Uniunea bancara

După ce hotărârea Curții Constituționale a Germaniei a dat verde planurilor de ajutorare, oficialii Comisiei Europene s-au gândit să meargă mai departe, propunând o uniune bancară. Ca de fiecare dată,  s-a pornit de la o idee bună a cărei propunere de punere în practică a fost de-a dreptul prostească. De altfel, pe zi ce trece conștientizăm din ce în ce mai mult că superficialitatea, prostia și heirupismul par a fi trăsături caracteristice popularilor. 

Rezultatele erau simplu de intuit încă de la momentul propunerii. Prima țară care s-a declarat împotriva uniunii bancare a fost Suedia. A fost imediat urmată de Polonia care, prin vocea ministrului de finanțe Jacek Rostowski a transmis un mesaj cât se poate de clar:

„La această oră, propunerea Comisiei Europene nu ne interesează absolut deloc. Nu putem participa la o instituţie în care nu dispunem de drept de vot, fiind însă supuşi deciziilor acesteia. Nu se pune problema.”

Lucrurile au devenit însă și mai complicate la întrunirea miniștrilor de finanțe din UE petrecută sâmbătă în Cipru. Acolo s-au văzut clar diferențele de opinie. Astfel, în timp ce ministrul francez a propus un calendar alert de „predare a controlului”, Wolfgang Schäuble a obiectat solicitând mai întâi realizarea unui test de stress bancar la nivel european. Mai mult, au fost obiecții puternice referitoare la instituția sub care să se realizeze această uniune. Într-un fel Schäuble are dreptate atunci când spune că Banca Centrală Europeană(sau altă autoritate centrală) n-ar trebui să fie implicată în supervizarea tuturor băncilor ci numai a celor foarte mari, cu impact major în regiune. La ce nivel de centralizare s-ar ajunge și în ce monstru s-ar transforma BCE în condițiile în care ar deveni „șefa” a peste 6000 de instituții din Uniune? Suedezul Anders Borg a reluat nemulțumirile în ceea ce privește interacțiunea membri-non membri în cazul realizării uniunii bancare. Practic băncile din țările cu monedă proprie vor trebui să se supună deciziilor BCE fără a avea drept la vot, ceea ce se poate traduce într-un dictat aberant. Este o măsură care, în forma actuală n-are absolut nicio șansă de a merge mai departe deoarece, în această privință, orice stat membru al UE își poate exercita dreptul de veto. Faptul că înainte de întâlnire erau doar două state care se pronunțaseră împotriva uniunii bancare, iar după numărul nemulțumiților a crescut la patru, spune multe.

În concluzie cred că propunerea Comisiei Europene reprezintă o mostră clară de prostie galopantă. O asemenea mișcare nu se poate face forțând termenele și fără o analiză serioasă. Încă odată, dacă mai era nevoie, Comisia Europeană demonstrează că e incapabilă să înțeleagă ce e Europa acum și cum se poate construi viitoarea Europă. Știu că mulți birocrați mediocri visează la un fel de dictat netransparent al șobolanilor din subsolurile instituțiilor europene, dar acest lucru nu se va întâmpla. Cei care-și imaginează că devianții din PPE vor reuși să instituie în Europa un model similar URSS își fac iluzii. Lumea se schimbă, iar prostovanilor care au împins continentul în dezastru deja le fuge pământul de sub picioare.