N-am comentat întâlnirea „Coaliției Rataților” de la Berlin. Locul de unde Nicu Psihicu ne-a transmis că trebuie să dăm mai mulți bani pentru Ucraina. Oare de ce „mai mulți bani pentru pensionari, șomeri, persoane cu handicap” e ceva de neimaginat, dar „bani pentru Ucraina” e ceva înălțător? O să înțelegeți imediat.
Ce nu v-a spus Nicu Psihicu este că, pe 18 noiembrie, la reuniunea Grupului de Contact pentru Apărarea Ucrainei, desfășurată la sediul NATO din Bruxelles, s-a petrecut un eveniment interesant. Subsecretarul american al Apărării și strategul-șef al Pentagonului, Elbridge Colby(cel care l-a vizitat și pe Psihicu), a părăsit sala după ce a criticat Ucraina pentru loviturile în adâncimea Rusiei. A refuzat astfel să asculte justificările delegației limbricului de la Kiev.
De asemenea, Nicu Psihicu nu a scos o vorbuliță despre faptul că Trump a avut o intervenție în direct, sunând din Air Force One, pentru a critica planurile europene de a aloca alte zeci de miliarde de euro pentru Ucraina în 2027(nu e clar cât, întrucât Piticul își tot mărește pretențiile).
Dar, pentru „Coaliția Rataților” toate aceste elemente sunt minore, de nebăgat în seamă. Motivele sunt simple: limbricul de la Kiev, împreună cu toată prostovănimea europeană grupată în spatele său, așteaptă cu nerăbdare să treacă perioada aceasta pentru ca, din ianuarie, noua majoritate din Congres și Senat să se alăture, exact așa cum fusese desenat planul de rezistență încă de pe vremea lui Biden. Ei consideră că după ianuarie puterile lui Trump vor fi slăbite, astfel încât vor putea să recupleze Ucraina la mașina americană de bani și arme. Deja mumia Hillary Clinton a ieșit la atac, repunând pe tapet vechea doctrină a Administrației Biden: „totul pentru Ucraina”.
Într-un fel e motivul principal pentru care europenii nici nu clipesc când e vorba de finanțarea Kievului. Dau oricât deoarece speră ca, după ce America „se va corecta”, să facă din nou joncțiunea împotriva Rusiei. E jocul care a fost stabilit încă de pe vremea lui Biden și pe care Trump îl pierde din cauză că n-a știut să-i pună capac în prima parte a mandatului său. Așa cum am spus încă de atunci, gașca neomarxistă a mizat pe infatuarea lui Trump, manevrându-l ca pe o păpușă proastă. Iar eșecul lui Trump este, în realitate, eșecul întregii sale echipe.
Ar trebui însă să ne întrebăm oare de ce e atât de important acest plan? Oare de ce se duc după el toți, în ciuda faptului că realitatea ne arată un eșec în fața tentativei de a dărâma Rusia. Ei bine, aici e o altă poveste pe care o vom înțelege mâine. Însă ceea ce e clar e că marionetele de la Bruxelles au acționat exact așa cum le-a fost trasat în vremea lui Biden. Și au făcut-o pentru că sunt convinse că direecția de urmat este aceasta.
Să trecem acum în partea cealaltă. Așa cum era de așteptat, Rusia a răzbunat dărâmarea secțiunii de pod din Crimeea, afectând dramatic Kievul și alte localități. Nu doar poduri, dar și centrale electrice, unități de producție ale armatei s.a.m.d. Populația este lovită indirect. Însă, în ciuda loviturii Rusiei, rezultatul, din punct de vedere practic, este zero. Poate veți părea surprinși de afirmația categorică, dar trebuie să înțelegeți logica războiului pentru a putea face o evaluare corectă.
Orice distrugere produsă Ucrainei este zero din punctul de vedere al sforarilor, în timp ce orice distrugere produsă Rusiei, indiferent de prețul plătit, este un câștig imens. Faptul că Ucraina dărâmă o secțiune a Podului Crimeei e un punct câștigat de sforari. Faptul că Ucrainei i se dărâmă trei sau patru poduri la schimb e zero. Motivul e simplu: de luptat, din punct de vedere practic, se luptă Anglia, Olanda, Franța, Germania s.a.m.d. adică Occidentul Colectiv. Când Rusia dărâmă niște poduri în Ucraina, din punctul de vedere al adevăraților agresori, e zero. Pentru că Ucraina, din punctul lor de vedere, nu reprezintă nimic. Sau, mai bine spus, are valoare atâta timp cât se bate cu Rusia.
Scopul războiului l-a spus Merz: „What we invest in Ukraine today, we will receive back many times over”(ceea ce investim acum în Ucraina vom primi înapoi de mult mai multe ori mai mult). Mă rog, pentru a fi „comercial” completează că „în forma stabilității, a oportunităților pentru export, a proiectelor comune”. Dar, în realitate, întreaga Europă se bazează pe o înfrângere a Rusiei într-un război proxy deschis. Pentru ca sforarii să profite apoi. Și nu în termeni de liniște, ci de putere.
Acum, ceea ce contează este cât timp va mai rămâne acest război unul proxy. Cât timp poți sta în spatele unuia aprovizionându-l cu arme, muniții, dându-i coordonate de țintire și chiar mercenari? Dacă mai țineți minte, în vara asta conflictul a avut un moment critic, atunci când Trump a trimis în disperare emisari de rang înalt la Moscova. Motivul? Zvonurile spun că Rusia se pregătea să pedepsească exemplar Londra. Cum? Eu unul cred că scufundând insula cu totul. Momentul a fost amânat, inclusiv prin promisiunea stabilirii ordinii mondiale multipolare, cu reguli clare.
Ce s-a întâmplat acum? Un alt „copil răzvrătit al Occidentului”, Olanda, s-a trezit să sfideze Moscova prin participarea directă la atacul asupra Podului Crimeei. Culmea, compania olandeză care a produs rachetele utilizate în acest atac este condusă de un rus acuzat de trădare în țara-i de origine. O sfidare pe față a lui Putin.
Așa cum veți înțelege din articolul pe care-l pregătesc(și pe care sper să îl finalizez până mâine), intrarea Olandei nu e deloc întâmplătoare, ea ținând de un pattern istoric. E o nouă sfidare, în același stil cu cea a Angliei. Dacă vreți, e una chiar mai mare. Și de-aici avem întrebarea esențială, anume „până unde vor degenerații să meargă?”.
Răspunsul a venit de la Berlin, mai limpede decât era necesar: degenerații europeni vor să meargă până la capăt, adică într-un război deschis Europa-Rusia. E ceea ce li s-a ordonat și, ca niște paiațe, pun în aplicare. Desigur, pe moment, nu spun nimic oamenilor. Doar șabloane legate de „războiul legitim al Ucrainei”, care Ucraină de fapt împiedică rușii cei răi să atace Europa. Asta pentru că oamenii, în final, trebuie să fie păcăliți că e vorba de „un război al lor”, nu al unora care consideră Europa cea de-a doua Ucraină. Adică proxy-ul următor în care, ca și în cazul proxy-ului ucrainean, Rusia trebuie să îl pornească. Schema e identică: Rusia va fi determinată să-i pedepsească pe zurbagii, dar asta va veni cu un preț imens.
De altdfel, ați văzut probabil evenimentele din Marea Baltică: atacul navei rusești cu drone acvatice ucrainene și atacul asupra Kaliningradului. Astfel de acțiuni nu pot fi făcute decât cu participarea statelor din zonă, e cât se poate de limpede. De altfel, anumite reportaje vorbesc cum, înainte de atacul cu dronele navale, zona a fost survolată de drone nemțești de recunoaștere.
Privind limpede, vedem că Rusia e pusă cumva cu spatele la zid. Pe moment e obligată la aceeași tactică de sufocare financiară a Occidentului. Sumele îngropate de „Coaliția Rataților” în Ucraina sunt păpate rapid atât de munițiile pe care Rusia le distruge, dar și de schemele de corupție de-acolo. La care, probabil, sunt părtași și europenii, altfel neputând fi explicat „orbul găinilor” de care suferă, lipsa oricărui audit al banilor dați s.a.m.d. Însă, reintrarea SUA la finanțare va împinge războiul și mai mult. Schemele de sancționare s-ar putea să devină mai dure, iar Rusia să înregistreze alte greutăți. Astfel încât întrebarea logică este care sunt alternativele Rusiei.
Practic, din ce în ce mai mult se desprinde ca alternativă reală atacarea directă a tartorelui principal. Chestiune pe care o voi aborda extins în articolul de mâine, pentru a se înțelege cât de complexă este, în esență, întreaga ecuație. Sub nicio formă nu e ceva facil, dar ar putea fi sprijinită în subsidiar atât de Administrația Trump cât și de Xi. În ciuda faptului că e vorba de o mișcare radicală.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)