Euro?

Bulgaria a anunțat că renunță pe o perioadă nedeterminată la operațiunile de adoptare a monedei unice, intrând astfel în clubul țărilor care se izolează de problemele Uniunii. Chiar dacă avem de-a face cu cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, Bulgaria are bugetul echilibrat și beneficiază de o stabilitate destul de solidă. Declarația oficialilor bulgari vine la doar câteva zile după ce Lituania anunțase că va adopta euro doar după ce problemele actuale vor fi depășite. 

Cu siguranță că anunțurile de abandonare a aderării la moneda unică nu mai constituie o surpriză pentru nimeni. A continua pe drumul adoptării în condițiile în care lucrurile sunt tulburi e o dovadă de prostie. O prostie de care noi încă nu detașăm. Până în urmă cu puțină vreme calendarul de adoptare a monedei unice prevedea intrarea noastră undeva în 2014-2015. Problemele fundamentale ale monedei unice nu le-au dat prea mult de gândit oficialilor noștri care au păstrat calendarul, dar au declarat că, probabil, vom mai devansa termenul cu 1-2 ani. Este foarte posibil ca până în 2016-2017 problemele cu care ne confruntăm acum să fie rezolvate, dar, totuși, ceva mai multă circumspecție ar fi de preferat.

În numele ipoteticei noastre aderări s-au făcut împrumuturi aberante, s-a menținut artificial o anumită cotație a monedei naționale și s-au făcut compromisuri de neimaginat. Iată-ne ajunși aproape de capătul unei aventuri în urma căreia trebuie să înapoiem banii de la FMI. Banca Națională a făcut deja primele plăți, iar aceasta se vede în structura rezervelor. Respectarea calendarului de rambursare a datoriei ne va pune în fața realității unei rezerve de 10-12 miliarde de euro,  mai puțin de jumătate din ceea ce aveam în 2008. În cazul unui scenariu foarte probabil de deteriorare a situației mondiale, România este efectiv descoperită, ceea ce se traduce într-o presiune extremă pe curs. Astfel suntem dependenți de finanțarea internațională și obligați să rediscutăm termenii acordului cu FMI, în sensul prelungirii perioadei de rambursare.

Desigur ar trebui să ne punem întrebarea dacă toate aceste flotări inutile în numele unei ipotetice treceri la moneda unică au meritat, dacă sacrificarea unui morman de bani pe altarul așa-zisei stabilități a avut vreun sens. Suntem la capătul unui drum în care am avut parte de austeritate, creșteri de prețuri și, în scurt timp, de o depreciere accentuată a monedei. În cazul în care s-ar fi ales de la bun început calea deprecierii monedei cu siguranță că n-ar mai fi fost necesară cheltuirea inutilă a unui așa mare morman de bani. Va fi oare cineva capabil să facă o analiză a ceea ce s-a petrecut și cel puțin să tragă niște concluzii? Puțin probabil. Nu în ultimul rând, sunt tare curios dacă mai iese cineva să ne mai spună cum e cu calendarul ăla de adoptare a ieuro. Cum bănetul l-am cheltuit, ar cam fi cazul să ne semnăm și condamnarea la moarte.