miercuri, 25 aprilie 2012

Geopolitica petrolului

După ce Sudanul de Sud și-a câștigat independența, lucrurile s-au schimbat radical în regiune și aceasta deoarece sudul bogat în petrol are nevoie de ieșirea la mare a Nordului. Cum probabil mulți intuiesc, despărțirea unei țări nu schimbă lucrurile peste noapte deoarece infrastructura și fostele politici unitare ar trebui să-i facă pe foștii colocatari să ajungă la o înțelegere. Însă, așa cum în cazul divorțurilor furioase logica nu-și mai are locul în negocieri, secesiunile, de cele mai multe ori, dezvoltă sentimente radicale de ură care se potolesc doar în urma unor războaie inutile. Este exact situația din Sudan.

De ceva vreme armatele din Sud fac incursiuni în Nord. Replicile nu se lasă așteptate și cei din Nord bombardează obiective strategice ale Sudului. A nu se înțelege că unii sunt agresorii, iar ceilalți își apără integritatea teritorială. Aceste roluri se schimbă de la o zi la alta într-un conflict surd și, în același timp, inutil.  În ultima perioadă spiritele s-au înfierbântat o dată cu atacul trupelor din Sud asupra zonei Heglig, o zonă extrem de bogată în hidrocarburi și care reprezintă una dintre puținele ”mine de aur” rămase în Nord. Atacul pare să fi umplut paharul, iar o dovadă în acest sens este creșterea intensității declarațiilor internaționale. Și, cum încurcate sunt căile diplomației, iată că a apărut un jucător pe care puțini și-l imaginau în regiune, anume Iran-ul care a solicitat ultimativ trupelor sin Sud să se retragă urgent. Mai mult republica islamică a început să suporte logistic Nordul, chiar dacă nu exclude un dialog diplomatic și cu Sudul.  Amplificarea conflictului ar putea avea rezultate devastatoare pentru toată lumea, mai ales în condițiile în care Uganda pare dornică să intre în joc de partea sudului. Probabil și alți vecini binevoitori și-ar dori să-și spună cuvântul, ceea ce ar complica teribil regiunea. Cum stă bine într-un răzbel de această natură, au apărut peste noapte în ecuație și americanii care, nu-i așa, sunt interesați doar de două lucruri: pace și democrație. :)

Probabil că acest conflict n-ar fi deranjat pe nimeni și și-ar fi continuat desfășurarea surdă la fel altele din nefericita Africă. Numai că factorul petrol nu poate lăsa lucrurile așa, în condițiile în care deja este diminuată capacitatea de producție a ambelor țări. Astfel, în încleștarea de forțe au apărut - surprinzător pentru unii - chinezii. Spun surprinzător deoarece foarte puțini știu că Sudanul de Sud este unul dintre principalii furnizori de hidrocarburi ai Chinei(al șaptelea ca mărime). De altfel, China a investit puternic în Sud urmând politica proprie de securizare a surselor energetice. Amplificarea conflictului ar putea pune în pericol atât investițiile chineze cât, mai ales, alimentarea țării cu prețioasa materie primă. Așa se face că președintele Salva Kiir a fost invitat de urgență într-o vizită de lucru la Beijing. În timp ce declarațiile oficiale vorbeau despre buna vecinătate și despre suportul dezvoltării relațiilor dintre Nord și Sud, Beijingul, conform unor surse, s-a implicat extrem de pragmatic în rezolvarea problemei. Astfel se pare că Hu Jintao a i-a cerut președintelui Sudanului de Sud să renunțe la atacurile inutile asupra Sudanului, în timp ce alte echipe negociau cu cei din Nord normalizarea prețurilor solicitate pentru tranzitul petrolului sudic. De asemenea, pentru evitarea în viitor a problemelor, s-a parafat proiectul unei conducte care va asigura tranzitul hidrocarburilor din Sud prin ... Kenya. Astfel se va evita pe viitor dependența de ieșirea la mare a Sudanului și, probabil, se vor încheia treptat conflictele inutile. 

Chiar dacă aceasta nu înseamnă automat încheierea conflictului, pot spune că avem de-a face cu o mostră de eficiență diplomatică impusă de interesele economice presante. Desigur, ar mai fi un element îngrijorător. Tocmai americanii, acești exportatori de democrație și bunăstare, au fost total excluși din discuție. Practic, jocurile au fost orchestrate până acum de chinezi care au acționat direct în Sud în timp ce în Nord acționează prin interpuși. Aceasta l-ar putea jena pe Sam și astfel putem asista la dezvoltări interesante. 

3 comentarii:

  1. pacat ca ne-am stricat relatiile cu africa dupa 89 ca aveam un cuvant de spus in zona
    china are aceasi practica si in statele din centrul africii

    RăspundețiȘtergere
  2. pacat ca le-am avut inainte de 89, caci am pierdut miliarde de dolari din afacerile proaste pe care le-a facut Ceausescu cu africanii

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. >{...}caci am pierdut miliarde de dolari din afacerile proaste pe care le-a facut Ceausescu cu africanii

      Vreo sursa credibila pentru afirmatia asta ? Sau pentru cea contrara ?

      Ștergere