Falsificatorii de Bani(sau Moartea Bancilor)

Deși sună șocant, acest titlu nu are de ce să vă îngrijoreze pentru că nu e vorba de vreun colaps bancar în lanț sau ceva similar. Este vorba despre ceva mult mai subtil şi, probabil, mult mai democratic.

Privind către originile crizelor din ultimele secole observăm că acestea sunt generate, în cele mai multe cazuri, de deciziile emoționale ale bancherilor. Este şi logic să se întâmple așa întrucât cei care conduc aceste instituții sunt oameni, ancorați în realitățile zilnice, supuși presiunilor pieței și acționarilor. Sunt oameni normali(asta nu înseamnă că exclud extremele, adică proştii şi geniile) care trebuie să ia decizii corecte, ceea ce este şi va rămâne imposibil. Marea problemă a acestor instituții este faptul că, așa cum pot contribui la bunăstarea unei societăți, la fel de bine pot aduce dezastrul. În ceea ce privește dezastrul, cred că simpla survolare a stării actuale de fapt ne dă o imagine cât se poate de concretă asupra rezultatelor la care se poate ajunge(şi vă garantez că încă nu aţi văzut aproape nimic).

Băncile ca şi instituţii sunt mult rămase în urmă. Au costuri exagerate de funcţionare, ascund mult personal incopetent şi greşesc. Cu toate că din punct de vedere teoretic sunt venele economiei, din timp în timp pompează otravă conducând "pacientul" către comă sau moarte clinică. Acum suferim din cauza expunerilor aberante pe active pe care bancherii nu le înţelegeau. Probabil în viitor vom suferi din cauza unor situaţii similare, aşa cum am mai suferit şi în trecut. Pe moment, unii băieţi sugerează că naţionalizarea şi suprareglementarea vor face ordine în sistem. Nimic mai fals. O dată cu un nou avânt va apărea şi lobby-ul care va conduce la relaxarea situaţiei şi la intrarea pe o nouă pantă. Ne învârtim într-o spirală periculoasă riscând să alunecăm în neant. De ce? Dintr-un motiv simplu: aceste instituţii nereformate nu se mai pot ridica la cerinţele societăţii actuale. Oricât le-am naţionaliza şi reglementa, este clar că au nevoie de o reformare profundă.

Studiind "măţăraia" oricărui monstru bancar vă veţi pierde în detalii. Sunt o groază de reglementări, reveniri, supra-reglementări, excepţii s.a.m.d. Sunt o mulţime de funcţionari incompetenţi în faţă dublaţi de o altă armată de funcţionari incompetenţi în spate. Nu, acesta nu este modelul românesc. Este modelul universal valabil. Aş putea spune că modelul românesc este ceva mai elastic decât cel occidental, dar oricum asta nu-l face mai bun.

Ceea ce unui cunoscător al sistemului i se pare complicat, pentru un om obişnuit este o gaură neagră. O gaură neagră în care-şi depune economiile convins fiind că totul va fi bine. Şi, în cazul în care lucrurile o vor lua razna trăieşte cu credinţa că va fi despăgubit de stat. Ei bine, aici este marea problemă. Acestă obscuritate a băncilor stă la baza tuturor problemelor sistemului. Faptul că banii clientului intră într-un sistem de plasament discreţionar este o hibă critică. Oricât de mult ar încerca banca X să demonstreze că banii mei sunt în siguranţă, nu face altceva decât să dezvolte o relaţie bazată pe incertitudine(eu presupun că ea nu mă minte). Această relaţie este cea vinovată de problemele financiare care ne zguduie din timp în timp.

Am vorbit în multe rânduri de asumarea riscului. Este clar că un client al unei bănci nu poate şti cărui risc se expune atunci când decide să economisească la respectiva instituţie, iar aceasta este o problemă a statului. Celor care încearcă să aducă în discuţie agenţiile de rating sau auditorii independenţi le voi spune că, pur şi simplu, sunt ineficiente. La ora actuală sistemul este mult prea complex pentru a putea avea încredere în rezultatele publicate de respectivele instituţii. Oricum, în toată această ecuație vina supremă aparţine statului care permite existenţa unui sistem mult prea obscur.

Cel mai probabil, într-un interval rezonabil de timp acest lucru se va schimba şi atunci vom asista la moartea băncilor. Moartea în forma în care există acum şi, probabil, dezvoltarea lor pe principii ceva mai transparente(dacă mi-e permis aş putea spune democratice). Nu ştiu încotro ne va conduce actuala criză. Este posibil ca "batista pe ţambal" să funcţioneze şi acum(cu toate că mi-e greu să cred). Nu garantez că actuala criză nu se va rezolva prin minciună. Orice este posibil, însă cred că instituţiile bancare încep să aibă o problemă. Chiar dacă nu vor fi obligate de către stat să-şi schimbe modalitatea de lucru, vestea proastă pentru ele este că deja sunt pe piaţă instituţii ceva mai flexibile care, pe zi ce trece le mănâncă din cota de piaţă. Deocamdată sunt insignifiante ca prezenţă, dar vă garantez că au un viitor luminos. O să vorbim despre ele pe larg într-un articol viitor întrucât această investiţie o consider cel puţin interesantă.