Ghid de bejanie (2)

Am ajuns la partea hard. De fapt nu-i atât de grea, dar dacă ți-ai fi luat un consultant, probabil i-ai fi plătit câteva mii de euro pentru întreg materialul care urmează. Primești totul gratis cu mențiunea că tot ceea ce urmează face parte dintr-un plan al meu mult mai larg, căruia îi spun „PLANUL DE ȚARĂ” și pe care îl vei înțelege din materialul de mâine. Consider, așa cum am considerat întotdeauna, că cea mai importantă și mai ucigătoare armă de pe lumea aceasta este IDEEA. Dar să nu ne pierdem timpul cu divagații pentru că avem mult de lucru azi.

Care e chestiunea pe care n-ai știut-o până acum sau pe care ai ignorat-o? Faptul că, în ciuda dezastrelor pe care le vezi în marea majoritate a țărilor lumii, golanii mondiali și-au lăsat locuri prin care să se strecoare. De aceea, dacă vrei să fii inteligent, trebuie să înveți să joci precum golanii, adică perfect legal, furând cu legea-n mână. Probabil, dacă ești antreprenor cu o oarecare experiență, ai înțeles deja că ăla care fură din autobuze nu nicio șansă să moară bogat, ci undeva, într-un canal. În schimb, un burtos dichisit, care la fiecare respirație halește veniturile a mii de amărâți, nu doar că moare-n patul lui, dar la înmormântarea sa se mai coboară și steagurile în bernă. Iar proștii pe care i-a căpușat toată viața sunt solidari cu suferința lui și a familiei, plângând mai abitir decât apropiații săi care nu se gândesc decât la cota din moștenire. Diferența e făcută de tipul de golănie pe care o înveți.

OK, care-i prima chestie care-ți vine acum în minte? Să nu mai plătești taxe. Exact! Asta își dorește oricine, mai ales acum, când calvarul taxelor urmează să ne sufoce. În plus, mai e un mic amănunt. Dacă ai trecut printr-un faliment, probabil știi bine că statul te papă de viu dacă te-a găsit administrator. Rămâi în fundul gol, chiar dacă falimentul nu l-ai dat pentru că ți-ai administrat prost afacerea, ci pentru că ai luat o țeapă. Așadar, te gândești, probabil, să te și protejezi de o situație nefericită. Iată așadar câteva motive pentru care trebuie să te gândești într-un mod mai isteț pentru a-ți gestiona afacerile. 

Soluția magică se numește ... holding. Probabil știai, dar articolul e în special pentru cei care nu știu, așa că o să poposim ca să vedem cu ce se mănâncă bâzdâgania asta. Pe scurt, holdingul este o societate care gestionează societăți, mai precis o societate mamă care deține doar acțiuni la alte societăți. Așadar, societatea mea din România, nu-mi mai aparține mie, ci e vândută(sau e înființată din start) unei societăți, să zicem din Olanda, care ajunge astfel să dețină 100% din acțiunile societății românești. Dar acționarul societății din Olanda cine e? Dacă ai făcut-o în mod deștept, acționarul acelei societăți sunt alte două societăți: una cu 40% și cealaltă cu 60%. Iar aceste societăți sunt deținute de o altă societate, de pe alt continent. Interesant, nu-i așa? Poate-mi spuneți, în această situație, pe cine anume mai poate urmări fiscul autohton. 

Dar, ca să nu ne încurcăm, să ne ocupăm puțin de un subiect sensibil: unde naiba să aleg baza holdingului? Așa cum am spus și-n articolul trecut, parcă nu m-ar tenta să las banii printr-o țară africană sau printr-o insulă minusculă, chiar dacă mă gândesc doar să-i tranzitez pe-acolo. Deci? Păi hai să vedem ce ne-ar trebui:

- impozit cât mai mic;

- sistem bancar dezvoltat(cu siguranță nu vrei să bați jumătate de glob pentru un extras de cont!)

- sistem legislativ solid, clar, birocrație mică;

- corupție cât mai mică;

- ceva care să-mi garanteze că-mi voi putea lua banii, că nu voi avea probleme inutile sau stupide;

Unde naiba poți găsi așa ceva? Hmm, n-o să vă vină să credeți: în SUA. Da, cu toate că unii nu vor fi surprinși, în mod sigur alții vor rămâne perplecși când vor constata că-n SUA poți avea propriul paradis fiscal. Ce anume implică? Pentru costuri minime de înființare beneficiezi de impozit ZERO(dacă nu faci afaceri pe teritoriul SUA), o singură raportare pe an, sistem legislativ ultra-solid și bănci dezvoltate. Te-am făcut curios? Sunt convins că da.

Acum, parcă văd vreo câțiva premianți care ridică mâna prin primele bănci și spun: „Știu eu, știu eu! Delaware!”. Hmm, da, așa e, dar cred că am o variantă mai bună. Iar aceasta este ... New Mexico. Să vă explic avantajele:

- confidențialitate excelentă: beneficiarii reali nu sunt publici, adică nimeni în afara autorităților americane, nu va ști că tu te afli în spatele acelei structuri. Mai precis nu-ți va apărea numele listat printr-o bază publică de date sau alte asemenea mizerii;

- nu ai impozit pe venit pentru activitatea curentă dacă nu ai activitate comercială, angajați sau structuri de producție, birouri etc. în SUA;

- nu ai obligații de raportare, în afara unui singur raport anual;

- cost mic de înregistrare -150-250 $, față de 300-500$ în Delaware;

- fără cost anual(franchise tax în Delaware e de 300$/an).

Alte costuri? Destul de mici. O să ai nevoie de un Registered Agent care-ți primește scrisorile oficiale și care te costă vreo 100-150$/an, vei mai plăti probabil vreo 100-200$ pentru EIN (Employer Identification Number) - poți să-l iei și singur de la IRS, dar probabil că nu-ți vei bate capul cu asta. Contul bancar, dacă-l deschizi la Relay sau la Mercury e gratuit pentru LLC-uri ale non-rezidenților. Probabil vei mai plăti pentru raportarea anuală un contabil tot așa cu vreo 100$. Cum sună? 

Să vă explic. Spre deosebire de St. Kitts & Nevis, unde plătești o taxă anuală de 800-1200$/an,iar compania e văzută ca venind „de nicăieri”, părerea mea e că varianta prezentată e de departe cea mai bună. 

Acum să facem următorul pas. Avem compania mamă în SUA. Cum ne apropiem de casă? Păi trebuie să facem pasul în Europa. Așadar compania din SUA își deschide o companie în Europa. Dar unde? Ca idee, variantele optime sunt următoarele:

•  Estonia(personal nu-mi place deoarece îi consider cam prostovani, dar citiți cu atenție):
• 0% impozit pe profit, 20% impozit pe dividende
• gestionarea complet online a companiei(e-residency)
• regim fiscal transparent și digitalizat
• excelentă pt structuri tech, digitale
• Irlanda:
• 12.5% impozit pe profit;
• legislație excelentă pentru holdinguri
• o rețea largă de tratate pentru evitarea dublei impozitări
• Olanda:
• Extrem de prietenoasă cu holdingurile;
• impozit pe profit relativ mare(19-25.8%), dar ești scutit pentru profiturile realizate de filialele din străinătate. Înțelegeți șmecheria?
• Bulgaria:
• Foarte ieftină
• Cipru:
• Destul de scumpă, dar oferă posibilitatea utilizării așa-numiților acționari/directori nominali(nominee shareholders/directors), persoane care apar ca acționari/directori, altele decât cele reale. Ideea e că, în conformitate cu normele europene KYK, ai obligația să prezinți beneficiarul real, care ești tu, nu cel nominalizat. Dar înțelegi despre ce e vorba!

Hai să vedem acum cum circulă banul și, ca să fie explicit, o vom face utilizând o schemă de structură medie din punct de vedere al complexității(poți face structuri extrem de complexe, dar asta în funcție de banii pe care-i rulează companiile pe care le ai. 

În imagine avem „Firma mamă” care este în New Mexico. Societățile de la 1 la 3 reprezintă ceea ce am putea numi  „o structură de nebulizare”, care ascunde Firma mamă. Este interesantă Societatea 3 în care, după cum se vede, firma mamă e acționar cu 100%, dar 40% are indirect prin intermediul celorlalte două societăți. Ea poate apărea ca acționar minoritar sau chiar nu poate apărea direct(după cum puteți remarca, structura e destul de simplă și nu nebulizează corespunzător firma mamă). Probabil, în acest moment înțelegeți limpede că „structura de nebulizare” poate avea forme extrem de complexe care să ascundă în totalitate firma mamă. Nu insist deoarece ajungem cam pe la limita legii și prefer să rămânem aici, dar avți toate datele pentru a vă utiliza creativitatea.

Societatea 3 este cea utilizată pentru a face „pasul către Europa” și deține 100% din holdingul înființat în Irlanda. La rândul său, acest holding deține societățile din România, Germania , Spania, etc. Cum circulă banii? Societatea din România plătește holdingului licențele de funcționare, trainingurile operaționale, proprietatea intelectualșă, alte cheltuieli, s.a.m.d. La fel fac și celelalte companii deținute în Europa. Ceea ce trebuie să înțelegeți este că toate societățile trebuie să funcționeze „crystal clear” din punct de vedere legal și contabil. Absolut totul trebuie să fie înregistrat și controlabil până la ultimul cent. Nu ai de ce să faci potlogării. Holdingul din Irlanda, de asemenea, are cheltuieli pe care le plătește Societății 3, transferându-și cam totul către Societatea americană. De-aici se ajunge la firma mamă, de unde poți beneficia de bani fără să plătești nimic. 

Cu alte cuvinte, în loc să fii călcat în picioare și jefuit de o legislație tembelă, acum stai relaxat. Ce se întâmplă dacă, abuziv, se dă atacul asupra firmei tale din România? Pur și simplu, o izolezi și, mai târziu, poți veni în România printr-o altă firmă al cărei acționar și administrator este o firmă din Bulgaria. În general, acest gen de structură îți permite să acționezi în legislații tembele fără să riști inutil banii. Pur și simplu deschizi acolo o societate prin intermediul unei alta și de băgat bagi banii „cu țârâita”, limitându-ți expunerea. De asemenea, te asiguri să scoți banii din acea legislație „în timp real”, astfel încât să nu ai sume mari inutil blocate acolo.

Imaginați-vă următorul scenariu: folosești țara X ca platformă de producție. Tehnologizarea și investiția o faci prin intermediul unei firme externe care închiriază firmei din țara X echipamentele necesare producției. Astfel, în acea țară, ai doar o firmă care e angajator, dar lucrează pe echipamentele firmei externe, căreia îi plătește chirie, mentenanță, instruire, service s.a.m.d. Totul, desigur, se face prin intermediul unor contracte cât se poate de legale. De asemenea, firma beneficiar(care poate fi diferită de cea care închiriază echipamentele) trimite în țara X doar banii necesari producției și plății de salarii, plus un profit insignifiant. Producția, care ajunge la firma externă, poate fi revândută în țara X dacă este nevoie, dar acolo, acum, ajunge nu de la producător, ci de la entitatea externă. Astfel îți optimizezi la maxim finanțele. 

Mă rog, cred că am fost destul de explicit. De-aici înainte puteți să dezvoltați singuri structuri cât se poate de complexe care optimizează banii într-un mod absolut legal. În acest mod te vei bucura de o structură transparentă(pentru tine) prin intermediul căreia vei acționa exact la fel cum o fac marile multinaționale. 

Și-acum, înainte de a pune punct pentru azi, să vă mai atrag atenția asupra câtorva alte legislații care se pot dovedi interesante când acționați în alte zone de pe Pământ. 

Mauritius 

Este o platformă ideală de unde poți porni investițiile în Africa. Ai impozit pe profit de 3%, dar poți să ajungi la 0%, în funcție de tipul de companie. Dividendele primite de la companiile deținute în Africa sunt neimpozabile, nu ai impozit pe câștig de capital, nu ai impozit pe dividende distribuite acționarilor nerezidenți. Are tratate de evitare a dublei impozitări cu mai multe țări Africane(Kenya, Nigeria, Africa de Sud, Zambia, Uganda, etc.), un sistem juridic hibrid(common law+drept francez) și o reputație bună în afaceri(adică nu ești văzut ca un dubios care vii din zone obscure ale planetei). Mauritius pentru Africa este cam ca Irlanda pentru Europa.

Dubai

Zona este ideală pentru optimizare globală, dacă nu vrei să acționezi din SUA. Însă, în ceea ce privește Dubaiul, se fac foarte multe confuzii deoarece nu se înțelege diferența dintre Offshore și Free Zone. Să vă explic. 

Poți avea o companie offshore în Dubai prin intermediul căreia să-ți optimizezi câștigurile la nivel global sau, dacă vrei, pentru zona Asia-Pacific. În general funcționează după aceleași reguli. Ceea ce trebuie însă să înțelegi este că o companie offshore nu-ți dă drept de rezidență în Dubai. Pentru așa ceva ai nevoie de o companie în Free Zone.

Confuzia dintre Free Zone și Offshore vine de la faptul că ambele tipuri de companii nu îți dau dreptul să activezi în UAE, dar e o diferență fundamentală între ele. Companiile din Free Zone sunt firme fizice, cu birou și raportări financiare. De asemenea, dacă depășești 375 000 AED/an, devii plătitor de TVA. Ai costuri mai mari în FZ deoarece plătești licențe, viză, chiria sediului, etc. Ai declarare UBO obligatorie. Deci o birocrație ceva mai mare și costuri simțitor mai mari. Și-atunci de ce să te încurci? 

Ei bine, activarea în Free Zone este idală pentru freelanceri, consultanți, activități de import/export s.a.m.d. În plus, dacă ai o firmă în Free Zone ai acces la cont corporatist foarte ușor(în offshore controalele sunt mult mai stricte) și, în plus, totul vine la pachet cu dreptul de rezidență. Practic acesta este motivul pentru care mulți IT-iști aleg companii în FZ. 

Fac o paranteză întrucât mulți m-au întrebat ieri de ce nu am menționat Dubai ca zonă posibilă de stabilire. Sunt câteva chestii destul de deranjante. Prima și cea mai nasoală este ... vara. Nu știu dacă ați nimerit vara pe-acolo, dar e groaznic. Sari din aer condiționat în aer condiționat cu pauze prin cuptorul de afară. E copleșitor. Cea de-a doua chestie deranjantă e fluiditatea zonei. La ce mă refer? Practic toată lumea doar tranzitează Dubaiul, nu rămâne acolo. Dacă ai copii, cu siguranță le vei găsi grădinițe sau școli foarte bune, dar așteaptă-te ca, de la un an la altul, să aibe alți colegi și chiar alți profesori. Lumea stă doar temporar în Dubai și nu știu dacă te poți adapta.

Singapore

Altă platformă pe care unii o consideră populară. Ideea e că Singapore e din altă categorie. Personal nu văd avantaje, prețurile sunt destul de piperate, iar societatea este destul de închisă. Deținerea unei firme nu-ți dă drept de rezidență. Pentru asta trebuie ca firma să te angajeze director, iar angajarea trebuie justificată serios. Mie, personal, Singapore mi se pare un teritoriu destul de ciudat, dar în anumite scenarii poate fi destul de interesant. Nu mai pierd acum timp întrucât aici discuția putem să o facem cu exemple concrete, de nivel destul de înalt din punct de vedere al complexității sau a capitalului implicat.

Hong Kong

În mare, condițiile offshore din Hong Kong sunt similare celor discutate până acum. Avantajul său este că e ideal ca platformă offshore pentru China. În plus, are o reputație impecabilă de business la nivel internațional. Atenție însă că nu este implicită scutirea de impozit, ci trebuie să aplici explicit pentru  Tax Exemption on Offshore Profits(cerere formală către autorități, justificată cu documente relevante). Ai însă un acces facil la piața chineză, funcționează common law, sistemul bancar este solid și educația de business e impecabilă. 

De reținut este faptul că firma din Hong Kong trebuie auditată anual, indiferent dacă este sau nu activă!!! De asemenea, deținerea unei firme nu vă dă drept de rezidență. Condițiile pentru rezidență sunt cumva similare celor din Singapore

OK, a venit momentul să pun punct. Probabil ați înțeles schema. Am folosit un limbaj cât se poate de simplu, pentru a putea fi înțeles chiar și de cei care nu au bazele domeniului. Mâine am un ultim episod din această serie, care e non-tehnic și mai mult ideologic. Pe scurt, ca să vă fac curioși, o să vă spun că mâine îmi propun să intru în politică. Nu mă înjurați încă. Așteptați să vedeți despre ce e vorba!

P.S. Aș dori ca materialul de față să fie disponibil doar cititorilor mei direcți și celor de pe canalele mele oficiale. De aceea vă rog SĂ NU-L DISTRIBUIȚI! Puteți însă să-l copiați pentru uzul vostru propriu întrucât e posibil ca în câteva zile să-l ascund. Mulțumesc pentru înțelegere!