miercuri, 5 septembrie 2012

Invatamintele istoriei

În negura anilor '80 am avut parte de câteva evenimente care ar trebui să ne pună pe gânduri. Ocupați însă cu tăvălugul actual al falselor știri și al eroilor inventați nu mai acordăm timp analizelor, preferând să ne lăsăm duși, hipnotic, în zone aberante. Acest comportament oarecum irațional își are explicațiile sale care țin de capabilitatea de manevrare a propagandei oficiale. Dincolo însă de realitatea unor acțiuni coordonate centralizat rămâne de evaluat vina fiecărui individ care alege calea non-combat-ului și amânării  într-o luptă care-i afectează, pe zi ce trece, viitorul.

Povestea care v-o spun astăzi începe fix în 1980, atunci când un sergent analfabet a sărit gardul locuinței președintelui pentru a-i cere personal să deblocheze salariile militarilor. Datorită unei inexplicabile lipse de atenție a gărzilor oficiale, sergentul a reușit să ajungă în dormitorul președintelui care, la ora aceea, dormea. Atunci instinctul l-a făcut să ia una dintre cele mai importante decizii pentru cariera proprie: n-a mai așteptat să-și spună oful ci l-a măcelărit pe bietul om după care s-a auto-proclamat președinte. Personajul nostru se numea Samuel Doe, iar țara despre care vorbim Liberia, una dintre greu încercatele națiuni africane. Prima măsură pe care a luat-o vajnicul Samuel a fost creșterea salariilor armatei, de la 80$ la 250$ și stabilizarea instituțiilor statului prin eliminare, asasinat și intimidare. Astfel, a organizat populare execuții publice ale membrilor fostului guvern, a vânat exponenți ai fostei puteri, a instalat apropiați de-ai săi în fruntea unor noi instituții, toate acestea, desigur, în numele instaurării democrației. Consolidarea puterii și-a asigurat-o prin aducerea în zonele cheie a unor indivizi loiali proveniți din tribul său care reprezenta aproximativ 4% din populația țării. Poate vă întrebați cum și-a asigurat excentricul lider supraviețuirea, cum a reușit să găsească finanțatori ai politicii sale aberante. În prima fază, principalele surse de venit au fost reprezentate de sumele primite de la Firestone, companie având în concesiune suprafețe importante de pădure. Apoi a beneficiat de exportul de minereuri și de tot felul de combinații comerciale dubioase. Adevărata consolidare a venit însă în momentul în care regimul de la Monrovia a semnat un parteneriat strategic cu SUA. Astfel au apărut bazele militare americane, investitorii din industria extractivă și pachetele de susținere a regimului democraticului Samuel, omul care, de altfel, scăpase Liberia de Rusia. La cinci ani de la preluarea puterii, unul dintre principalii săi colaboratori, generalul Thomas Quiwonkpa, a încercat să pună capăt regimului nebunesc al lui Doe printr-o lovitură de stat. Planurile i-au fost dejucate de Doe, ajutat puternic de sprijinul logistic și politic al SUA. A fost momentul în care regimul dictatorial al lui Doe a intrat într-o nouă fază de nebunie, exacerbând teroarea în țară sub presiunea legii bunului plac al dictatorului. Îndepărtarea sa nu s-a putut face decât în 1990, atunci când țara era atomizată și aflată de facto sub controlul unei multitudini de fracțiuni rebele luptând împotriva lui Doe. SUA n-au mai putut sprijini regimul dictatorului nebun, constatând cu surprindere cum Doe a fost capturat, torturat și ucis de către fracțiunea condusă de Prince Y. Johnson. Pentru ca lucrurile să se termine „rotund”, întreg „procesul” a fost filmat, iar imaginea în care Johnson își savura berea alături de urechea tăiată a lui Doe a șocat lumea civilizată. La fel și obsesiva întrebare „unde sunt banii?”, întrebare care, de altfel, l-a și trimis pe Doe în cealaltă lume. Și, totuși, unde erau banii? 

Bilanțul regimului lui Doe a scos în evidență o realitate catastrofală și jenantă.  În afara exportului de propagandă, SUA a pompat ajutoare directe de peste 500 milioane de dolari către regimul dictatorului liberian. Desigur, pentru menținerea aparatului său, Doe a avut nevoie de bani suplimentari, iar datoriile externe ale țării au explodat cu peste două miliarde de dolari, ceea ce, raportat la un PIB de doar 300 milioane de dolari a fost de-a dreptul sufocant. Pentru a avea o imagine mai clară referitoare la nebunia petrecută acolo, imaginați-vă că numai beneficiile lui Doe și ale acoliților au fost calculate la aproximativ 350 milioane de dolari. Se pare că micile amănunte precum gradul de îndatorare de peste 400% n-au contat prea mult pentru marile instituții financiare internaționale care au considerat oportun și sigur să finanțeze democraticul regim al lui Doe.

De la povestea dictatorului liberian vă propun să vă teleportați în realitatea României actuale unde un băiat ne spune cu subiect și predicat că are susținerea marelui licurici, ceea ce-i dă dreptul să facă absolut tot ce-i trece prin tărtăcuță. Menționez în treacăt că în doar patru ani s-au evaporat 15 miliarde de euro, în prezent aflându-ne la capitolul „mari investiții americane în industria extractivă”. Desigur, instinctul nostru de pașalâc ne face să privim superficial situația, convinși fiind că la un moment-dat se va găsi vreun binevoitor care să ne scape și de beleaua asta. Nu vă iluzionați, nu va mai exista absolut nimeni, soluția fiind strict în mâna noastră. Ceea ce s-a întâmplat în Liberia ne documentează limpede un scenariu cu o probabilitate extrem de mare de a se relua aici. Faptul că suntem în Europa poate fi un avantaj, în sensul în care realitățile din teren nu pot fi trecute ușor cu vederea. Dar pentru aceasta e nevoie de o mobilizare civilizată a celor care au votat pentru demitere. Inițiativa lui Ghișe este una OK în ideea sa inițială, anume de a organiza plimbări în jurul Palatului Cotroceni. Pur și simplu plimbări, fără slogane, fără strigăte, fără alte manifestări. Doar plimbări din care băiatul ăla deviant să înțeleagă că-i e mai aproape cămașa decât haina și că s-ar putea ca imunitatea care i-a fost promisă să se dovedească inutilă. 

O să închei prin a repeta un lucru pe care-l spun de mai mult timp: destinul și-l face fiecare, iar în cazul în care cineva decide externalizarea acestei acțiuni nu face altceva decât să se îngroape. E un lucru valabil atât la nivel de indivizi cât și la nivel de națiuni. Până când nu vom înțelege că trebuie să renunțăm la instinctul de pașalâc și să ne afirmăm singuri identitatea nu vom face nimic. Din nefericire nu mai avem mult timp pentru a evita dezastrul în care suntem târâți. Vom reuși acest lucru? Chiar dacă nu avem vectori care să se ridice la înălțimea momentului actual, cred că există aproximativ 60% șanse de evitare a nebuniei. Depinde însă de fiecare dintre noi.

21 de comentarii:

  1. Te-ai gandit vreun moment, ca poate Basescu nu e lasat sa demisioneze, chiar daca ar vrea, fiind interese foarte mari din afara ca el sa stea acolo si sa puna actualei coalitii la guvernare bete in roate? Cred ca Basescu si-a luat o groaza de angajamente in fata anumitor grupuri de interese.
    Ar fi interesant sa aflam ce anume a promis si cui.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si el, ca un mare om de stat, accepta fara cracnire ingrata fonctie in loc sa plece si sa stea linistit langa ... bombo. Mare om, mare caracter!

      Ștergere
    2. Da-mi tu un exemplu, doar unul, de politician roman cu caracter.

      Ștergere
    3. Daca politicienii ar fi precum Maica Tereza probabil ar trebui desfiintate alegerile deoarece n-ar mai avea sens. Cum lucrurile nu stau asa s-au inventat chestii precum alegerile, referendumul s.a.m.d. Chestii cat se poate de democratice si unde se respecta vointa majoritatii. Faptul ca un derbedeu incearca sa le intoarca fraierilor portofelul cu false probleme(gen Ponta plagiator etc.) e o cu totul alta poveste care tine de infantilismul intelectual al celor care au timp sa-l creada.

      Ștergere
    4. Dane, nimeni nu are pretentia ca politicienii sa fie precum Maica Terezia, dar nici sa nu-si foloseasca functia pentru a face avere pe seama noastra. Am pretentia ca politicienii sa faca ceva pentru noi, nu sa ia de la noi. Uita-te la primii trei demnitari ai tarii: Basescu, un individ ranchiunos, pus doar pe intrigi; Ponta, un infantil mincinos, care se joaca de-a guvernantul; Antonescu, un narcisist gargaragiu, fara cuvant. Astia trei se bucura de cei mai multi simpatizanti. Astia ne reprezinta. Te-ai gandit vreodata ca indivizi precum astia trei sunt pusi acolo de noi, sa decida viitorul tarii? E infiorator.

      Ștergere
    5. Iata cum ajungi tu iar la subiectele basiste preferate. Mai nou, basescu trebuie sa moara cu astia doi de gat pentru a le face loc mega-nulitatilor Ungureanu, Neamtu s.a.m.d. Nu omule, pe langa basescu marea majoritate a politicienilor sunt semi-zei. Astia doi, doar prin faptul ca nu sunt securisti si n-au furat ca nesimtitii sunt cel putin cu doua etaje mai sus. Cu asta am pus punct si mai lasa-ma cu cacaturiule basiste. Daca vrei sa continui discutia fa-o te rog pe evz, gandul, hotnews sau alte oficine. Aici s-a inchis.

      Ștergere
    6. Pentru mine Basescu, Ponta, Antonescu, Voiculescu, Ungureanu sau Neamtu sunt toti la fel. Daca pentru tine Ponta si Antonescu reprezinta ceva doar datorita faptului ca nu au fost securisti, asta este problema ta. Esti prea orbit de lupta politica si scandalurile care au scindat societatea romaneasca in doua, ca sa mai gandesti lucid (ma refer la politica). Pentru tine, tot ce nu e anti-basescu e automat basist sau tot ce e anit-ponta sau antonescu e basist. Este peste puterile tale sa concepi ca mai sunt unii care sunt complet scarbiti de tot ce insemna politica si politicieni.

      Ștergere
    7. Prietene, chestia asta se numeste democratie. Esti dezamagit de politicieni? Simplu, intra tu in politica sau, daca varianta asta nu ti se pare OK, muta-te in Coreea de Nord. Acolo iti garantez ca nu vei mai fi nemultumit de niciun politician.
      Aveam pretentia ca la 20 de ani de la Revolutie cel putin sa intelegem mecanismele democratice. Un rau nu-l rezolvi pastrand cauza sa doar pentru ca ai impresia ca "si ailalti sunt la fel". Nu! Rezolvarea vine din schimbare. Asa se face presiune pe putere si, in principiu numai asa se poate inainta.

      Ștergere
  2. poate fi o similitudine,dar basescu a taiat salariile nu le-a umflat ca doe!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde cum vrei sa o vezi : Doe a marit doar salariile armatei. Basescu a marit salariile "serviciilor" si bugetul ICR-ului (si implicit si salariile). Si le-a taiat pe cele ale celorlalti bugetari.

      Ștergere
  3. >{...}dar basescu a taiat salariile nu le-a umflat ca doe!

    Pentru a avea imaginea corectă şi bine înscrisă în context trebuie schimbat termenul de "armată" cu cel de "servicii secrete" ... ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Absolut corect,iar basescu incearca cu disperare sa ne convinga de sprijinul extern,contrazis fiind de piata recent vezi obligatiunile euro.Cat priveste reteta rasplatirii filelilor cu banul public lista este mai lunga a mentionat-o chiar el deunazi.Daca nu pentru noi macar pentru copii nostri trebuie sa ne urnim din nepasarea asta criminala.

    RăspundețiȘtergere
  5. Singura nostra salvare este sa se intoarca istoria si sa ajungem iar sub turci. "Jugul" otoman sub care am stat vreme de 500 de ani a fost foarte soft fata de ce ne pregateste coana Europa & SUA. Turcii aveau o singura cerinta, birul, nu interveneau in traditiile si obiceiurile pamantului. Si macar nu erau ipocriti, numeau direct domnitorii, nu o dadeau cotita cu abureli de genul statul de drept, democratie, alegeri, etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e o atitudine servila, de rahat, de care, din pacate, sufera poporul asta: hai sa ne intoarcem in timp sub un alt jug, ca era mai bun decat jugul actual.

      Ștergere
  6. 60% sanse? Esti foarte optimist, Dane.

    RăspundețiȘtergere
  7. Tu ai participat la plimbarile alea?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vineri ma-ntorc si o sa fiu acolo zilnic. E bine si pentru sanatate. :-)

      Ștergere
  8. poate abia acum sa invete romanii mecanismul democratic. in sfarsit mai vorbeste lumea de politica pe strada si nu de ce a fost la capatos.

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunteti patetici....Basistilor!!

    RăspundețiȘtergere
  10. f. bun articolul.
    in alta ordine de idei, Basexu se vazu cu Soros zilele trecute, despre ce rosie montana si alte mizilicuri vorbira?

    RăspundețiȘtergere
  11. De la un om mult mai experimentat si realist: Ilie Serbanescu

    Acum nu există nici o şansă. Unu: clasa politică, indiferent dacă la putere sau din opoziţie (de altfel, toate forţele politice sunt în prezent într-un fel la putere!) nici să bâjbâie nu este în stare! Doi: jocurile în planul principal, determinant – cel economic – sunt deja făcute. Trei: acum România se spune că îşi desăvârşeşte drumul spre capitalism, iar în capitalism colonialismul se aşează mai întâi în plan economic şi apoi este consfinţit în plan politic. România a devenit deja de câţiva ani o anexă de tip bananier a centrului, situată la periferia Uniunii Europene, fără decizie proprie în axa majoră a economiei, deţinută de capitalul centrului, fără politici proprii, fără controlul asupra sectoarelor stategice şi performante, asupra rulajului banului. Această situaţie din plan economic a fost doar certificată politic cu prilejul referendumului din 29 iulie.

    Trebuie conştientizat clar, de către cei care mai cochetează politic cu basmul ieşirii din această situaţie, că este nevoie a se lua adio de la ideea depăşirii stării de colonie printr-un efort concertat, chiar dacă îndelungat. Nu există în istorie vreun caz de colonie care să fi ieşit din condiţia acestui statut. Orice tentativă de emancipare este aspru şi aprig reprimată de puterile coloniale, căci acestea trăiesc din exploatarea colonială a periferiilor şi prosperitatea lor pe asta se bazează! Ieşirea din colonialism nu se poate produce decât într-o anumită conjunctură internaţională favorabilă. Nu este însă cazul conjuncturii internaţionale actuale, marcată de o ofensivă fără precedent a puterilor coloniale de tip mai vechi sau mai nou. Şi nu se poate realiza decât sub faldurile unei mişcări de eliberare naţională. Nu este cazul românesc actual, în care, dimpotrivă, până şi cei călcaţi în picioare de pantofii, chiar dacă subţiri, de pe la Washington şi Bruxelles elucubrează în continuare cu venirea Dumnezeului occidental pe Pământ.


    PS: pana de curand nu citeam deloc Jurnalul. Dar dupa ce Gandul, Adevarul & shit si-au dat arama pe fata la referendum, presa citibila s-a restrans enorm.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)