Epstein

Epstein. Cazul Epstein. Piața e efectiv sufocată cu documente din dosarul său. Lumea se miră și arată ba spre unii, ba spre ceilalți. Esența însă se disipă exact la fel ca alcoolul dintr-o sticlă lăsată fără dop, iar de rămas rămâne un borhot urât mirositor cu care nimeni nu vrea să aibă de-a face.

Când la alegerile din 2016 explodau scandalurile sexuale, iar subsemnatul dădea dezvăluiri pe bandă rulantă, toată floarea tefelistică a României mă arunca la groapa cu conspiraționiști. Toți tefeleii pe care-i vedem acum în funcții cheie erau pe-atunci uniți în cuget și-n simțiri atacând la baionetă. De exemplu, în acea perioadă era un dobitoc care făcea comentarii inepte pe pagina mea, atât de inepte încât am fost nevoit să-l blochez. Numele său? Radu Burnete, actualmente consilier prezidențial. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre un cu totul alt aspect.

În timp ce eu, când prezentam, o făceam fără nicio miză reală, dorind doar să arăt gradul inimaginabil de corupție și imoralitate din societatea occidentală, viermii care mă atacau o făceau de pe poziții ideologice, comportându-se de parcă le-ar fi fugit pământul de sub picioare. Și, de fapt, chiar le fugea pământul de sub picioare.

De ceva vreme tot sap prin documentele dosarului Epstein. Îmi este efectiv imposibil să înțeleg cum de elementele pe care le prezentam atunci sunt - în limbaj colocvial spus - „pistol cu apă” față de ceea ce se petrecea în realitate. Efectiv, un om normal la cap nu are cum să-și imagineze un grad atât de mare de deviație a persoanelor implicate, nu-și poate explica lipsa unei limite a moralității acestor personaje. Chiar dacă n-ai fi fost parte a acelor orgii, simplul fapt de a sta lângă astfel de personaje - știindu-le obiceiurile - te transformă într-o persoană dubioasă! 

Ca idee, dosarul Epstein nu este despre un spion evreu care i-a avut la mână pe mulți dintre mai marii lumii, așa cum ar vrea unii să se creadă. Și, cu siguranță, Epstein n-a fost agent KGB - așa cum sugerează englezii, prinși cu întreaga elită în încrengăturile mizerabilei afaceri. Epstein este un dosar despre o conspirație, despre o întreagă elită cu puteri excepționale, care-și făcea de cap și care era protejată de elita reală. Iar când spun „o conspirație” o fac pentru a se înțelege că e una dintre multele existente la ora actuală!

Există o temporizare suspectă în ceea ce privește eliberarea documentelor. Cu toate că avem de-a face cu documente excepționale, acum se aruncă în ochii publicului extrem de mult gunoi și documente care-i „incriminează” pe cei mai nevinovați din întreaga afacere. Sunt ferm convins că adevăratele informații catastrofale vor ieși la lumină(dacă vor ieși) abia atunci când interesul publicului se va diminua. De ce? Pentru că toți sunt prinși în aceeași horă a nemerniciei.

O să îndrăznesc să spun că Epstein, din punctul meu de vedere, este victima acestui dosar. Știu, e penibil întrucât el este cel care a organizat întreg „circuitul” menit a satisface orice poftă a mai marilor zilei. Însă, ceea ce trebuie să înțelegeți este că, în tot mecanismul, Epstein era doar o rotiță, cea care fusese aleasă să organizeze „circuitul” și care, ca urmare a acestei „funcții”, avea beneficii extraordinare, afacerile mergându-i ca unse pretutindeni în lume.  

Și, totuși, de ce susțin eu ceea ce nimeni nu are curajul să spună văzând documentele? Pentru că, ceea ce s-a petrecut după izbucnirea scandalului, ne-a arătat adevărul! Luați logic: cum se desfășoară treburile când ceva nu merge cum trebuie? Se dă vina pe „Acarul Păun”! Care-a fost „Acarul Păun” al întregii afaceri Epstein? Însuși Epstein. A fost băgat la zdup, convins că va scăpa cu o condamnare formală, iar acolo „a fost sinucis”. Acum există inclusiv ipoteza ca mortul să fi fost altcineva, iar Epstein să fi fost, în realitate, extras. Nu exclud posibilitatea, iar dacă așa s-a petrecut înseamnă că Epstein a fost în organizație ceva mai sus decât „Acarul Păun”, dar oricum nu foarte sus atâta timp cât i s-a terfelit înfiorător numele, iar acum ar trăi sub o identitate falsă. 

Doar că nici măcar nu mai e important aspectul, ci elementul căruia nimeni nu-i mai dă nicio atenție. Cu toate că Epstein era vinovat din punct de vedere juridic pentru cele petrecute, ceea ce nu se spune este că la fel de vinovați erau inclusiv „invitații” săi. Omul de rând trăiește cu impresia că „într-o oarecare măsură s-a făcut dreptate” prin condamnarea lui Epstein și a acolitei sale, Ghislaine Maxwell. Doar că nu cei doi făceau sex cu minore, nu cei doi profitau de așa-zisele „angajate” de acolo(sau nu doar ei). 

În mod normal, în orice sistem juridic cu un oarecare grad de normalitate și independență a magistraților, dosarul lui Epstein era doar o parte, o bază din care ar fi trebuit disjunse o grămadă de alte dosare, câte unul pentru fiecare participant în parte. Faptul că există mărturia Johannei Sjoberg, care susține că Epstein i-ar fi spus că lui Clinton „îi plac tinere”(adică făcea sex cu fete sub vârsta legală), ar fi trebuit automat să se transforme într-un dosar în care să se administreze probe. Ce s-a întâmplat în realitate? S-a pus batista pe țambal deoarece scandalul ar fi fost extrem de mare.

Când am auzit că inclusiv Stephen Hawking a participat la o orgie pe insulă, atunci mi s-a aprins becul în ceea ce privește promovarea lui excesivă. Dar, mai mult de-atât, m-a apucat o scârbă generalizată. 

Epstein nu este despre Epstein, ci despre o lume trăind într-o groaznică, înfiorătoare și de-a dreptul scârboasă criză morală. Ca om normal nu ai cum să nu te crucești văzând cum așa-zisa elită este compusă în realitate din porci care se pretind a fi morali, dar se tăvălesc grotesc în mocirla instinctelor primare. Îți trebuie stomac pentru a citi anumite elemente, dar dincolo de scârbă rămâne uimirea în fața decăderii lumii într-o asemenea hazna. 

Din punctul meu de vedere, tot ceea ce citesc acolo întrece chiar și imaginația celui mai creativ conspiraționist. Astfel devine cert pentru oricine că, iată, din nou, realitatea a depășit conspirația. Și dacă mă gândesc că toți acești șobolani sunt doar o oglindă prăfuită a stăpânilor lor, abia din acel moment mă apucă groaza. Lumea a ajuns într-o fundătură mult prea mare, credeți-mă!