vineri, 11 decembrie 2020

Moartea unei națiuni

4
00 mln.$ au zburat din conturile Facebook într-un ONG având ca preocupare „corectitudinea alegerilor”. În realitatea banii au zburat în acțiuni coordonate de falsificare și cumpărare a voturilor prin corespondență. Un fenomen similar întâlnim și la Twitter și Google. La fel, înainte de alegeri, au donat sume colosale unor ONG-uri orientate având activitate în zona electorală.

Acțiunea de „capturare” și modificare a opțiunilor electorale ale americanilor s-a coordonat perfect cu tacticile folosite de giganții IT în manipularea opiniilor politice prin intermediul cenzurii. Mii de canale youtube au fost închise fără explicații, sute de mii de conturi facebook și twitter au fost trecute în „adormire” pentru nerespectarea standardelor. Teroarea „fact check” a cenzurat fără milă nenumărate postări ale republicanilor. Totul în numele aceleiași operațiuni perfect coordonate: blocarea lui Trump.

Era deja prea mult” - îmi spune o cunoștință din zona democraților. De mult nu mai parez astfel de afirmații. Ele ar trebui să fie încadrate în zona markerilor meniți a-ți sugera că e timpul să iei distanță de emitentul lor. Să nu deviem însă. Asupra afirmației „era prea mult” ar trebui să ne oprim punându-ne o singură întrebare: „Pentru cine e prea mult?”. Iar răspunsul trebuie să-l găsiți singuri.

Să mergem puțin în urmă pentru a înțelege fenomenul. La începutul lui 2019, în Hong Kong a început o revoluție care semăna ca două picături de apă cu revoluțiile colorate din Ucraina și de la noi. Tefeleii au ieșit isterizați în stradă pentru a protesta împotriva unei legi pe care oricum n-o înțelegeau. Problema lor a fost că aveau de-a face cu statul chinez, nu cu vreun papițoi ajuns accidental la putere. Demonstrațiile au continuat, cu o anumită frecvență, tot anul, trecând chiar și în 2020.

La sfârșitul anului trecut izbucnește problema coronavirus în Wuhan. Apoi se întinde, ca o pecingine, în toată lumea. Desigur, ea ajunge și în Hong Kong. Treptat, presiunile medicale calmează zona. La fel cum calmează și economiile lumii. În Hong Kong problemele devin crâncene. Manifestațiile alungaseră turiștii, economia se gripase. Pandemia a fost cireașa de pe tort. Confruntându-se cu chiorăiala de mațe, locuitorii din Hong Kong au lăsat-o mai moale. Mă rog, la modul teoretic revoluția continuă și acum, dar și-a redus mult din intensitate din motivele enunțate.

Fără doar și poate, cred că pot să afirm că Hong Kong a fost ultima zbatere a Americii. Cea de dinainte de capitulare. Nu știu dacă vă este la fel de limpede așa cum îmi e mie. O să vă întreb totuși din nou: Pentru cine era prea mult?

Trump a dus o politică de hărțuire a Chinei, de limitare a influenței sale. Era logic pentru oricine ce urmărește Trump, încă de la prima sa campanie electorală. „Make America Great Again” - MAGA - presupunea că America a devenit mică, neînsemnată. În raport cu cine? Răspunsul e mai mult decât evident.

De aceea, încă de la începutul mandatului său, Trump a fost hărțuit. Mandatul i-a fost făcut varză de tembela poveste cu „amestecul rușilor” în alegeri. Sper că n-ați uitat povestea. Ei bine, după terminarea imbecilității juridice, Trump a început asaltul asupra Chinei. A ridicat tarifele, a limitat importurile, a forțat mutări de întreprinderi de-acolo. Cu toate acestea, ordinele sale erau împiedicate de o grămadă de „interpretări”, „reinterpretări” și „greșeli”. Lovitura cea mai dură - sau cea mai vizibilă, dacă vreți - a fost cea cu Huawei. Compania e un vârf tehnologic al lumii și tehnologia 5G era menită să-i dea aripi. Trump a reacționat dur, încercând s-o bage în groapă. Însă, din nou, o mână invizibilă i-a îngreunat acțiunile. Chiar și aliatul tradițional - Marea Britanie - a refuzat să blocheze total accesul Huawei pe piață. Care să fie motivul?

E cât se poate de simplu: deja nu te mai poți opune Chinei. Ea e puterea care se ridică, în timp ce SUA e, din ce în ce mai mult, omul bolnav al planetei. Dacă mai punem în balanță și faptul că o groază din deep state-ul american e, în realitate, parte a deepstate-ului global, putem înțelege de ce Trump de fapt n-a avut nicio șansă.

Și-acum să punem pe masă toate „legăturile” pe care le-am identificat. Prin intermediul Twitter s-au derulat nenumărate campanii având în spate China. Încă de la începerea revoluției din Hong Kong, platforma a fost utilizată ca instrument de sensibilizare a publicului american în ceea ce privește adevăratele motive ale acesteia. Dovezi care demonstrau implicarea americană au fost făcute publice prin Twitter. Motivul e simplu: Twitter e cea mai populară platformă de comunicare în SUA. Un amic implicat în monitorizarea platformelor de socializare îmi povestea cum, zeci de mii de conturi twitter acționau coordonat în susținerea poziției oficiale a Chinei. Partea interesantă era că mesajul transmis nu se repeta - așa cum se întâmplă în propaganda clasică - ci era transmis în moduri diferite, din care rezulta aceeași idee. De asemenea, conturile care participau în campaniile coordonate nu erau doar din SUA, ci și din Europa sau Australia. În acest mod, zeci de milioane de urmăritori primeau pe mai multe canale același mesaj. Nu e ciudat totuși că aceste conturi n-au fost șterse? Într-adevăr, în momentul în care oamenii din servicii ai lui Trump au constatat cum propaganda chineză acționează prin intermediul rețelelor de socializare, Twitter a șters vreo 5000 de conturi. Problema e că respectivele conturi erau ... inactive. Așadar n-au deranjat pe mai nimeni. Se știe că, cei aflați în spatele „conturilor teleghidate” analizează performanța acestora. Când se identifică o dinamică de descreșterea urmăritorilor unui cont, se trece la o tactică de recuperare a fugarilor prin transferarea lor către alte conturi controlate de aceeași mână. Abia când nu mai inspiră interes, contul în declin e abandonat.

Să trecem puțin în zona relațiilor umane. Una dintre modalitățile favorite de agățare a victimelor din zonele înalte ale societății este cea clasică: prin intermediul femeilor care-i agață pe proști. În general victima ideală este bărbatul introvertit care n-are șansa vreunui succes la femei. De cele mai multe ori asemenea indivizi își concentrează cea mai mare parte a energiei asupra job-ului, reușind să se ridice în zona în care activează. Serviciile de spionaj le cunosc „dorințele ascunse” și astfel, la momentul oportun, le scot câte-o prințesă în cale. Prințesă care-l învârte pe fraier cum vrea ea. În ultima perioadă chinezii a rupt piața cu bombele lor sexy care se împiedică fix la momentul oportun. Un exemplu e scandalul congressman-ului Eric Swalwell care a fost sedus de o frumoasă chinezoaică dovedită a spiona pentru China. Partea interesantă e că, în ciuda evidențelor, CIA se mișcă precum melcul în această situație.

Pentru cei care nu știți, în cazul lui Mark Zuckerberg, CEO-ul Facebook, chestiunea e și mai interesantă: el e căsătorit cu o chinezoaică(ai cărei părinți își au originile în Vietnam) - Priscilla Chan. Nu vi se pare că se închide cercul? Desigur, nu există dovezi ale vreunei „atingeri” ale soției lui Zuckerberg de China, dar la acest nivel legăturile se țin mult mai discret, iar influența se exercită prin cal puțin trei-patru nivele intermediare astfel încât să nu se poată face legătura.

Dacă vom pune cap la cap toate informațiile pe care le avem, vom constata că întregul mandat al lui Trump a fost subminat în mod inteligent de către entități având legătură cu China. De altfel, anihilarea lui Trump e marea victorie a Chinei. Din acest moment, prin deturnarea alegerilor și reușita impunerii unei tinichele în vârful puterii SUA, putem spune că „Farul Orientului” a stins lumina în „noua lume”. Prima conflagrație mondială a noului mileniu a fost câștigată detașat de către China. America e moartă. Definitiv!

3 comentarii: