Criza lumii moderne

În 1931, un gânditor oarecum singular şi cu valenţe de vizionar spunea: "Mai e încă ceva: epoca modernă trebuie să corespundă în mod necesar dezvoltării anumitor posibilităţi care erau incluse, încă de la origini, în potenţialitatea actualului ciclu; oricât de jos s-ar fi situat aceste posibilităţi în ierarhia întregului, ele trebuiau să iasă la lumină şi să se manifeste conform rangului propriu. De aceea, o caracteristică a ultimei faze a ciclului constă, conform tradiţiei, în exploatarea a tot ceea ce a fost neglijat ori respins în cursul fazelor precedente; şi aşa stau efectiv lucrurile căci civilizaţia modernă trăieşte, într-un fel, din ceea ce nu au acceptat civilizaţiile anterioare. Pentru a ne convinge, e de ajuns să luăm în consideraţie modul în care reprezentanţii unei vechi civilizaţii orientale perpetuate până în zilele noastre privesc ştiinţele occidentale şi aplicaţiile lor industriale. Aceste cunoştinţe inferioare, atât de lipsite de sens în ochii celor ce posedă o cunoaştere de alt ordin, trebuiau totuşi să se "realizeze" iar acest lucru nu se putea întâmpla decât într-un stadiu în care adevărata intelectualitate ar dispărea; cercetările cu pretenţii exclusiv practice, în sensul cel mai îngust al cuvântului, puteau fi întreprinse doar la extrema opusă spiritualităţii primordiale, de către nişte oameni atât de cufundaţi în materie încât să nu mai conceapă nimic dincolo de ea; e vorba de adevăraţi sclavi ai materiei, tot mai aserviţi pe măsură ce vor s-o folosească mai mult, de oameni târâţi astfel într-o agitaţie crescândă, fără nicio regulă sau ţintă, condamnaţi să se rătăcească în multiplicitate, până la disoluţia finală."

Autorul, destul de puţin mediatizat, se numeşte René Guénon, iar citatul este extras din "Criza lumii moderne", o carte pe care o recitesc în aceste zile cu deosebită plăcere. Primul contact cu Guénon l-am avut în anii '90, însă atunci am perceput mesajul său printr-un filtru bruiat de o societate care-şi căuta inutil direcţia. Acum ne aflăm într-o perioadă în care acţionează un  alt filtru şi, în mod aproape magic, mesajul scrierilor acestuia pare a suferi o transmutare.

Criza descrisă de Guénon este de o factură spirituală, care pare scrisă în codul genetic al umanităţii. O criză în care mesajul iniţial aproape se pierde, iar accesul la el devine din ce în ce mai greoi. Lumea se schimbă sub imboldul unor false idealuri, stabilindu-şi ţinte iluzorii. Ceea ce este de-a dreptul fascinant la "Criza lumii moderne" este că, la un moment dat, te cutremură paralelismele pe care le poţi face între elementele prezentate în carte şi lumea actuală, cea care, din secolul trecut, trăieşte într-o perpetuă criză.

Nu ştiu exact dacă au mai fost reeditări ale scrierilor lui Guénon, dar vă recomand cărţile lui pentru a lua contact cu o viziune foarte puţin cunoscută. Citindu-l veţi avea acces la o lume bulversantă, reconstruită din fragmentele civilizaţiilor ancestrale, a diverselor religii, credinţe şi idei despre a căror existenţă  probabil se uitase. Scrierile sunt fascinante, extrem de coerente şi, în mod sigur, îţi lasă urme adânci. Nu este o lectură uşoară deoarece aproape în spatele fiecărei afirmaţii se află cel puţin o sursă despre care poate nu aveai habar. Cu toate acestea, mesajul care răzbate este unul fabulos, iar întrebările şi misterele care-ţi rămân te fac să priveşti lumea total diferit.

P.S. Începând cu acest articol, încerc să schimb "tematica" de week-end a blogului. Dacă până acum preferam prezentarea unor filme cu tematică economică(obicei preluat de alte bloguri), pe viitor voi înceca să aduc în prim plan subiecte care ţin mai mult de artă şi cultură. Sper să vă placă.