Oportunitati exotice

Deși retragerile de pe piețele emergente sunt mai mult decât vizibile, fac parte dintre cei care cred cu tărie că marile oportunități tot pe-acolo rămân. Cu siguranță va urma o perioadă destul de grea pentru lumea emergentă. Politica forțată a FED va avea ca prim efect retrageri masive de bani de pe aceste piețe, ceea ce poate fi echivalent, în unele cazuri, cu dezastrul.

Semnele rău prevestitoare au apărut deja, India și Turcia fiind cele mai vizibile suferinde ale acestei perioade. Și vor urma multe altele! Într-o analiză retrospectivă trebuie să ținem cont și de faptul că unele dintre țările emergente își pierduseră din atractivitate, avansul rapid făcut de acestea lăsând foarte puțin spațiu noilor oportunități. Cu alte cuvinte, chiar dacă fondul principal este cel al unui deranj generat de politica FED, în unele cazuri realitatea era cea care nu mai susținea creșterile.

Într-un asemenea decor nefavorabil este puțin probabil să găsești oportunități. De asemenea „sensul invers” al banilor poate descuraja pe oricine. Însă, cum bine știm, deciziile de investiție n-ar trebui să țină cont decât într-o mică măsură de comportamentul maselor. Astfel încât, personal, consider că menținerea în linia tranșeelor luptei pentru găsirea oportunităților emergente este în continuare un sport profitabil. Și, pentru exemplificare vă voi sugera pentru azi un nume mai puțin cunoscut: Myanmar.

Burma, denumită oficial Republic of the Union of Myanmar, este a doua țară ca mărime din Asia de Sud-Est, având ca principali vecini China, India și Thailanda. Face parte dintre țările ciudate, în sensul în care știrile negative venite de-a lungul timpului de-acolo au ridicat o perdea de fum care-i ține pe mulți la distanță. Faptul că de la câștigarea independenței în 1948, principalele constante ale politicii țării au fost dictatura militară și războiul civil nu sună foarte încurajator. De asemenea, ieșirea relativ recentă dintr-o situație politică deosebit de complicată reprezintă o altă piatră de moară legată de gâtul imaginii acestei țări. 

Trecând însă peste senzația negativă generată de background-ul istoric, descoperim o țară deosebit de interesantă, care tânjește după o viață mai bună și, în plus, are acea exuberanță specifică națiunilor scăpate de nedreptele capcane ale istoriei. Deschiderea țării este cât se poate de hotărâtă. În luna mai președintele Thein Sein a vizitat Casa Albă, prima vizită a unui oficial de prim rang din ultimii cincizeci de ani. Și acesta nu este singurul semn al unei politici externe foarte hotărâte. Nume mari ale politicii mondiale precum James Cameron, Shinzo Abe sau Manmohan Singh au vizitat Yangon-ul. Sunt semne clare care demonstrează o anumită direcție a politicii naționale. 

În plan economic lucrurile însă sunt destul de slabe. Țara are una dintre cele mai mici productivități ale zonei. PIB-ul țării este de aproximativ 70 mld $, rezultând un anemic PIB per capita de sub 1500$. O altă realitate descurajatoare este dată de startul pierdut al acestei țări. În timp ce PIB-ul global s-a cvadruplat în secolul XX, pentru Myanmar lucrurile au stat pe loc. Însă, cum am spus, istoria țării din a doua jumătate a secolului XX este principala vinovată de actuala stagnare.

În aceste condiții, întrebarea logică a oricui ar fi: „unde-i oportunitatea?”. Ei bine, personal văd lucrurile total diferit. În cazul în care politica actuală va fi continuată, probabilitatea unor creșteri economice anuale de peste 8% este majoră. Țara are rezerve foarte mari de petrol, gaze și cărbune, elemente de bază care atrag investițiile. Însă nu de-aici văd oportunitățile majore, mai ales că pentru un neofit pătrunderea în aceste zone de investiție este greoaie, dacă nu imposibilă. Domeniul care cred că va înregistra o creștere fabuloasă în perioada imediat următoare va fi turismul. Granița cu Thailanda a fost un element esențial care a încurajat turismul imediat după deschidere. Și, în continuare cred că va fi o poartă esențială de acces a turiștilor în zonă.

Personal consider Myanmar-ul o perlă nedescoperită încă. Dacă vreți un echivalent, țara este similară României de după 1989. Riscurile sunt în continuare mari, nu putem vorbi încă de stabilitate, dar cred că lucrurile merg spre bine. Dovadă stau ceea ce generic numim investitorii de prim val, cei care vin în urma unor sofisticate aranjamente cu guvernele țărilor aflate în situații similare. Ieri norvegienii de la Telenor au anunțat demararea unui program de investiții în Myanmar de 2 mld. de dolari. În urmă cu două zile, operatorul aerian nipon ANA a anunțat că urmează să achiziționeze 49% din acțiunile operatorului național al Myanmar-ului. Sunt doar câteva semne care sugerează oportunități viitoare deosebit de interesante.