Neotributul

Dacă nu știați care-i miza cu „agresiunile” rusești care se înmulțesc precum pricii pe câine, cred că e timpul să înțelegeți. După o propagandă acerbă în care rușii au fost identificați și arătați cu deștu până și-n pesta porcină, vine „eliberatorul” și ne spune că, iată, el e cel care ne protejează. Până acum cică a făcut-o benevol.

Mafia de la ANSVSA

În urmă cu vreo două luni s-a descoperit somon cu Listeria. S-a făcut ceva tam-tam, dar s-a pus batista pe țambal. N-a trecut mult și un alt sortiment de somon a fost detectat cu aceeași bacterie. Oare cum naiba, după prima alertă alimentară nimănui nu i-a trecut prin cap să blocheze întreg somonul existent în galantare pentru analize?

Înțeleg că amenda pentru magazinul surprins se ridică, în cel mai rău caz, la câteva mii de euro. Imaginați-vă ce impact poate avea o asemenea amendă derizorie pentru un supermarket care vinde de câteva milioane de EUR/zi. Cu siguranță nu doar că nu simt, dar nici nu cred că bagă în seamă. În mod normal, pentru o asemenea problemă, magazinul în cauză ar trebui închis câteva zile, făcută o dezinfecție temeinică, refăcute analizele personalului care intră în contact cu acea marfă s.a.m.d. La noi nici măcar nu se închide raionul unde s-a constatat problema!

Dincolo de dosarele celebre

Cică Portocală și Lucică au dat-o-n gât pe intangibilă. E un deranj maxim deoarece, pentru a scăpa mai ieftin, aceeași strategie va fi folosită de toți torționarii DNA. Cel de-al doilea dosar care i-a fost deschis lui Koveși este unul dintre multele care-și așteaptă rândul.

În fapt, riscul pe care-l întrevăd în ceea ce privește Secția pentru Investigarea Magistraților este blocarea acesteia în dosare având-o în centru pe zeița anticorupție. Într-adevăr, abuzurile comise de aceasta sunt atât de multe încât e posibil să vedem sute de dosare instrumentate pe numele ei. Însă nu trebuie uitat că Koveși e doar vârful aisbergului.

De unde ne mai putem lua aurul?

De fiecare dată când cineva încearcă să ia o decizie în direcţia unei mai mari suveranităţi financiare a României e contracarat cu violenţă de vocile BNR. Există chiar şi o platformă online - Opinii BNR - de unde se instrumentează atacuri împotriva opiniilor care, din ce în ce mai vocal, cer o mai mare suveranitate monetară a ţării.

O să abordez azi subiectul la modă: aurul. Cei care-mi citesc blogul de mai mult timp îmi ştiu opinia legată de aur, anume că acesta nu e o valoare în sine, ci are o valoare simbolică datorată unui complex cultural al omului. Însă, în acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că, indiferent de credinţele noastre, aurul se tranzacţionează pe bani, reprezentând un vehicul de conservare a averii. Aurul pe care Banca Naţională îl are în rezervă reprezintă aproximativ a zecea parte din rezervele lichide, adică o cantitate aproape neglijabilă. Se pune astfel întrebarea logică legată de oportunitatea păstrării a jumătate din rezervă la Londra. De ce?

Nu mai Plânge Turtu/ Cu lacrimi de formă/ Digi nu e moartă/ Digi se transformă

La cum se văd lucrurile, în divizia media a Digi e jale. Se concediază la greu, se scad salariile, se face curăţenie. Totul în linişte, de parcă s-ar ascunde ceva. Din când în când, câte unu' dintre cei ejaculaţi(vorba lu' Vanghelie) mai izbucneşte în câte-o postare pe Facebook, dar aşa, cu mănuşi. Probabil contractul e atât de restrictiv încât, dacă a călcat strâmb, îşi ia o belire de n-o poate duce.

Ultimul care şi-a publicat necrologul e Turturică. Într-o jălanie patetică, distribuită, între alţii şi de Caramitru ăl mic, marele jurnalist ne bagă-n ceaţă cu marile sale realizări, cu profilul pe care-l are de coadă de bardă luptătoare şi alte asemenea aberaţii. Şi, pentru ca toate să aibă un nume, găseşte cauza supremă: „ruşii e dă vină!”.

S-o bagi p-asta cu ruşii în condiţiile în care pe administratorul covergii la care prestezi îl cheamă Serghei Bulac, mi se pare cam ca şi cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului. Dar să lăsăm puţin amănuntele spumoase pentru a înţelege cam care sunt cauzele.

M-am uitat diagonal pe cifrele preliminare ale Digi. Evident că s-a făcut un mare tămbălău pe tema „creşterii fabuloase a veniturilor” deoarece compania a depăşit 1 mld. EUR. Cifra e de-a dreptul hazlie. În 2017 Digi avea venituri de peste 900 mld EUR, adică „tot pe-acolo”. Mai precis, creşterea veniturilor a fost de 13%, în timp ce cheltuielile au crescut cu 15%. Asta în condiţiile unui an de boom economic. Îngrijorătoare e însă creşterea costurilor de finanţare cu peste 65%. Şi dacă tot am ajuns aici poate că ar fi cazul să observăm că totalul datoriilor a crescut cu peste 17%! Asta înseamnă că gradul de îndatorare al companiei ajunge pe undeva pe la 75%, adică se cam apropie de limita de la care creditorii încep să-ţi cam bată la uşă. Dacă vom studia evoluţia indicatorilor specifici(ARPU&RGU) vom observa cifre preponderent stagnante, influenţate pozitiv de achiziţia Invitel.

În mare, aşadar, treburile nu stau deloc roz în curtea companiei mamă a UM-urilor propagandistice. „Divizia Propagandă” e una mult prea halitoare de bani, în condiţiile unor audienţe modeste. Singurul lucru reuşit de propagandiştii de la Digi a fost acela de a-şi crea o masă infimă, dar radicalizată de spălaţi pe creier. Asemeni TVR-ului, Digi a recuperat toate deşeurile media cu pretenţii gen Vijulie, CTP sau mult prea plângăciosul nostru Turturică.

La cum arată cifrele şi la perspectivele economice incerte e clar că Digi e obligată să-şi facă o curăţenie temeinică în ogradă. Valul de restructurări din divizia-păduche, cu siguranţă va continua. Nu cred că Digi va mai avea puterea să dea bani pentru Divizia A, astfel încât posturile sale de sport vor redeveni unele statice, de retransmisie a confruntărilor sportive ieftine. Posibil să mai şi reducă din ele. În ceea ce priveşte Digi24, nu-mi dau seama dacă mai are sens să-l ţină în condiţiile unor audienţe anemice. Şi-aici probabil singura schemă de supravieţuire este cea a unui „low cost” cu ştiri retransmise la infinit.

Treburile însă sunt abia la început. Părerea mea e că Digi e un uriaş cu picioare de lut care, la primul cutremur, se va dezintegra sub povara datoriilor. De-aceea se precipită evenimentele în vârful vizibil al aisbergului.

Marea restauraţie

De fiecare dată când lucrurile se îndreaptă iremediabil spre dezastru apare câte un personaj - uneori din afară, alteori dintre cei implicaţi - care pare a avea puterea să evite dezastrul. El este „cel care întârzie evenimentele”. Personajul despre care vă vorbesc este cel care, în tot tăvălugul iraţional în care se scufundă uneori oamenii, pare a fi singurul care mai are un dram de logică, care vorbeşte coerent şi care pare capabil să evite deznodământul tragic. Culmea, uneori se află „la butoane”, alteori suspect de aproape de zona în care se iau deciziile. Celor care privesc dezastrele mult după ce s-au întâmplat li se pare, la fel ca şi contemporanilor săi, de neexplicat de ce „acela care întârzie” nu a putut evita tragedia.

Vremea ilegaliştilor

După ce Plăvanul a dat o lovitură de stat în urma incidentului de la Colectiv(neanchetat, desigur, deoarece ar fi ieşit la lumină iţele negre ale afacerii) a continuat permanent în direcţia slăbirii statului român. A instalat un prim ministru marionetă a Bruxelles-ului şi a intereselor antinaţionale(Cioloş). După pierderea alegerilor de către partidele sale a trecut în mod ilegal în activismul politic(episodul „geaca roşie”) ştiind că acest lucru îi este interzis de Constituţie. A girat un raport mincinos al CSAT în care s-a afirmat că nu există magistraţi colaboratori ai serviciilor secrete(aţi uitat deja acest episod?). După mult prea obsedantele ieşiri la lumină ale protocoalelor nimeni nu se mai îndreaptă împotriva celor care au comis acel imens fals în acte. A „citit” nejustificat de mult pentru a înţelege că e obligat să semneze eliberarea din funcţie a unui procuror şef de direcţie. A doua oară, în cazul lui Lazăr, a încălcat cu bună ştiinţă Constituţia, refuzând semnarea eliberării din funcţie a nulităţii. A încălcat voit Constituţia atunci când a refuzat cu de la sine putere numirea unor miniştri. A încălcat Constituţia şi a avut o nouă tentativă de lovitură de stat atunci când a emis ilegal decretul de numire a şefului Statului Major(în prezent suspendat).