Iranul încotro?

Nu-s foarte multe vești care să iasă din tipar. Iranul este în continuare în creștere în ceea ce privește utilizarea de rachete și dă lovituri năucitoare după un pattern care pare extrem de bine studiat. Fiecare atac pare a avea o tematică: am avut atacuri asupra infrastructurii militare, petroliere, chimice și chiar ... tehnologice. Toate sunt extrem de coerente, ceea ce pare a arăta o funcționalitate destul de interesantă a serviciilor de informații iraniene.

Ieri a avut loc, pentru prima dată, un atac concertat, din trei părți, asupra Israelului. De atacat au atacat în același timp rebelii Houthi, Hezbollah și Iranul, rezultând daune masive. Acest tip de atac combinat mi-a amintit de un eveniment la care am asistat, pe vremea lui Ceaușescu, la o stână. Noaptea a venit ursul și am văzut o „organizare de front” remarcabilă. Erau două tipuri de câini: mici și mari. Cei mici mușcau ursul de labe, în timp ce cei mari atacau frontal. Ciobanul venea „la finalizare” dându-i ursului în cap cu o ditai ghioaga. 

Exact așa e războiul pe care Iranul îl duce împotriva agresorilor săi. Nu e un război pe care să-l câștige, la fel cum ciobanul nu se bătea ca să omoare ursul, ci doar să-l alunge. Cam la fel face și Iranul: nu vrea să-i bată, ci să-i alunge, pentru a-și asigura liniștea. Iar pentru asta le dă lovituri năucitoare. Nu știu câți morți a raportat SUA, dar din loviturile reușite ale Iranului cred că sunt mai mult de 2000 de morți. Unii ar crede că e dezastru, doar că la cârma SUA se află o șleahtă de degenerați care nu se lasă până nu-și scufundă țara.

Țărănușul Hegseth a mai făcut una: l-a dat afară pe șeful Statului Major american, mișcare care sugerează o ruptură absolută între clasa politică și o anumită parte a armatei. Randy George, ofițer de carieră, absolvent al West Point și participant la Războiul din Irak, este un opozant pe față al acțiunii terestre din Iran. De altfel, un nucleu important al armatei s-a opus operațiunii din Iran întrucât știau exact care le e locul. Iar din acel nucleu „de fricoși”(conform lui Trump) făcea parte și Randy George.

Motivul pentru care demisul șef al Statului Major al armatei SUA nu-și dorește o intervenție terestră a fost spus pe șleau: „Nu pot trimite atâția soldați de-ai noștri la moarte”. Suficient pentru ca deviantul Heseth să taie în carne vie: Randy George și încă zece ofițeri superiori au fost demiși. Sunt schimbări majore, făcute în plin conflict, fapt care nu s-a petrecut absolut niciodată până acum. Ca să nu mai vorbim că este un semn clar că treburile nu-s deloc OK în actualul conflict.

Ceea ce se întâmplă în sistemul american de putere este efectiv halucinant. Vă spun clar: așa ceva nu s-a văzut până acum. Dacă ne obișnuiserăm să spunem că acolo totul e un circ, credeți-mă că acum nu mai există termeni de comparație. E un grad absolut de degenerare, fapt care complică la infinit situația. E exact ceea ce se întâmplă atunci când îi dai unei maimuțe o mitralieră pe mână. N-ai ce să negociezi, că ea trage în prostie, astfel încât, din ascunzătoare, nu faci altceva decât să te rogi să rămână mai repede fără muniție.

În cazul SUA, rămânerea fără muniție e deja previzibilă, doar că mai sunt rachetele nucleare. Sunt absolut convins că șleahta de macaci de la Casa Albă nu va avea absolut nicio ezitare în a le utiliza. La fel și degeneneratul de Netanyahu(dacă o mai exista). 

De cealaltă parte, regimul iranian are un singur task: să reziste. Ei sunt „all in”  deoarece știu un lucru: din conflictul ăsta Iranul ori iese întărit, ori nu mai iese. Dacă Iranul determină plecarea americanilor și intrarea în cochilie a Israelului, devine o putere regională reală, având un loc respectabil la masa multipolară. Inclusiv China și Rusia îi vor trata pe picior de egalitate. În plus, Iranul are absolut totul dezvoltat prin forțele sale, iar finalul de război îl va reintegra în circuitul internațional, ceea ce va sufla în pânzele dezvoltării și prosperității sale. Cu resursele pe care le are, cu baza industrială și, mai ales, cu cea de cunoștințe, Iranul poate avea o dezvoltare exponențială în următorii 10 ani de după conflict. 

În cazul în care va fi înfrânt, degeneratul imperiu necrofag al Occidentului va mai supraviețui ceva timp pe stârvul său. Ceea ce trebuie să conștientizăm este că, dincolo de ambițiile degenerate ale lui Netanyahu, atacul american asupra Iranului are aceeași natură ca cel pe care l-a instrumentat în Ucraina asupra Rusiei, unde SUA a acționat practic la vedere.