Eugene Goostman

Nu cred c-ați auzit încă de Eugene. De cunoscut nici atât. Cu toate acestea vom vorbi despre această ciudățenie. Nu de alta, dar e interesant de aflat ce se ascunde în spatele feței de tocilar a individului. Și aceasta pentru că, la cei 13 ani declarați, Eugene a reușit să facă istorie.

Sper că n-ați căzut în capcana analizei numelui. Nu de alta, dar n-are niciun sens. Eugene are trei părinți, toți bărbați, pe numele lor Vladimir Veselov, Eugene Demchenko și Sergey Ulasen și pretinde că este din Odessa. Cu toate acestea n-are nicio legătură cu evenimentele de-acolo. Mai mult, cei trei părinți ai lui sunt ruși din Sankt Petersburg. Ciudat, nu?

Marele blat

La început s-a proclamat ecologist. Chiar și mașina cu care mergea era una hibridă, chipurile prietenoasă cu mediul. De la „volanul” bolidului s-a declarat radical împotriva exploatării aurului de la Roșia Montana și a gazelor de șist. O opinie primită pozitiv de opinia publică. 

Presiunea alegerilor e întotdeauna un prilej bun pentru politicieni să pescuiască în oceanul ideilor electoratului. Cei care prind peștii cei mai mari sunt, de regulă, cei care câștigă alegerile. Nu vreau să pun câștigul electoral al lui Ponta strict pe seama ecologismului afișat. Dezastruoasele guverne anterioare, forțat aduse la putere, au făcut mare parte din treabă. Însă, subiectele referitoare la gazele de șist și Roșia Montana au avut propriul bazin electoral care i-a adus pe mulți cu entuziasm la urne.

Inca o bursa

Sunt mulți cei care ar fi gata să afirme că suntem „relativ dezvoltați” în ceea ce privește piețele de tranzacționare. Cu două-trei burse care au reușit să implementeze o groază de produse ale piețelor dezvoltate, ai putea să te gândești că, în ceea ce privește domeniul, stăm binișor. Aceasta desigur, dacă privești superficial. La o analiză ceva mai atentă vei observa că e vorba de piețe subdezvoltate și care bat pasul pe loc. Asta să fie tot ce poate piața autohtonă?

Cu un cadru legislativ oarecum incert, cu organizări neadecvate și cu o totală necunoaștere a noțiunilor de de bază ale marketingului, bursele autohtone se zbat în banalitate și uitare. E un destin total nepotrivit. Dacă ne gândim la mult prea invocatul potențial al zonei, dacă ne raportăm la piețe similare ca dimensiune sau dacă, pur și simplu, privim de jur împrejurul nostru, putem lesne să ne dăm seama că ceva e putred la noi. Parcă piața bursieră autohtonă ar fi blestemată.

URES(Uniunea Republicilor Europene Subjugate)

„S-au împlinit opt veacuri de când am primit din mâinile lui ceea ce 

Tu ai lepădat cu indignare, darul din urmă pe care el însuși Ți l-a oferit

 atunci când Ți-a înfățișat împărățiile pământești. Noi am primit de la el 

Roma și sabia lui Cezar, decretându-ne stăpânitorii pământului, 

singurii lui împărați, deși nici până azi n-am reușit să ne desăvârșim 

lucrarea începută.”

F.M. Dostoievki - Frații Karamazov

Dintr-un colț în altul, politicienii conformiști ai Europei se dau de ceasul morții. Votul „anti”, chiar dacă a fost unul „lăsat la liber” întru detensionarea spiritelor, este totuși unul interesant. Faptul că atâția oameni din Uniune se arată nemulțumiți și neîncrezători în drumul trasat de mințile luminate ale Europei e mai mult decât clar. Așa a apărut discuția referitoare la soluțiile necesare îndreptării minților europenilor rătăciți.

„Creștere economică și joburi” a decretat tandra vacă nemțească. Aceasta urmează a fi strategia măreață de contracarare a pesimismului anti-european. Când am auzit prima dată acest lucru, am crezut că visez. Cum adică strategia viitoare a Uniunii este „creștere economică și creare de locuri de muncă”? Sună de-a dreptul incredibil!

Alegerile si adevaratele mize

O să pic și azi în mania politicii, cu toate că mă gândeam s-o mai las de-o parte. Însă, cum bine știți, a nu-ți respecta hotărârea și a întârzia sunt defecte înscrise în codul nostru genetic, astfel încât, și astăzi vom mai rămâne în balta pestilențială a politicii. O politică despre care discutăm doar deoarece de acțiune au parte întotdeauna alții.

Pe plaiurile mioritice cărțile par a se fi aranjat așa cum trebuia. Polarizarea extremă a societății, blaturile și șmecheriile de doi bani au făcut legea. E o constantă a societății noastre, astfel încât n-ar trebui să-i dăm mare atenție. Însă - și credeți-mă că există un mare „însă” - de data aceasta s-a petrecut ceva epocal. Cu aceste alegeri, societatea noastră face un pas decisiv către o nouă lume, către un nou model, impus desigur, dar îmbrățișat de noi cu toată dragostea.

Falsa libertate si democratia limitata

Glumind, un prieten îmi spunea care este paradoxul sistemelor sociale: în dictaturi toată lumea caută să-ți demonstreze că se trăiește în libertate, în timp ce-n democrații, toată lumea se chinuie să-ți demonstreze că se trăiește sub dictatură. Mi-am amintit de această constatare a prietenului meu acum, când remarc o obsesie a propagandei oficiale de a trâmbița libertatea în gura mare.

Dacă stai să-i asculți pe oficialii europeni, aproape că-ți vine să  ai mustrări de conștiință. Noi, cei care trăim în cea mai liberă dintre lumile posibile, suntem de-a dreptul nerecunoscători! N-avem de ce ne plânge în condițiile în care libertățile ne sunt respectate, iar construcția europeană a făcut din democrație o obsesie centrală. Oare?

Razboiul multidimensional

Poate că mulți vor acuza frecvența sporită a articolelor dedicate ciocnirii Rusia-Occident. Cu siguranță au dreptate, însă sunt convins că subiectul este unul de importanță majoră. Personal cred că acum se creionează societatea viitorului. În acest conflict se tranșează numeroase probleme ale societăților în care trăim, probleme deranjante și, în multe cazuri, cronicizate. Pe scurt, acest conflict, cu șanse mari de a se transforma în război, poate fi considerat ca fiind adevăratul început al secolului XXI.

Vă place sau nu, de-aici începe viitorul. Se scrie o nouă carte în care, din păcate, apărem și noi ca indivizi. Spun din păcate deoarece acum abia se scrie prefața și, cum bine știm, „generațiile prefețelor istorice” sunt cele care își asumă cea mai mare parte din plată, cele care sunt sacrificate pentru un „bine” ipotetic.