Moartea unei națiuni

400 mln.$ au zburat din conturile Facebook într-un ONG având ca preocupare „corectitudinea alegerilor”. În realitatea banii au zburat în acțiuni coordonate de falsificare și cumpărare a voturilor prin corespondență. Un fenomen similar întâlnim și la Twitter și Google. La fel, înainte de alegeri, au donat sume colosale unor ONG-uri orientate având activitate în zona electorală.

Generalii armatei moarte

În cazul în care n-ați aflat, avem un câștigător absolut al alegerilor, unul care are un procent covârșitor, dominând la modul absolut scena politică. Știu că acum, în miezul evenimentelor care v-au făcut să uitați inclusiv de COVID - tema predilectă a ultimelor luni - știrea pe care v-o dau vi se pare neverosimilă. Doar aveți imaginea proaspăt comunicatelor rezultate finale din care rezultă că, în contextul actual, nu se prea pot face majorități. Ce-ați spune însă dacă v-aș aminti că însuși Plăvanul l-a pomenit pe acel câștigător absolut care domină scena politică. De fapt n-o domină, ci o copleșește întrucât are un procent de peste ... 70%!

Probabil v-ați prins că acel procent este cel al absenților la vot. În ultima perioadă tot văd oameni - mulți chiar dintre cei pe care-i am în listă - care clamează victoria „majorității tăcute”. Spun ei că, iată, clasa politică e terminată din cauza acestei absențe masive. Am învins! - le transmit ei celor care-i citesc. Într-adevăr, o victorie zdrobitoare, însă o victorie asupra lor înșiși.

O să vă arăt ce anume capcană ascunde toată flexarea aceasta în jurul celor care „au învins sistemul” stând acasă. În primul și-n primul rând vă voi aminti că numărul total al celor care votează este fals. El a fost umflat din diverse rațiuni: ba pentru a îngreuna cvorumul în cazul unor referendumuri, ba pentru a avea o masă de manevră ascunsă, ba pentru alte ticăloșii. Pe listele electorale sunt extrem de mulți morți; unora dintre ei li se face pomana de șapte ani, iar alții au fost uitați chiar și de către familiile lor. Primarii n-au tragere de inimă să-i scoată de-acolo întrucât, în cazul unor localități mici, corecția ar fi dezastruoasă pentru ei. Apoi, tot pe listele electorale sunt și „cetățenii lui băsescu”, adică basarabenii care și-au luat cetățenie română, mulți dintre ei strict pentru a face rost de pașaportul pentru Occident. Spre exemplu, în Marsilia mă ia de la aeroport un băiat basarabean care-i cetățean român. Singura lui „atingere” cu România este la reînnoirea documentelor. Atât. Evident, acum caută să-și facă documentele pentru Franța, iar din acel moment „cetățenia” sa română va înceta. Și Grigore din Marsilia se află pe listele de votanți, cu toate că în viața lui n-a votat. Nici n-ar ști ce să voteze!

Este, cred, limpede pentru toată lumea că o halcă dintre așa zișii „majoritari” e compusă din cetățeni inexistenți sau semi-existenți pentru România. Avem apoi o masă de indivizi care nu votează pentru că le e imposibil și nici nu le stă gândul la asta: bătrâni imobilizați, bolnavi în stadii terminale pentru care votul chiar nu contează, oameni cu diverse handicapuri mentale s.a.m.d. Și ei sunt trecuți pe listele electorale. În afara acestor cazuri există o masă compactă de indivizi care refuză votul din diverse rațiuni. Unii nu vor să audă de politică, alții din rațiuni religioase, s.a.m.d. Mai sunt, de asemenea, emigranții noștri care, din dorința de „integrare”, pur și simplu uită de țara-mamă și n-au treabă cu votul. De asemenea, o masă importantă este reprezentată de copiii emigranților care, în ciuda faptului că sunt înregistrați ca cetățeni români, nu mai au decât o legătură conjuncturală cu țara întrucât „țara lor” e cea de adopție. Abia copiii copiilor acestora se vor interesa - mai mult din curiozitate de România.

Există de asemenea, dar undeva pe ultima poziție, o grămadă de cetățeni care protestează nemergând la vot. Unii o fac pur și simplu pentru că nu se simt atașați de nicio idee politică. Aceștia sunt cei onești care, de cele mai multe ori își asumă poziția tăcut, neașteptând ceva de pe urma ei. Există însă o minoritate gălăgioasă care nu se duce la vot pentru a-și justifica apartenența la așa-zisa „majoritate tăcută”. De fiecare dată după terminarea unui scrutin își pun coroana de învingători și perorează prostii printre prietenii lor. Tot dintre aceștia sunt și cei care profită mediatic în urma lipsei de participare.

Să luăm doar un exemplu: progresiștii marxiști au clamat victoria după eșecul Referendumului pentru familie, spunând că românii au refuzat familia tradițională. Dacă sunteți de acord cu asta, atunci puteți să vă clamați în continuare victoria!

Orice om cu un dram de logică realizează o chestiune simplă: orice confruntare politică e o luptă, iar lupta presupune prezența armatelor pe câmpul de luptă. Nicio armată n-a câștigat ceva prin neparticipare. Lipsa participării este tot invenția marxiștilor care întotdeauna au făcut speculația conform căreia „oamenii nu participă deoarece s-au săturat de burghezi și vor o nouă societate echitabilă”. Care societate echitabilă era fix comunismul. Curat murdar, coane!

Am spus-o de nenumărate ori înainte de alegeri: absenteismul e o prostie. Trebuie să ieși să alegi, chiar dacă votezi împotriva a ceva. Luați ca exemplu alegerile actuale: Plăvanul a fost blocat în visele sale umede. N-a luat majoritatea la care visa pentru a se întroniza dictator. Știați că dorea să schimbe Constituția pentru a-și aranja încă două mandate? Știați că una dintre proiectatele modificări ale Constituției era reprezentată la renunțarea la statutul de stat național?

În condițiile în care deștepții care propovăduiau boicotul ar fi reușit, acum am fi avut o majoritate absolută PNL+USR. Aceasta deoarece conducerea vândută a PSD n-a căutat să-și aducă electoratul la vot întrucât făcuseră blatul pe 20%. De ce 20%? Pentru ca restul de 80% să fie o mega-coaliție capabilă inclusiv să treacă prin Parlament modificarea Constituției, iar PSD să mimeze opoziția. Apoi ar mai fi fost referendumul unde, din nou, „deștepții boicotului” le-ar fi spus oamenilor să stea acasă, iar STS-ul s-ar fi ocupat de cvorum. Doar trebuie și morții ăia de pe liste să fie buni la ceva când trebuie! Iată un scenariu care-a fost eliminat prin implicarea celor care au înțeles că trebuie să iasă la vot.

Acum treburile sunt terminate și, din fericire, am reușit să evităm scenariul dezastruos. Însă nu trebuie să uităm că glonțul ne-a trecut pe la ureche. Doar câțiva milimetri au lipsit! Însă norocul nu se repetă. Înțelegeți că e nevoie de implicare masivă. La urma urmei fiecare luptă pentru mai binele său. Cu capul plecat, în condițiile în care avem o țară a noastră, chiar nu mai merge! E nevoie de implicare, e nevoie ca fiecare să-și spună punctul de vedere.

Nu vă place când politicienii își bat joc de voi? De ce nu le scrieți o hârtie, de ce nu le dați un mail, de ce nu faceți o petiție sau chiar o plângere penală atunci când se dovedește că sunt bandiți? Știu, îmi veți spune că n-are niciun sens. Așa e, dacă mergi ca prostul - așa cum am fost eu la Cotroceni după referendumul de suspendare al lui băsescu - ești de râs. Însă, în momentul în care în același loc ar fi ajuns un milion de oameni, nu cred că băsescu ar mai fi stat vreo secundă la Cotroceni. Nici măcar în țară n-ar mai fi stat!

V-am spus, nu cred în revoluție, ci în schimbarea pașnică a societății, schimbarea începută de jos în sus. Pentru asta e nevoie de implicarea fiecăruia. Nu vă place ceva, scrieți, faceți o reclamație, reacționați. Și spuneți-le tuturor celor care sunt la fel de nemulțumiți să reacționeze. O petiție care sosește la o autoritate a statului nu înseamnă nimic. Dar 1 000, 10 000, 100 000 de petiții cu același subiect pun o presiune insuportabilă asupra celor în cauză. Vreți să schimbați ceva?

IMPLICAȚI-VĂ! Nu mai așteptați feți frumșoi pe cai albi. Nu există. Nu vă mai puneți speranța în alții. Fiți voi vectorii schimbării. Implicați-vă și veți vedea cum treburile se vor dezmorți! Credeți-mă, e simplu! Renunțați să mai fiți generali ai armatei moarte și deveniți voi înșivă soldați vii. E mult mai onorabil întrucât, cel puțin, demonstrați că trăiți.

Să nu ne îngropăm singuri!

Mi se întâmpla cu mult timp în urmă, atunci când m-am gândit că aș putea avea ca primi clienți ai unei firme pe care abia o înființam membri din comunitatea românească din Spania. Calculul era simplu: vorbim aceeași limbă, putem negocia românește și, în plus, prețurile noastre erau mai mici. De asemenea, mizam pe faptul că românii ne-ar putea recomanda vecinilor lor. Calculul suna frumos pe hârtie, doar că, am avut o problemă cu unul dintre primii clienți care, probabil, văzând că suntem tot români, a avut pretenția să-i facem lucrarea pe gratis, abordând metoda atât de cunoscută pe-aici: ba că materialele n-ar fi de calitate, ba că omul care i-a lucrat a făcut treaba de mântuială, ba că nu avem ștampilă pe timbru s.a.m.d. Disperat de pretențiile individului, l-am pus pe angajat să-i facă lucrarea și să nu-i mai ceară niciun ban. Am pierdut eu, dar am închis situația cu nebunul.

Am crezut că s-a terminat. Aiurea. Câteva zile mai târziu un vecin din același imobil a apelat la noi. A fost o întâmplare pentru că nu ne cunoștea nimeni. Totul a decurs ca la carte, omul a fost mulțumit și, plătindu-i lucrarea angajatului meu, i-a spus că nu înțelege de ce vecinul lui vorbea atât de urât despre noi. Așadar, după ce că obținuse lucrarea pe gratis, pomanagiul mai și arunca rahat în noi. Atunci am înțeles că strategia mea fusese greșită. Nu doar că, știind că firma e românească, românii nu apelau la ea, dar, mai mult, din invidie, încercau să ne îngroape. Așa că am schimbat abordarea: nu mai luăm clienți români. Dacă ne solicita cineva cu nume românesc motivam că nu avem timp. Și a fost bine, în sensul în care nu am mai avut parte de mizerii.

V-am amintit întâmplarea asta pentru că ea mi-a venit în minte acum, în urma alegerilor. E cât se poate de limpede că avem o surpriză enormă prin intrarea în forță a AUR în Parlament. Formațiunea n-a intrat chinuit, cu un 5.01%, ci în forță, fără să aibă vreun tremur în ceea ce privește pragul electoral. Toată lumea e surprinsă. Doar că instituțiile de presă mai conservatoare îi atacă în disperare. Nu-i bai, ăștia din media oficială deja au pus tunurile pe ei, deh, comandă de la stăpânire. Însă „și tu, Brutus”? Mă uit la prietenii de le Active News care, încă dinaintea finalizării alegerilor, atacă în disperare AUR. Ba că nu știu ce mason a fost văzut pe-acolo, ba că Bobby Păunescu s-a aflat „la poză” în noaptea alegerllor, ba că ar fi ceva securiști amestecați. Sunt aceste informații adevărate? Fără doar și poate că da. Însă, vă întreb, ce relevanță au?

V-am spus că nu-mi place Călin Georgescu și, spre deosebire de mulți dintre cei care-l critică, eu chiar am ce spune. Însă, nu pot să nu recunosc că, dincolo de discursurile sforăitoare, mai introduce și necesitatea ca aici, în România, trebuie să conducă românii. E rău? De asemenea, am citit numeroase materiale de-ale lui Claudiu Târziu. Nu-l cunosc decât prin prisma cuvintelor pe care le așterne pe hârtie. Și totul sună extrem de bine. De ce l-aș ataca pe acest om care, sincer să fiu, mi se pare onest? Despre George Simion n-am mari informații. V-am spus doar că am avut cu el doar un mic dialog: m-a întrebat dacă poate prelua în publicațiile pe care le are materiale de pe blogul meu. I-am dat acordul fffără probleme. Omul mi s-a părut onest și pus să facă ceva. De asemenea, tot din formațiunea aceasta face parte și Ovidiu Hurduzeu, pentru care am toată stima. Uneori nu ne potrivim în opinii, dar nu mă pot pune la îndoială atașamentul său față de valorile conservatoare. Și mulți dintre cei care-l atacă, înainte de-a o face, ar fi bine să citească „Sclavii fericiți”. Nu de alta, dar le va deschide ochii la modul brutal, ajutându-i să înțeleagă și să se îngrozească de lumea în care trăim și, mai ales, de traiectoria periculoasă pe care ne-am înscris.

Sunt securiști în AUR? Fără doar și poate. Cei care mă citesc de ceva vreme știu bine opiniile mele despre Securitate. Mai mult decât că am avut victime în familie de pe urma acestei instituții mizerabile ale cărei tentacule se întind până în zilele noastre nu mai spun. Cu toate acestea, nu pot fi orbit în asemenea hal încât să mă arunc asupra lor din motivul că au ceva securiști printre ei. Păi hai să comparăm situația cu restul partidelor care-au ajuns să fie compuse doar din securiști globaliști. Cum vi se pare?

Știu că toți visați la câte-o Albă ca Zăpada imaculată, dar, purilor, v-ați uitat în oglindă? Trăiți în mizeria asta de lume și aveți pretenția ca totul să fie impecabil? Îmbrăcați-vă în alb și ieșiți la plimbare prin câmpul mocirlos, iar după zece minute să-mi spuneți cum v-ați menținut impecabili!

În situația actuală, în rahatul în care ne aflăm, în loc să ne bucurăm că vocea noastră atât de hulită în politichia autohtonă tocmai ce-a dizlocat o parte importantă a javrelor din Parlament, stăm să-i atacăm pe cei care-au reușit să izbândească. Oameni buni, cei de la AUR au reușit ceva! Chiar nu mai putem să ne bucurăm atunci când obținem o victorie? În situația disperată în care ne aflăm, simplul fapt că valorile naționale și cele conservatoare izbândesc și-și fac loc într-o lume sufocată de globalism e o mare victorie. E pentru prima dată în ultimii doisprezece ani când avem naționaliști în Parlament, iar voi v-ați pus să le dați în cap. Realizați asta?

Dacă ceva nu vi se pare corect, alegeți să vă implicați. Partidul are nevoie de resursă umană. Probabil acum este nevoie, mai mult decât oricând, de consolidarea rețelei teritoriale. De ce nu vă implicați? Preferați să stați pe margine și să-i înjurați? Nu-i OK. Aveți ochii încețoșați de invidie, iar asta ne duce pe toți la pierzanie.

Știți care este alternativa la AUR? V-o spun eu: țuțerii de tipul Baconsky sau Papahagi care, recent, prin vocea celui din urmă, plângeau vocal că, iată, au intrat în Parlament rudimentarii ăștia tradiționaliști. Nu era mai bine - sugerează Papahagi către stăpânii săi - ca ortodocșii cu valori europene să fie în locul celor de la AUR? Înțelegeți tărășenia? Adică de ce n-au fost împinși în față și din timp ei, cei care ar face blatul imediat cu ideologia UE? Iată, zic ei, acum ne trezim cu „ăștia” care au ca valori credința strămoșească, familia tradițională și alte chestii „fumate”. V-ar fi plăcut mai mult impecabilii de tipul băsiștilor Papahagi, Baconsky, Neamțu s.a.m.d.?

 

Gândiți-vă bine la cele ce v-am spus până acum. Lăsați invidia de-o parte și dacă vedeți că se construiește ceva, mai bine puneți mâna pe mistrie și adăugați un rând de cărămidă. Veți ști mai târziu că acel rând a fost al vostru. De dărâmat e simplu, dar după ce dărâmi nu mai rămâne nimic. Vă veți lăuda oare cu vidul care nu se vede niciodată?

Așadar, dragii mei, aveți puțin rațiune și, mai bine, puneți umărul la treabă și ajutați-i! Hai să începem să construim, nu să dărâmăm!

Alegerile la cald

O să încep prin ale mulțumi celor care au mers la vot și au votat așa cum le-a dictat conștiința. Sunt ferm convins că, prin implicarea celor care au decis că nu e cazul să facă revoluții din fotoliu cu telecomanda într-o mână și berea în cealaltă, România a evitat un scenariu crâncen în care idiotul de la Cotroceni ne-ar fi aruncat fără nicio remușcare. Pe moment pericolul pare a fi fost respins, iar pentru asta vă mulțumesc din tot sufletul.

Treziți-vă!

În ultima perioadă sunt atacat chiar și de către „ai mei”, oameni cu care, de-a lungul timpului, am împărtășit aceleași viziuni. Și, cred eu, în continuare le vom împărtăși. Și-atunci cum e posibil să fii atacat tocmai din tabăra pe care o consideri a ta?

Bogăția, prostia și ticăloșia care ne falimentează

Întrucât tot mi-au șters postarea cu 1 Decembrie pe motiv că nu-i bine să înjuri stâpânii străini, o să vă vorbesc azi puțin despre tribut. Tribut plătit, desigur, americanilor.

Ca și cum nu ne-ar fi ajuns fantomatica Autostradă Transilvania, din care Bechtel ne-a fript de câteva miliarde de euro fără să facă nimic, urmează un nou tun, de data aceasta tras de Exxon. Ce, ați rămas cu gura căscată? Stați puțin să înțelegeți toată tărășenia!

1 Decembrie

Azi e 1 Decembrie. Ziua Unirii. Ar fi trebuit să fie cea mai importantă sărbătoare a noastră. Nu e. A fost redusă la o chestiune de nimic, în care armata va prezenta onorul ăluia ai cărui strămoși au luptat împotriva unirii noastre.