Aventuri americane și alte povești de „succesuri”

Uneori nu comentez imediat evenimentele deoarece estimez că ceea ce vor genera va fi mult mai spectaculos și, în același timp, edificator pentru înțelegerea întregului context. Despre asta e vorba în ceea ce s-a numit prima(sau a doua?) întâlnire a „Consiliului Păcii” al lui Trump, o organizație bombastică, la fel ca și inițiatorul său, al cărei scop nu-l poate explica mai nimeni, dar care e blindată ori cu personalități accentuate ale politicii mondiale actuale, ori cu fripturiști, ori cu amici de-ai lui Trump care-au mers acolo „ca să-i facă damblaua”. În ceea ce ne privește pe noi, Consiliul Păcii are meritul de a-i fi transformat pe mucușoriști din anti-Trumpiști în Trumpiști și pe Trumpiștii ziși suveraniști în anti-Trumpiști. Dar să le luăm cu ușurelul, ca să înțelegem contextul. 

Nici nu s-a terminat bine întrunirea Consiliului Nimicului Absolut, că Trump a încasat un croșeu de la Curtea Supremă a SUA. Cu o majoritate covârșitoare, judecătorii Curții au decis că e cazul ca Trump să nu se mai joace cu  tarifele așa cum se juca, atunci când era mic, cu țuțurelul în țărână. Iar asta, credeți-mă că, indiferent de circul făcut ulterior de Trump, a fost cu adevărat o „pălitură de osândă” pe care-a luat-o în moalele capului. Practic, în toată afacerea nu e vorba despre tarife, ci despre un mesaj care i se transmite dur lui Trump: SUA nu-i feuda ta! Este răscoala statului subteran american care, treptat, se va face din ce mai vizibilă. Suntem în 2026 și dușmanii lui Trump mizează pe un dezastru al său la Midterms, după care întreg mandatul îi va fi făcut praf, în dulcele stil clasic. De aceea decizia, tradusă prin prisma băsismului mioritic, ar fi „Trumpulică, nici nu știi/ cât de mic începi să fii”.

Ei bine, abia acum îl putem introduce pe debilul nostru de la Cotroceni care a mers pe Tărâmul Făgăduinței, precum sărăciile lumii din alte vremuri. Doar că, în timp ce ăia căutau să trăiască normal, într-o lume cu adevăra nouă, deviantul nostru și delegația sa de papleci a mers la drum cu gândul acceptării conducerii ilegitime a României de către „lumea politică internațională”. Nici el - dar nici consilierii săi la fel de incompetenți - n-au cum să înțeleagă o realitate crâncenă, anume faptul că înainte de a fi acceptat, tu trebuie să exiști. Iar Nicu Psihicu, pur și simplu nu există! E un strigoi politic, un ilegitim care, pe lângă cocoașa oribilă pe care-o poartă-n spate, mai e și diliu(la propriu!), transformându-se astfel într-un personaj absolut nefrecventabil, de care nu se apropie nici dracu'!

Nu știu cine i-o fi șoptit că participarea la Consilul Nimicului îi va oferi șansa să intre în „lumea bună”, cel puțin prin prisma acceptării sale. Și ca să fie pusă inclusiv bomboana pe colivă, pentru „primenirea” diliului nostru a fost angajat Paolo Zampolli, un tiriplic având acces la Trump prin prisma faptului că a fost un fel de pește al Melaniei, cel care i-a pasat-o lui Trump în așternuturi. Unii cred că asta îl face capabil să facă „jocuri mărețe”. În realitate, personajul este o apariție exotică, un fel de combinație păduchioasă între slugă, pește, agent de vânzări și om-bun-la-toate, cocoțat pe un post diplomatic unde i se cer „rapoarte de vânzări” așa cum vezi pe la agențiile imobiliare de cartier. Ei bine, personajul ăsta a transformat întreaga vizită a Mucușorului Psihic într-o aventură tragicomică, mai penibilă chiar decât cea pe care Nicu Psihicu în persoană ar fi făcut-o dacă ar fi fost lăsat singur.

De la discursul halucinant, continuând cu disperarea de a da mâna cu Trump - penalizată de agentul de securitate și terminând cu așa-zisa întâlnire cu Rubio, totul a fost de pomină! Discursul în care mai avea puțin și adăuga „și dacă mai consideri matale că mai tre' pus ceva, punem și aia”, rostit icnit, de nici naiba n-a înțeles „ce vrea să spuie poietul(sic!)” părea desprins dintr-un scenariu în care repetentul clasei trage cu disperare să mai evite încă o corijență. Nu mai vorbesc despre faptul c-a promis cheltuirea unor bani de parcă dădea din ograda mă-sii. Cum naiba să promiți că aduci în România 1000 de copii din Gaza împreună cu 4000 de însoțitori de-ai lor? Tradus înseamnă o obligație de plată de vreo 5 milioane EUR lunar, fără costul tratamentelor medicale! De unde dai banii ăștia, diliule? Din taxele crescute pe care românii nu le mai pot plăti? Nici dacă-i dicta Netaniahu nu ieșea ceva atât de grav și periculos pentru România! Dar, evident, nu ne mai luăm de la asta întrucât au fost altele chiar mai grave! 

Modul în care Olimpișor al nostru a dat fuga să-l prindă pe Trump, a fost ceva mai comic decât cursa de prins iepuri. Cum naiba, băi diliule, să ajungi să te ia agentul de pază de urechi și să te trimită la colț? Cine l-o fi păcălit pe prostovan că trebuie să desfășoare o așa cursă demnă de „3000 metri cu obstacole”? Ce consilier cretin i-o fi spus „Fugi, Nicule, fugi!” de-a rămas toată lumea cu impresia că din partea României a participat Forrest Gump-versiunea chiar mai dilie? Cum să te ia, măi netotule, agentul de pază de guler și să te arunce la locul tău, exact așa cum făcea diriga cu golanul clasei? Mare tembel trebuie să fii pentru o asemenea nerozenie! Și, nu în ultimul rând, scamatorul politic Zampolli l-a strecurat pe Nicu Psihicu într-o întâlnire cu Rubio, undeva pe holuri, probabil în drumul lui Rubio spre WC. Motiv pentru care, cât se poate de logic, Nătărăul de România nici măcar n-a apărut în programul de întâlniri al lui Rubio. Păi n-avea cum întrucât, din fotografii se vede clar că așa-zisa întâlnire s-a desfășurat sub stindardul „Hai, Paolo, scurteaz-o că I'm pissing myself!”. Dar ca să fie treaba treabă, ca un adevărat salesman de duzină, Zampolli a băgat pe X textul de mai jos(pe care nu-l traduc deoarece îmi crapă obrazul de rușine):

„As Secretary Lugtig’s team’s request, hours later I delivered $420 million sale and further cooperation. This was formalized at the Munich Security Conference with our Ambassador to NATO, the National Energy Dominance Council, and the U.S. DAS. The genius vision for sport diplomacy of Secretary Rubio is enabling uncountable success. We also shared the work in progress with Secretary Rubio on the ongoing $30 billion energy deal, which I proudly initiated months ago with Minister Ivan of Romania’s Energy Ministry.”

Cu alte cuvinte, pentru aventura ratată din SUA, prostul nostru a plătit 420 milioane $ într-un nou contract cu cântec, absolut inutil pentru noi, ca de altfel toate contractele pentru înzestrarea așa-zisei armate naționale. Dar bomba vine de la neica nimeni ăla de la Energie care, aflăm, că a dat un contract de 30 miliarde de dolari către SUA. Băi, jegurilor, dar românilor, în afară de taxe și *UE, le mai dați ceva?

S-a făcut tam-tam pe tema confuziei cu „prim-ministrul”. Nu aia a fost gravă, ci întreaga circotecă pe care, iată, aflăm că o plătim cu bani grei, pe care nici nu-mi dau seama de unde o să-i luăm. Știți care e însă problema? Trump e deja mort. Consiliul său pentru Pace e un act ratat. Iar politica sa, în scurt timp, se va lovi de ziduri din ce în ce mai dure. După o perioadă de aparentă adormire, vedem cum statul subteran american se regruprează agresiv. Asta înseamnă că se intră mai devreme în cea de-a doua fază a rezistenței, similară celei din primul mandat, în care Trump a rămas prematur fără puteri. Mai țineți minte penibilitatea cu mitingul ăla care a fost canalizat „să degenereze”, dovedindu-se numai bun pentru ca dușmanii săi să  profite de el? Evenimente similare se vor desfășura și de-acum înainte. Ceea ce e și mai crâncen e că toată regruparea paraziților din statul subteran american se face în condițiile unei teribile crize de leadership din Partidul Democrat. Și, întrucât deviantul Mamdami nu poate participa la prezidențiale, nu știu de ce o voce îmi șoptește că se pregătește ce e mai rău pentru SUA, anume Alexandria Ocasio-Cortez! Doar că pentru noi nu e nimic pozitiv întrucât promisiunile lăutarilor care reprezintă România vor trebui îndeplinite, indiferent de cine se află la Casa Albă. Și indiferent de rezultatul dezastruos al vizitei diliului și al echipei sale de clovni. 

Vai de capul nostru de adormiți care nu facem altceva decât să îngițim, exact ca trotuarista proastă căreia peștele-i promite c-o să-i ia chiloți noi.

P.S. N-am mai considerat necesară comentarea prestației lingăilor de serviciu Mândruță sau Gâdea și nici repoziționările progresiștilor autohtoni gen Tapalabă sau deviantul CTP. Sunt mișcări normale: unii aleargă după sarmale în timp ce fripturiștii adevărați visează la banii deblocați ai USAID din care democrații să reaprovizioneze șobolanii de peste tot din lume. 

Ceea ce însă o să remarc este căderea tragică a noastră. Nu credeam că o să-l regret pe Plăvan, dar comparați vizita sa cu dileala cretinopatului de la Cotroceni, care ne-a transformat în cârpă de șters noroiul. Sau rahatul.