Cazul Oltchim

Oltchim nu este un caz special ci unul care se înscrie în linia succesurilor economice postrevoluționare. Dacă cineva ar fi interesat de subiect, ar trebui să sape prin hârtii și să vadă adevăratele motive ale stării dezastruoase a combinatului. Chiar dacă ni se aruncă în ochi eșecul majorării de capital, chiar dacă unii docți prezintă pe post de cauze tot felul de chestiuni marginale, realitatea e alta, din nefericire aceeași, repetată de la un faliment la altul. 

Desigur, a fost și scădere a pieței, a fost și criză, au fost și lovituri precum închiderea  Arpechim-ului, dar, dincolo de toate acestea, cred că a fost și corupție, multă corupție. Până acum toată anti-performanța combinatului pare să se fi potrivit de minune cu interesele unor competitori avantajați de dispariția fizică a producătorului. Probabil, acesta a fost și unul din motivele pentru care nu s-a bătut prea multă monedă. În prezent, Oltchim-ul zace într-o situație financiară dezastruoasă, numai bine pentru a putea fi justificată privatizarea sa cu un discount semnificativ. 

Nu fac parte dintre cei care s-ar opune investițiilor și privatizării, dar modul în care numeroase foste perle ale economiei comuniste au fost îngenuncheate doar pentru a le fi scăzută valoarea de vânzare mi se pare de-a dreptul enervant de repetitiv. Aceeași schemă pusă în practică de fiecare dată, cu binecuvântarea celor care trebuiau să supravegheze bunul mers al economiei. Și, pentru a nu fi acuzat de cretineii băsiști care-și mai fac veacul pe blogul meu, voi spune că practica existenței unor companii de stat puternice, în special în zonele cheie ale economiei, nu este nicidecum anti-capitalistă. Exemplele sunt numeroase: Eni, EDF, GDF, OMV, iar din Europa de Est ies în evidenta CEZ, PKN (în acest caz puțin mai mascat) s.a.m.d. În România n-a fot posibil un asemenea model din cauza pattern-ului de îmbogățire rapidă care presupune trei faze: căpușarea, falimentarea și vânzarea la comision. 

Oltchim este unul multele cazuri care, cel mai probabil, se va încheia dezastruos. După ce a fost îngenuncheat va fi privatizat pe o sumă modică urmând a fi închis sau ștrangulat treptat. Aceasta deoarece așa sună directiva vacii mult prea susținătoare a democrației mioritice. Desigur, ca și până acum, nimeni nu a făcut o analiză de impact pentru a înțelege ce implică închiderea sau sugrumarea activității combinatului. Nicio problemă, vom înțelege în câțiva ani atunci când dependența noastră de importuri va fi iremediabilă, la fel ca și democratura implementată cu frenezie. Dar, până atunci, mai avem vreo câteva spectacole ieftine la care trebuie să asistăm pentru a ne putea achiziționa biletul la concertul final.