Al treilea val

Suntem într-o situație bizară. Un val inexplicabil de optimism ne-a lovit pe nepregătite. Brusc, parcă ne-am trezit într-o altă lume. A venit primăvara, bursele cresc, informațiile parcă nu prea mai sunt atât de negre. Oare s-a terminat? Şi, chiar dacă răspunsul este nu ne comportăm de parcă ar fi da. Are vreun fundament acest val de optimism? Părerea mea este că nu, iar în cele ce urmează voi încerca să o fundamentez.

Atât nord-americanii cât şi vest-europenii au fost obişnuiţi până acum cu recesiuni de 1-2 ani. De ce, e simplu de intuit. Dacă facem o analiză a recesiunilor orizontului istoric apropiat(adică din 1900 până în prezent) ne rezultă că durata medie a unei recesiuni a fost de 20 de luni. Eliminând din ecuatie The Great Depression(durata sa a fost de 110 luni, cu mult mai mult decât media celorlalte) ne rezultă o durată medie de 14 luni. Ei bine, întâmplător sau nu, acum suntem la aproximativ 14 luni de la declanşarea crizei(decembrie 2007). Nu ştiu dacă acest calcul are vreo relevanţă, dar coincidenţa mi se pare şocantă.

Repet ceea ce am mai spus în mai multe rânduri: nu are sens să fim copleşiţi prematur de optimism întrucât, la ora actuală, nu există niciun fundament care să ne conducă spre o asemenea concluzie. Ca să înțelegem unde ne aflăm, vă recomand să studiați comunicatul produs în urma întâlnirii miniștrilor de finanțe și al guvernatorilor băncilor centrale din G20. Nu veți găsi decât slogane și generalități. Acţinunile despre care se vorbeşte în document("liquiquidity support, bank recapitalisation and dealing with impaired assets, through a common framework", "restoration of growth and long-run fiscal sustainability", "all systemically important financial institutions, markets and instruments are subject to an appropriate degree of regulation and oversight" s.a.m.d.) au nevoie de mai mulți ani pentru a fi implementate, iar rezultatul lor este discutabil. O altă mostră de abulie ne-a fost oferită de către secretarul trezoreriei, Timothy Geithner. Acesta a declarat că în scurt timp va da publicităţii un plan(al câtelea?) menit a scăpa băncile de activele neperformante care "înfundă" sistemul financiar: “We’re going to move quickly to lay out a new financing program to deal with these legacy assets(...)We have and expect to see a lot of support for this program”. Ca să eliminăm speculaţiile, vă voi spune că este vorba de o nouă injecţie de un trilion de dolari, iar în ceea ce priveşte suportul pentru realizarea sa, sunt ferm convins că americanii abia aşteptau să mai bage odată mâna în buzunar.

Nu sunt convins că măsurile care vor fi luate vor ajuta la ceva. Cel mai probabil, urmarea acestor acţiuni generoase va fi dezvoltarea unui nou val toxic pe care-l vom simţi mult mai dur decât tot ceea ce am simţit până acum. Deja rulăm pe un teren extrem de periculos şi cred că, în scurt timp, acest al treilea val îşi va face apartiţia. Şi nu va avea nicio legătură cu actuala criză sau, mai bine spus, se va constitui într-o nouă criză. În aceste condiţii, optimismul constatat în prezent este de fapt un semnal negativ transmis de către masele care devin din ce în ce mai nerăbdătoare.

P.S. Remarc apariţia primului material critic la adresa lui Obama. Este vorba despre filmul "The Obama Deception", un documentar burduşit de teoria conspiraţiei şi alte informaţii în care personal nu cred(chiar nu-mi place Alex Jones). Ceea ce m-a frapat a fost succesul teribil al acestui material, succes pe care nu l-ar fi intuit nimeni în urmă cu doar câteva luni. De obicei aşa încep turbulenţele...