O istorie neromanțată a Italiei care reflectă direct spre noi

Ferdinando Imposimato nu are nevoie de introducere pentru cei care cunosc lupta statului italian împotriva mafiei și a grupurilor radicale din perioada anilor 60-90. Mă rog, narațiunea vândută drept istorie ne prezintă această luptă ca pe una total justificată. Asta în condițiile în care există numeroase fațete extrem de discutabile. Iată de ce îl aduc în discuție pe acest Ferdinando Imposimato, aproape necunoscut la nivelul publicului din România.

A fost o personalitate de primă mână - magistrat, avocat și politician - una dintre figurile simbolice ale luptei împotriva terorismului și a crimei organizate din Italia. A deținut funcția de președinte de onoare al Curții Supreme de Casație din Italia.  Ca judecător de instrucție a condus anchete judiciare în cazuri de o relevanță istorică majoră, printre care răpirea și uciderea fostului prim-ministru Aldo Moro, tentativa de asasinat asupra Papei Ioan Paul al II-lea din 1981, asasinarea bancherului Michele Sindona și nenumărate procese împotriva Mafiei și a organizației teroriste Brigăzile Roșii. Deci nu vorbim despre un oarecare!

Bomba lui Imposimato a venit în 2012, atunci când a publicat cutremurătoarea sa carte „La repubblica delle stragi impunite” în care dezvăluirile făcute sunt absolut cutremurătoare. Repet, omul este un greu al sistemului, care a trecut prin cele mai importante poziții în statul italian, astfel încât a putut vedea situația din numeroase unghiuri. Dar ce ne spune în acea carte? 

În primul rând taie în carne vie, afirmând că marile atentate și asasinate din Italia nu au fost acte izolate ale extremismului politic sau ale mafiei, ci au făcut parte dintr-o strategie a tensiunii organizată la nivel înalt. V-am făcut curioși? Aveți puțintică răbdare!

În cazul atentatului de la Piazza Fontana din 1969, structurile neo-fasciste de extremă dreaptă au fost folosite pentru a crea haos și frică, beneficiind de complicitatea sau protecția unor servicii secrete. În cazul răpirii și uciderii lui Aldo Moro din 1978, fostul judecător contestă versiunea oficială care atribuia responsabilitatea exclusiv Brigăzilor Roșii. El aduce dovezi și marturii care indică implicarea sau pasivitatea deliberată a unor servicii secrete italiene și străine(a se citi în principal CIA) pentru a împiedica un acord politic între creștin-democrați și comuniști. În cazul atentatelor mafiote din 1992–1993, cărora le-au picat victime Falcone și Borsellino, scoate la lumină așa-numitul „Pact Stat-Mafie”, adică acordul secret prin care părți ale instituțiilor statului au negociat cu liderii Cosa Nostra pentru a opri atentatele. Asta în timp ce nouă ni se serveau filme cu Corrado Cattani.

Cartea are marele merit de a dezvălui „strucura ocultă” a statului italian. Imposimato documentează existența unei falii în instituțiile italiene: pe de o parte magistrați și polițiști corecți care încercau să afle adevărul, iar pe de altă parte o structură paralelă creată pentru a mușamaliza și a deturna anchetele(„Doppia magistratura” / „Doppio Stato”). În ciuda acțiunilor spectaculoase, în ciuda publicității exagerate, în realitate justuiția italiana a eșuat în a-i condamna pe adevărații instigatori moral și executanții de la nivel înalt(ceea ce el numește „i mandanti occulti”).

Realitatea pe care o observă cu amărăciune e aceea că Italia, de fapt, e un stat aflat sub ocupație, având decenii la rând „o suveranitate națională comprimată” și fiind puternic influențată de interesele marilor puteri geopolitice în contextul Războiului Rece.

Veți rămâne surprinși să aflați că „explozivul utilizat în măcelurile comise în Italia între anii '60 - '90 era explozibil utilizat de NATO”. Sau că „în Italia există 7 baze NATO care sunt 7 loje masonice”. Șocant? Stați că nu este totul: „În unele dintre aceste baze se adunau teroriști negri, ofițeri ai NATO, mafioți, politicieni italieni și MASONI, în ajunul atentatelor. Acest lucru a fost raportat de martori direcți. Și acest lucru se tot întâmplă de la începutul anilor ’60 fără întrerupere”. De-aici automat răsare o întrebare legitimă: CE ESTE DE FAPT NATO?

„Mulți ani - spune el - am crezut cu bună-credință că NATO este o organizație defensivă a păcii și securității”.  Însă, în timpul anchetelor sale a constatat că reprezentanții NATO erau permanent în contact cu „teroriștii negri”, concluzionând că NATO a avut un rol negativ în dinamica democratică a Italiei. Și nu doar a Italiei, ci și a altor țări din Europa. Sunteți surprinși? Nu cred! Situația de la noi e trasă la indigo!

Cred că am fost singurul care, în nebunia declanșată de DNA-ul lui Koveși v-am dat echivalența sistemului autohton de agresiune prin intermediul justiției cu „Mani Pulite” din Italia, unde rahatul ăla de „procuror minune” s-a dovedit a fi fost o simplă conservă americană. Nu un procuror, ci o bombă murdară plasată în mijlocul politicii italiene pentru a fi declanșată și pentru a arunca țara în derizoriu. Acum nu mai e nevoie de astfel de mizerii întrucât bomba de azi a fost plasată fix la vârful politicii, denenind acum ... cel mai longeviv premier al Italiei.

Este remarcabilă aducerea în fața publicului a rețelei GLADIO. Este vorba de numele de cod al unei rețele paramilitare secrete de tip stay-behind, creată în Italia la începutul Războiului Rece de către serviciul secret militar italian în strânsă colaborare cu CIA și sub supravegherea NATO. Scopul oficial al GLADIO era acela de a acționa în cazul în care statele Pactului de la Varșovia ar fi reușit invadarea Vestului Europei. Un scenariu aberant, dar care a fost folosit special pentru a introduce în societatea italiană „Strategia Tensiunii”. În realitate, GLADIO era o interfață a NATO cu organizațiile teroriste și Mafia, fiind utilizată pentru tensionarea societății italiene, pentru menținerea publicului într-o continuă stare de surescitare, astfel încât nimeni să nu se mai gândească să elimine NATO de-acolo. 

În anul 2015, Ferdinando Imposimato a aruncat bomba, dezvăluind că evenimentele de la 11 Septembrie au fost de fapt o operațiune GLADIO. Nu e vorba de organizația paramilitară italiană, ci de extinderea modelului la nivel mondial, astfel încât să se poată generaliza „Strategia Tensiunii”. Adică exact ceea ce trăim de-atâta amar de vreme încoace. 

Vă întreb acum, la finalul articolului, oare cât din ceea ce v-am spus vă era cunoscut? Chestiunile sunt publice, iar Ferdinando Imposimato nu-i un „nea Gigel” de pe stradă, ci una dintre cele mai respectate personalități ale Italiei. Dacă în Italia se întâmplă ceea ce descrie  Imposimato, vă imaginați ce e la noi?

De la „unu' care se leagă de noi” la „echipa Dan Diaconu” și-acum la „AI-ul Dan Diaconu”

Vă vine su nu să credeți, au trecut 19 ani de când am început blogul. 19 ani! Mi se pare imens pentru o chestie căreia nu-i dădeam mai mult de câteva luni. A trecut atât de mult și-atât de repede.

O altă istorie falsificată

Azi vom vorbi despre ceva atât de ascuns încât efectiv pentru unii falsul istoric a devenit adevărul absolut. V-ați întrebat oare de ce budismul este singura religie acceptată de cei mai atei agitatori? De exemplu, în Grupul de la Frankfurt, budismul era considerată unica religie digerabilă, iar Daisetz Teitaro Suzuki devenise aproape un idol. Peste tot vei auzi despre budism că este „religia păcii”, permanent este prezentată într-o lumină pozitivă. Fără a intra într-o polemică religioasă, mă întreb totuși „de ce?”. Iar răspunsul e mai surprinzător decât ați putea crede. Pregătiți-vă să vă scoateți din minte unul dintre cele mai adânc implantate șabloane!

Să fie un om de afaceri! Sau să tragem la sorți.

N-ați prins șpilul! Vă cufundați în controversele momentului, dar esența se ascunde printre detalii. Și detaliile cele mai evidente sunt incompetența, prostia, imbecilitatea. Rădăcinile sunt adânci și-abia atunci când le înțelegi privești diferit realitatea.

Urmează!

„Fie ce-o fi, azi îmi iau jambon!” - și-a spus cu hotărâre. „N-am mai simțit gustul ăla de cel puțin un an. Nici nu mai știu cum arată. Ce naiba a ajuns viața asta?”. 

De fiecare dată când mergea la magazin avea această atitudine revoluționară. amintindu-și de mâncăruri și senzații care-i erau din ce în ce mai refuzate. Și uite-așa s-a trezit împingând la coș, prin fața rafturilor. A apucat două pachete cu jambon, salivând. Apoi s-a apucat să-și cumpere cele necesare: pâine, săpun și prafuri sintetice de mâncare. Înainte însă de ieșire și-a făcut calculul. „Hmm, astea două jamboane îmi adaugă 700 de credite, iar până la reset mai sunt 100 de zile. Fie ce-o fi, le iau!”. A mai făcut un pas și și-a amintit că în două zile e ziua copilului. Și i-a cerut pui. Care va adăuga 400 de credite. Deci nu-și permite jambonul. Apoi a calculat dacă ar putea să ia unul singur. Ar însemna, totuși 350 de credite. Dar ar rămâne în minus cu 50 de credite, ceea ce ar însemna că, pe final de an, va ajunge iar în fața Consiliului. Și, posibil, ca anul ăsta să-și ia o săptămână fără drepturi. Ce-o să facă atunci? Hai că ei pot sta fără să mănânce, dar copilul? Să rămână nemâncat? Bine că și-a dat seama acum!

A făcut stânga-mprejur pentru a duce la loc jamboanele. S-a grăbit puținel deoarece ai doar 30 de minute ca să pui marfa la loc. Altfel se consideră că sabotezi magazinul și-ți scad cinci puncte pe „social”. Pe care, ca să recuperezi, trebuie să dai cu mătura pe stradă zece zile la rând câte o oră. Jumătate de punct ora și se uită toți la tine ca la un criminal. A răsuflat cu ușurare când raftul cu jamboanele n-a făcut bip-bip, ceea ce ar fi echivalat cu o condamnare. S-a mai învârtit puțin și l-a văzut pe acela. 

Avea pantofi sport moi în picioare și a aruncat în coș, cu indiferență, jamboanele proaspăt puse la loc în galantar. „Jamboanele mele!” - gândi cu năduf, păstrându-și totuși zâmbetul metalic pe care trebuie să-l afișezi pentru a nu fi luat la ochi. „Ce-o fi ticălosul ăsta?” - gândi. „O fi gardian sau superior? Uite ce pantofi are în picioare. Și pantaloni din material subțire. Iar pe sub pufoaica aia are o vestă de piele???”. Se imagină sărindu-i la gât ticălosului și dându-l cu capul de pământ. Iar apoi să-i ia cum emfază jamboanele din coș, ca simbol al victoriei asupra nemernicului. Care-ar fi piedica? Ar trebui să-i dea cineva o lecție aici, în fața tuturor. „Cum, copilul meu mănâncă doar prafuri toată ziua și doar de ziua lui își permite pui, iar ticălosul ăsta aruncă atât de indiferent jamboanele?”

„Sunteți bine? De trei minute stați în poziția statuii aici. Vă e rău? Ce s-a întâmplat.”

Abia atunci, când a auzit vocea femeii care căra marfă în magazin, a realizat că a luat-o razna cu gândurile tembele. „Doamne, m-ar costa și pe credite și pe social! Ce nebuinii mai gândesc! Și copilul?”. A simțit ceva ca un fior. Și, parcă instinctiv, s-a trezit cu o replică genială.

„Oh, mulțumesc mult. Sunteți atât de bună. Mama, mi-a murit mama acum vreo 7 ani și acum mi-am amintit că veneam cu ea la magazinul ăsta. M-au cuprins amintirile. Vă mulțumesc mult pentru că-mi purtați de grijă”. Și-apoi a făcut acel zâmbet care era norma.

Femeia i-a bodogănit ceva despre maică-sa și gata. A trecut, bine c-a trecut totul. O staționare suspectă, fără explicație, poate însemna tentativă de sabotaj, adică vrei 2,3 bucăți pe social, în funcție de cum evaluează sistemul de supraveghere. 

A împachetat rapid totul și-a răspândit, cu ușurare, zâmbete tuturor celor din jur. Chiar și la ușă, unde un nesimțit se oprise blocând traficul ca să vorbească la telefon tare. „Fiți bun, lăsați-mă vă rog să mă strecor!” și i-a zâmbit. Abia după trei pași și-a dat seama că ăla era ticălosul cu jamboanele. Ah, ce nebunie!

S-a uitat la cerul posomorât și la peisajul cenușiu. Oamenii se adunau pe străzi. Atunci și-a dat seama că e posibil să întârzie și, din nou, s-a îngrijorat. „Hai să nu fac prostii acum! Am suficiente credite de carbon pentru puiul proaspăt de ziua copilului, am reușit să rămân bine pe scorul social și, uite, o hârtie pe jos pe care o arunc în gunoi!” - Bip, a făcut gunoiul, semn că acum trece pe plus cu socialul. Ceea ce e bine! Faptele bune se adună. Și asta fără să-ți torni vecinul!

A întins pasul. De fapt a luat-o la fugă. Acasă doar a avut timp să arunce cumpărăturile și să-i spună copilului să-și amestece singur prafurile de mâncare, dar să aibă mare grijă să nu lase apa deschisă. „De fapt, știi ce? Mai bine ia din sticla aia apă. Nu te atinge de chiuvetă, că dacă se blochează iar robinetul? Lasă că după manifestație vin eu. Ai înțeles? Ascultă ce-am spus că am credite ca să-ți iau pui de ziua ta, vezi să nu faci vreo boacănă!”.

A răsuflat cu ușurare când i s-a marcat conform la manifestație, adică a ajuns în timp util. Deci fără penalizări și chiar pe plus cu socialul. Ah, asta e bine. 

În centru, în fața Guvernului s-a așezat pe locul marcat, căsuța 27334. A mai verificat-o încă o dată. A aplaudat când a apărut Președintele și-a văzut ledul verde, semn că se comportă conform.

„Vă mulțumesc, oameni buni, că ați venit din proprie inițiativă pentru a protesta împotriva celor care afectează Planeta. Doar luna aceasta am avut douăzeci de urgențe climatice! Cât să mai suferim din cauza unor inconștienți? Ce e greu să-și ții promisiunea față de ceilalți? Ce e greu să fii responsabil, să-ți pese???”.

„Nouă ne pasă!” s-a trezit strigând, iar ledul a bipăit de două ori. Wow, încă un punct pe social! Hai că-i bine. Discursul a continuat.

„Știți că se fac eforturi continue și vă mulțumesc pentru solidaritate. Noi am făcut tot ce-i omenește posibil pentru ca oamenii să aibă gusturi diverse în farfurie. De aceea funcționează încă abatoarele, de aceea prietenii noștri de la UE au acceptat ca, în cazul nostru, să facă un efort și să permită în magazine câte-o bucățică din mâncarea de demult. Poate că e bine ca fiecare să aibă din când în când acel acces la gustul copilăriei, chiar dacă, din punct de vedere climatic, ne costă enorm.”

Din nou a aplaudat și ledul a bipăit așa cum face la primul care aplaudă când trebuie. Wow. Hai că nu mai e mult. Și-atunci a auzit din mulțime mai multe voci urlând isteric „Terminați cu puii!”. Hmm, o transpirație rece a început să i se formeze pe șira spinării întrucât era evident ce urmează. A văzut cum, două rânduri mai în față, ledul idiotului care urlase a clipit de mai multe ori. Asta e ceva extrem de rar și înseamnă cel puțin 5 pe social! Și-atunci a realizat că idiotul era cel din magazin, care-i luase jamboanele, care se oprise blocând cu nesimțire ieșirea. Doamne, ce nebunie!

„Știu - a continuare Președintele - vă știu îngrijorările de oameni responsabili, cărora le pasă. Da, o să scoatem puii! E o teroare pentru planetă și un consum de carbon inutil. Oricum carnea lor s-a dovedit nesănătoasă pentru om în cel puțin zece articole remarcabile de pe The Lancet, astfel încât de azi se va opri orice fermă, astfel încât să putem câștiga lupta cu clima, în conformitate cu jaloanele Uniunii Europene”.

„Dați-i la export!” - a urlat din nou idiotul, iar ledul a clipit de șapte-zece ori. Cei de lângă el au observat și-au începu să vocifereze: „LA EX-PORT! LA EX-PORT” și, pentru fiecare „la export”, ledul clipăia. Iar apoi toată lumea. Președintele a ridicat mâna.

„Da, dacă voi cereți asta, așa vom face! Oprim de mâine toată carnea de pui și dăm la export tot ce mai e prin magazine și abatoare! Vă mulțumesc din suflet, dragii mei cetățeni, pentru că, iată, din nou, ne-am adunat aici pentru a apăra clima. Fiecare dintre cei care-au participat aici primește câte un punct suplimentar pe social și 300 de credite de carbon. Vă mulțumesc pentru grija pentru planetă!”.

A simțit că i se împăienjenesc ochii. Idiotul ăla știa că asta urmează! De-aia și-a luat jamboanele. A fugit într-un suflet magazin de unde a luat rapid un jambon și-un pui, mulțumindu-și în sine pentru norocul de a mai fi găsit. În mod normal, după manifestații se umplu magazinele pentru că se dau credite, iar de data aceasta suma a fost generoasă. Pentru ca lumea să se răspândească rapid. În spate văzu cum  coadă devine interminabilă. Din nou și-a mulțumit pentru că, într-un magazin mare ca ăsta n-au voie mai mult de 200 de oameni în același timp. Iar ăia din magazin puneau cu repeziciune produse la sectorul de carne. Deci se știa că asta urmează, erau pregătiți! „Grăbiți-vă la case - s-a auzit din difuzor. Din cauza creșterii cererilor, timpul maxim de stat în magazin se reduce la 15 minute. Cei care termină în trei minute primesc un punct social. Vă mulțumim pentru că ați ales magazinul nostru!”

Acasă, cel mic mâncase. A făcut ochii mari văzând jambonul și puiul. „Păi ziua mea e poimâine, de ce l-ai luat de-acum? Unde o să-l ținem până poimâine că se strică”. Frigiderele fuseseră interzise cu doi ani în urmă deoarece magazinele aveau totul, deci nu-ți era greu să iei de-acolo cât să mănânci într-o zi. În plus, prafurile de mâncare aveau termen de garanție nelimitat și nu necesitau refrigerare sau condiții speciale. Tocmai de aceea erau considerate un progres real, iar frigiderele fuseseră scoase pentru că astfel România câștiga imens dintr-un astfel de „deal” cu Uniunea Europeană: devenea campioana decarbonizării, un titlu care i-a adus o medalie președintelui și 100 de credite suplimentare anual fiecărui cetățean. Probabil nemții, bulgarii, francezii și ceilalți se uitau cu jind la noi!  

Se uită la copil și-i spuse calm: „Îl preparăm în seara asta și mâncăm carnea mâine pentru că acum ești sătul deja. O s-o las în balcon peste noapte că e mai frig și nu se va altera. Oricum îi voi pune sare mai multă. N-aveam ce să fac pentru că de poimâine se scoate puiul din magazine ca să luptăm mai bine cu clima”.

Copilul, uitându-se cu ochii mari, atât a mai spus: „O să mănând acum, chiar dacă nu mai pot. Cine știe ce se poate întâmpla până mâine?”. Și-apoi, după ce-a savurat o pulpă a întrebat trist: „Deci e ultimul pui din viața mea?”. Și-a plecat la culcare.

***

Nu, nu-i un fragment din vreun roman, e o cronică din ceea ce urmează. Distopia se instaurează treptat și sigur. Știu, din nou n-o să mă credeți. Nu-mi pasă. Nu scriu pentru a fi aprobat și nici măcar pentru bani. Uneori, chiar mă întreb pentru ce-o fac. Nu contează, întotdeauna e o miză în exercitarea libertății. De aceea n-am cum să nu spun ceea ce văd limpede.

Sistemul de credit social și cel de credite de carbon au intrat în linie dreaptă. Euro digital vine la pachet cu trasabilitatea carbonului. Fiecare produs din  magazin îți va afecta „creditele de carbon”. Inițial se vor plăti, după care se vor limita. C-așa-i în comunism! Torul merge în direcția aia. Ați uitat etichetele cu amprenta de carbon care-au apărut în dreptul unor produse? De ce credeți că se fac aceste eforturi? Gratuit? Nu!

Sunt sume imense pe care UE le bagă în fundul agitatorilor climatici. O nouă generație de propagandiști e furajată cu fonduri generoase de la centru. De ce? Pentru că asta e cea mai facilă schemă de încorsetare a omului. E aceeași dintotdeauna: când societatea o virează spre tiranie, controlul e obligatoriu. Iar societatea a devenit progresiv tiranică încă de la 9/11.

Alegerile din SUA îi vor aduce pe comuniști la putere și, din nou, UE se va conecta cu „comunismul pur” de peste Ocean. Mă uit la dezbaterile politice de-acolo și mă crucesc. Parcă aș asista la falsele dezbateri din showurile TV comuniste. 

Da, nu i spune comunism, ci progresism, dar e un comunism. Nu mă credeți, nu-i așa? Probabil că în urmă cu zece ani ați fi râs de mine dacă v-aș fi spus că veți avea nevoie de declarație pe proprie răspundere ca să ieșiți din casă sau că nu veți avea voie la magazin fără vaccin. Și asta peste tot în lume. Iar în 2020 toate s-au materializat, peste tot pe lume în același timp! Aproape fără excepție. Unde oare ați găsit în timpul falsei Pandemii COVID un loc normal pe Pământ? Doar în zonele nepopulate. În rest, teroare. Toată lumea s-a transformat atunci într-o uriașă Coreea de Nord. Ce repede uitați!

Știați că urmează să fie interzise centralele termice individuale în Europa? 2025 este anul în care s-a interzis subvenționarea acestora, din 2030 vor fi interzise în clădirile noi și din 2040 vor fi interzise definitiv. Alternativa? Pompa de căldură, adică definiția absolută a „cum să tremuri de frig iarna pe bani mulți”. Ca să fie treaba și mai frumoasă, în Germania nu se mai permit pompele de căldură aer-aer, ci doar cele geotermale. 

Vin vremuri interesante! Rugați-vă să le pice șandramaua pe ei întrucât altfel suntem condamnați. De ce? Rețeta e simplă: cei mai în vârstă deja și-au trăit viața, cei de vârstă medie sunt ținuți mult prea ocupați cu viața de zi cu zi, iar cei tineri deja au creierii prăjiți încât chiar cred tâmpeniile cu care au fost spălați pe creier la școală. 

Lumea de azi nu arată deloc bine!

Războiul din umbră

2 septembrie, anul curent. În portul Laem Chabang din Thailanda sosește portavionul USS Abraham Lincoln, oferind lumii o imagine mai mult decât sugestivă a puterii americane(vezi foto). Portavionul se mișcă greu, e ruginit, iar echipajul e epuizat. La bordul său au existat mai multe episoade de nesupunere, tentative de a sări peste bord sau probleme de sănătate mentală. De asemenea, vechea problemă cu toaletele, cu mâncarea alterată sau, deseori, raționalizată. Portavionul face o pauză de reparații(nerecunoscute oficial). Ceea ce a surprins experții este că portavionului nu-i funcționau lifturile pentru avioane, alături de, probabil, numeroase alte probleme interne.

De ce dolarul SUA este în cursa fără ieșire?

Fără doar și poate, lumea se deschide precum o portocală atunci când îi știi mecanismul. Totul devine limpede, clar. De exemplu, oare ce legătură poate exista între mijlocul secolului XVIII-lea, atunci când Amsterdamsche Wisselbank s-a apucat să elibereze bani sub formă de împrumuturi către municipalitatea orașului Amsterdam sau către Compania Olandeză a Indiilor Orientale și un alt element care apăruse cu un secol în urmă, anume separarea în Veneția a monezii mari destinată comerțului(Ducatul/Zecchino) de moneda de circulație internă, „moneta piccola”/soldi. La prima vedere par fapte disipate, dar ele au o logică extrem de coerentă, dată de ciclicitate.

Senzorul finlandez

Există un episod istoric tratat extrem de superficial în lumea de azi. Și e tratat așa întrucât din fapt istoric a ajuns obiect de propagandă. Finlanda. Mai precis ceea ce numim azi Războiul de Iarnă, desfășurat între  URSS și Finlanda între noiembrie 1939 și martie 1940. Acum se vorbește despre „eroica armată finlandeză” care s-a opus „agresorului rus”. După cum bine știm, istoria e parșivă și are obiceiul să se repete, motiv pentru care trebuie să ne raportăm la ea, adică la faptele reale, nu la propaganda în care s-a transformat.

Cea mai mare piraterie contemporană și cea mai mare prostie a prezentului

„Preluarea petrolului venezuelan” așa cum este prezentată în SUA sau „Acordul istoric cu Statele Unite”, așa cum este denumit în Venezuela, reprezintă cea mai mare operațiune de piraterie a contemporaneității. Ne-am fi gândit că în ziua de azi ar fi imposibilă o astfel de sfidare a legilor internaționale. Greșit! Punctul de la care trebuie pornit este cel esențial, anume că SUA, după orice definiții, este un stat terorist.

Ați spus case pasive?

De mai multă vreme vreau să vă anunț că puteți să citiți excelentele analize ale lui Călin Rechea pe Substack. Este una dintre puținele voci realiste din zona analizei economice de la noi. Azi s-a întâmplat să derulex X-ul și să-mi sară în ochi articolul domniei sale al cărui titlu e absolut sugestiv „Standardele extreme de eficiență energetică deteriorează clădirile și cresc costurile”. Îl aveți pe Substack și chiar vă recomand să-l citiți întrucât este extrem de bine documentat. Ceea ce vreau să fac în continuare este explicarea părții practice, cea pe care o evită apostolii autohtoni sau internaționali ai „verdelui absolut”.

Lumea ca un circ

OK, poate mă credeți pricinos când vorbesc despre Trump, dar poza asta a postat-o el, cu mânuțele lui. Și, tind să cred că e foarte mândru de realizarea sa. Așadar, președinții SUA sunt împărțiți în șase categorii:

• Failures(lista deschisă de Biden și Obama)
• Below Average
• Average(aici e Clinton)
• Near Great
• Great(aici e Lincoln înaintea lui Washington)
• Greatest

UE tocmai ce a interzis cetățenilor săi deținerea de conturi în afara spațiului european

Nu, nu e nicio greșeală de exprimare. E vorba de Directiva Europeană 2024/1619, ale cărei norme intră în vigoare din ianuarie 2027. E un mod absolut pervers prin care cetățenilor europeni li se interzice să mai aibă conturi în afara UE. Ați avut semnale referitoare la folosirea banilor europenilor pentru programe de înarmare sau chiar pentru sprijinul Ucrainei. Iacă, acum începe bătaia cea mare. Cea pe banii voștri!

Infernalul mecanism care nu mai poate fi oprit

În articolul trecut v-am arătat modul în care se dezvoltă căderea iremediabilă a Europei. Mulți mi-au reproșat că am folosit un timing foarte generos, ei așteptându-se ca picajul să fie cumva peste noapte. Nu, nu este așa. Trebuie ținut cont de inerție, o forță teribilă atunci când e vorba despre sisteme sociale. Inerția e atât de puternică încât chiar și atunci când fenomenele sunt limpezi, demonstrând că deplasarea economiei sau a societății într-o direcție a fost greșită întrucât nu existau fundamente fizice, mișcarea nu se oprește. Aici este elementul fascinant! 

EU - 2035 sau anul morții lor

Citiți cu atenție pentru că e despre ceea ce urmează. Scris frust, fără ocolișuri, fără false dileme. Cu termene clare, astfel încât să fie verificabil. Și, mai mult de-atât, suficient de limpede astfel încât fiecare să înțeleagă ce are de făcut prin prisma consecințelor. Dacă anii 90 vi s-au părut de coșmar - ca efect al deteriorărilor și schimbărilor tembele(de cele mai multe ori) - ceea ce urmează e mult mai pervers!

Viralizarea cu năbădăi

N-aș fi vrut să abordez subiectul. Nu mă interesează, nu m-a interesat niciodată pentru că, de la un moment înainte, ești conștient de niște lucruri. Cum ar fi a te hrăni vs a te furaja Moment în care nu mai ai false dileme. În condițiile în care oricum nu e nicio dilemă, ci strict o fentă. Ca de fiecare dată! Iar în momentul în care-ai abordat subiectul, indiferent dacă ai fost pro sau contra, ai fost prost. Deoarece l-ai viralizat! 

Asta a durut. Rău de tot!

 

Operațiunea Iran și haosul mondial

Intrat pe panta dezastruosului conflict cu Iranul, Trump încearcă orice. A spus că i-a distrus, că i-a terminat, că i-a întors în epoca de piatră, doar că acestea sunt strict vorbe. Constatarea logică a oricui este că SUA NU A ÎNVINS IRANUL! Astfel, o transpirație rece se simte pe șira spinării atât la Washington cât, mai ales, la Tel Aviv. Dacă Iranul nu a fost învins, arhitectura de putere a Orientului Apropiat suferă schimbări atât de radicale încât întreg sistemul de putere mondial se prăbușește. Când leul se dovedește atât de sleit și de olog încât și iepurii fac mișto de el, e clar că hienele își fac de cap!

Trezirea în conștiință

Pentru că sunt tot felul de proști specializați în a vira în derizoriu tot ceea ce spune Georgescu, aș vrea să trec azi la unul dintre pilonii săi principali, anume „trezirea în conștiință a poporului român”. N-o fac pentru a-l „acoperi” ci, culmea, pentru a-l contrazice!

Cel mai mare secret al lumii

„Trăim mai bine ca oricând în istorie” - urlă proștii care susțin actualul regim de ocupație. Și urlă pentru că sloganul ăsta e întâlnit inclusiv în țările ocupante, ca justificare a terorii pe care o exercită sistemele asupra oamenilor. E o înșelătorie fără precedent.

Nimic nu e legal!

Aș vrea să clarific o chestiune asupra căreia vreau să revin din când în când. Știu, voi contrazis de unii sau de alții, dar am dreptate! Să începem cu începutul: mai e puțin și se fac doi ani de la anularea alegerilor. Alegerile au fost anulate arbitrar, stupid, fără niciun motiv palpabil. Dacă la atâta timp după anularea alegerilor probele nu au apărut, timp în care în justiție se conduce un circ securistic în care Georgescu este acuzat de tentativă de lovitură de stat, DUPĂ ANULAREA ALEGERILOR, asta nu poate să ne arate decât prostia sforăitoare a celor care au instrumentat acțiunea. Și, în același timp, disperarea lor.