sâmbătă, 12 decembrie 2020

Lumea văzută de pe margine

V
-am povestit mai multe frânturi din amintirile pe care le am, dar niciodată n-am pus punctul pe i. Pe măsură ce trece timpul mă gândesc că trebuie să le spun așa pe îndelete, chiar dacă-s multe. Nu de alta, dar vin generațiile noi - acele târle imense de analfabeți semi-conștienți - și nu vor mai fi urechi care să înțeleagă.

Dacă până acum nu ați înțeles că diavolul se ascunde întotdeauna în spatele aparențelor frumoase, înseamnă ori că n-ați trăit destul, ori că trebuie să vă revizuiți serios opiniile pe care le aveți despre voi. Lumea, dragii mei, e complicată. Cei care cred că au decriptat-o ori sunt proști ori se supraestimează.

O să încep cu recenta alegere a Maiei Sandu. Treaba s-a petrecut după o schemă deja standardizată. „Imaculata” cu studii care vine să-și elibereze țărișoara din ghearele hoților, corupților, ocupanților s.a.m.d. Imaculata cea învinsă în trecut și revenită pentru a câștiga, ființa plăpândă care mișcă munții. Știm povestea. Să mergem în spatele ei.

A surprins, în toată „confruntarea” un scenariu ciudat. Monștrii care în trecut luptaseră de partea Rusiei, acum au trecut în tabăra celor buni. Renat Usatîi s-a pus de bună voie și nesilit de nimeni în slujba „Regatului celor buni”, trecând din tabăra rușilor în cea a pro-europenilor. Desigur, îmi veți spune că am uitat de problemele penale ale lui Usatîi de la Moscova. Ah, chiar credeți că am uitat? Și chiar credeți că atunci când te superi pe ruși îți transformi țara într-o barcă pe care o folosești pentru a o călăuzi după farul luminos al Occidentului? Ce frumos e să fii naiv. Au fost oameni care au îndoit istoria sau finanțele și care n-au scăpat de mâna lungă a răzbunării Moscovei, iar voi credeți că un neica nimeni care-și lua și el solda de pe-acolo, a devenit peste noapte Cavalerul Dreptății. Ah, Doamne!, câtă naivitate și câtă necunoaștere a rețetelor de conservare. „Parcursul european” al Basarabiei e din același scenariu cu cel al Ucrainei. Știu v-ați blocat. La moldoveni n-a fost revoluție portocalie. Nici n-aveau de ce. Moscova a făcut doar un semn cu degetul. Și gata! Știu, cei mai mulți n-au cum să priceapă.

A venit timpul să dăm roata istoriei înapoi cu treizeci de ani. Întâmplarea a făcut să mă aflu prin proximitatea evenimentelor. Partea proastă e că aveam ochi de copil. Și ei mi se deschid abia acum. Au fost două categorii de oameni vizibile la Revoluție: ciobanii și oile. Și-au mai fost două discrete: vânătorii și prada. Prada nu era Ceaușescu. Aia ați crezut voi, din postura de oi care-l urmăreau. Când vreodată o oaie a urmărit un lup? Știu, vă bazați pe ghioagele ciobanilor. Doar că nici ăia nu vă spuneau că lupul era bătrân, bolnav și vag ramolit. Adică numai bun de scos la sacrificat în fața turmei. Nu mai era un pericol pentru nimeni. Pericolul pe care-l căutau vânătorii era în spate. Și-o să vă spun de ce.

KGB-ul a vrut inițial să dea lovitura împotriva lui Ceaușescu la Iași. Avea o rezonanță istorică orașul ăla. Pentru asta erau pregătiți chiar și mâncătorii de căcat de la Europa Liberă care-și făcuseră discursurile patriotarde centrate pe rolul de „renăscător” pe care-l avea Iașiul. O legendă urbană spune că dacă te duci noaptea la limbricul din Berlin și-i spui „Iași”, se trezește brusc, ridică o mână și începe să peroreze: „Teiul care l-a văzut pe Eminescu vede acum poporul care se trezește împotriva tiraniei, poporul care vrea libertatea mai presus de orice”.

Problema a fost că toată tărășenia s-a sfârșit într-un absurd comic și din mult prea facila Revoluție a refuzat să se aprindă acolo. Într-adevăr, ar fi fost simplu, dar nu s-a declanșat. De ce? Mai erau prin zonă niște anonimi care, de o groază de vreme, documentaseră toată caracatița KGB din România. Așa se face că „oamenii grei” pe care KGB-ul îi avea aici s-au trezit cu curu-n baltă la Iași. Ba niște băieți care jucau pe-acolo rolul de milițieni, i-au înhățat pe câțiva gradați care dădeau cu „supt-semnatul” la Kaghebeu și i-au dus într-o secție fake de Miliție unde i-au bătut până realmente au făcut pe ei. Și, desigur, prostovanii au turnat cu lacrimi în ochi tot ceea ce se știa deja despre ei. Dimineața s-a terminat euforic cu conservele în genunchi cerându-i scuze tovarășului din tablou și pupând peretele la plintă. Mă rog, poate la un moment dat o să vă povestesc mai pe larg și episodul ăsta.

Ce s-a întâmplat după a fost deranj. La Moscova s-au încins spiritele întrucât era un anumit timing al misiunilor. Și, ca de fiecare dată, dacă burtoșii de la KGB nu și-au făcut treaba, au intrat în ecuație meseriașii de la GRU. Care lucrau ca la carte și aveau rețeaua de penetrare din România dezvoltată paralel, după modelul penetrărilor din Occident. Rezistența care își făcuse bine treaba în ceea ce privește KGB-ul era depășită de forța și pregătirea pe care o avea GRU. În mod normal, pentru a rezista, ar fi fost nevoie ca întreaga Securitate să treacă la acțiune. Doar că generalul Vlad era ocupat să negocieze cu un intermediar majorarea soldelor securiștilor după ce lovitura de stat va reuși. Acum era clar încotro merge lumea, doar că atunci când ești într-o structură militară trebuie să lupți până la ultimul om. Ceea ce, cum bine știți, nu s-a întâmplat. Asta pentru că trădarea e în ADN-ul nostru.

Așa se face că mica rezistență n-a mai avut alte opțiuni decât să-și protejeze adormirea. Au fost evenimentele de la Timișoara și apoi cele de la București. Unde, pe lângă oamenii sinceri care-au luptat în credință, au apărut tovarășii de nădejde. Ceea ce pot să vă spun este că „stridentul” a avut protecția asigurată de către membri importanți din lumea interlopă. Cei care m-au citit la timp știu episodul. Structura de conducere a țării era cunoscută cu cel puțin un an înainte de Revoluție. Cu vreo șase luni înainte deja Europa Liberă ridica osanale unora pe care Ceaușescu „îi trecuse pe nedrept pe linia moartă”. Ce nedreptate, neicușorule. Și cum umblau ei, dezedenții, pe la ambasade, doi câte doi, deviant lângă bărbos s.a.m.d.

Vă voi mai spune un episod de care n-ați auzit. E vorba de o răzbunare a „vânătorilor” care, imediat după ce s-a declanșat haosul, au pornit să se răzbune pe mica rezistență.  Așa se face că, pe 22 decembrie, pe la trei dimineața, mai multe ARO ale armatei, însoțite de un TAB și un camion militar au poposit în zona Primăverii. Niște matahale cu automate au intrat în dispozitiv înconjurând o anumită casă. Se așteptau la lupte crâncene cu „teroriștii”. Aiurea, nu era nici Sulea acolo. Și-au dat seama după ce au spart ușa și n-au întâmpinat nicio rezistență. Au crezut că întregul dispozitiv e minat și de aceea au trimis doar câțiva șobolani în inspecție. Spre dezamăgirea lor totul era gol. De fapt nu chiar gol. La mișto, cei care goliseră cu mult înainte sediul, lipiseră sus pe pereți poze cu Ceaușescu și-n zona plintei poze cu Gorbaciov cu capu-n jos. Amară ironie.

Ce-a urmat știți. Am avut la apărare un kaghebist pe față care, de fapt, era acoperit al GRU. Ăla a asigurat tranziția, adică retragerea în ordine a cozilor de topor. Să nu uit! Primul cetățean străin care-a venit în România cu misiune a fost un domn putred de bogat, George Soros, dacă vă spune ceva numele. Securitatea de-a lungul vizitei sale, în afara prostovanilor din armată, a fost asigurată tot de către GRU. Soros s-a întâlnit cu Brucan, căruia i-a dat foaia de parcurs. Brucan „a dat lumină” celor care-au înființat GDS și parcursul ulterior îl știți.

Mă rog, mai sunt multe aspecte, dar mi-am epuizat timpul dedicat „socializării”. Ceea ce trebuie să înțelegeți e că întreaga revoluție a Estului a fot făcută de ruși. „Eliberarea” Ucrainei, de asemenea. Mai țineți minte când urlau Occidentalii la revoluționari că dacă „nu semnează pactul acum” se alege praful? Ați uitat deja! Cum ați uitat-o și pe prostovanca de Nuland care, isterică și proastă, spunea: „OK. He's now gotten both Serry and Ban Ki-moon to agree that Serry could come in Monday or Tuesday. So that would be great, I think, to help glue this thing and to have the UN help glue it and, you know, Fuck the EU”. Repuneți-vă cap la cap informațiile de atunci și o să înțelegeți mai bine care au fost evenimentele și cine a ghidat „pas cu pas” ce se întâmplă acolo. Îi veți vedea din nou pe unii carre pozau în victime deoarece, iată, pierd din teritoriile pe care altă dată le controlau.

Ce-ar trebui să vă întrebați este dacă rușii sunt cu adevărat cretini. Așa ar părea dacă ați urmări evenimentele pe ecranul pe care vi se transmit. Acolo vedeți niște mujici tâmpiți care se suie în copac după lemn și-și taie cu voioșie crengile pe care stau. Măi ce proști mai sunt! Așa-i că vă place filmul ăsta? Ăia de care vă temeați se dovedesc mai tâmpiți ca niciodată. Doamne, ce fraieri erați că vă fereați de ei!

Vă reamintesc că, în toată povestea pe care v-am spus-o, voi nu cunoașteți decât oile și ciobanii. Oile sunteți voi. Ciobanii întotdeauna au dat cu subsemnatul la Moscova. Fie din credință, precum ăl de-a fost primul, fie din obligație ierarhică, așa cum au făcut cei care i-au urmat. Ceea ce trebuie să înțelegeți din povestea asta sunt câteva chestii simple:
- Ciobanule pus să vă îngrașe, să vă mulgă, să vă tundă lâna și, când ați ajuns la maturitate să vă taie. Dar voi vă atașați ca proștii de el;
- Sălbăticiunile nu există decât ca să vă sperie pe voi. De ce? De proști ce sunteți. Trebuie să aveți atașament față de cioban;
- Vânătorii se luptă într-adevăr cu niște sălbăticiuni, dar nu cu acelea care vor să vă mănânce, ci cu cele care vor să vă elibereze. În prostia lor, acele sălbăticiuni încă mai cred că oile pot redeveni libere într-o lume în care să nu mai existe ciobani, vânători și stâne.

Ați înțeles? E bine! N-ați înțeles? Sunteți deștepți și fericiți, astfel încât e și mai bine!

2 comentarii:

  1. Interesant dar nu de Oscar , oricate lucruri din cele expuse ar fi intocmai nu avem o garantie a lor decat prin prisma efectului care nu e diferit prea mult din ce ai expus! Dar sa mergem la VANATORI , ce ii mana pe ei in lupta si care le este scopul final .....daca exista un scop !? Daca e vorba de PUTERE atunci e masochism .....si specia numita OM isi traieste apostazia fizica si spirituala ! ANIMALE CU DOUA PICIOARE MERG PE PAMANT .....un vers o spune !

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulți dintre noi, ce care pe vremea lui Ceaușescu avusesem „șansa” să cunoaștem realitățile sistemului, am sperat că libertatea este ceva mai mult decât un cuvânt în dicționar. Din păcate „Libertatea” nu a fost, nu este și nu va fi nimic altceva decât o himeră pe care noi, oile, o vom trăi permanent. Uneori, vânătorii vor primi ORDIN să strângă lanțul și unii (puțini!) dintre noi vom realiza situația, însă fără a fi capabili să știm exact ce anume se întâmplă și ce ar trebui să facem. Și, oricum, cei mulți, stârniți de „vânători”, vor fi ofensați de nerecunoștința arătată de „cei nemulțumiți” față de vânători și vor reacționa agresiv împotriva acestora. Vânătorii îi vor evidenția pe cei care au apărat sistemul de cei câțiva nemulțumiți și, de teama limitării sau chiar pierderii surselor de venit. Și așa, cei nemulțumiți, vor ajunge să fie, cel mult, o mână de oameni care „au marele curaj” de a citi articolele domnului Diaconu. Pentru că, pentru sistem, chiar și a citi blogul respectiv, reprezintă o dovadă a nealinierii... Și, pentru a răspunde la o întrebare din comentariul anterior, după părerea mea, „Vânătorii” cu care interacționăm noi, sunt doar niște „oi” mai înțepate, care, pentru un petic de iarbă mai verde și mai proaspătă, ar fi în stare de orice la adresa suratelor. Dar tot oi dintre noi!

    RăspundețiȘtergere