Și-a fost să fie Steve

Vineri, anunțul privind retragerea lui Steve Ballmer din fruntea Microsoft a umflat cotațiile. Efectiv prețurile au explodat sub impactul emoțional al retragerii celui care, de 15 ani, conduce gigantul din Redmond. Comentariile sunt inutile.

Este totuși curios. De mult n-am mai văzut ca un CEO să fie atât de clar văzut ca o frână a companiei. Putem spune că n-am văzut asemenea reacții nici măcar atunci când HP a schimbat pe bandă dezastruoșii săi conducători(începând cu Carly Fiorina și terminând cu Léo Apotheker). Oare de ce a avut Ballmer acest destin? 

Cred că putem spune că Ballmer n-a fost niciodată o figură populară. Propulsat în postul central al companiei din cauza scandalului browserelor, Ballmer a fost întotdeauna văzut ca a cincea roată la căruță. Practic toată lumea știa(sau voia să știe) că Ballmer nu există, că în spatele lui e Bill Gates și că aducerea sa la cârma companiei a ținut mai mult de hazard. Desigur, ceea ce am spus până acum ține percepția publică, nu de realitate. 

Și, cu toate acestea, întrebarea referitoare la adevărata conducere a companiei nu e atât de ilegitimă. Nu de alta, dar mare lucru nu s-a schimbat față de ceea ce știam dinainte. O scurtă recapitulare este cât se poate de relevantă. După lansarea sa la apă cu MS DOS, cea mai măreață realizare a companiei a fost interfața grafică. Însă nu a fost o idee a Microsoft, ci a apărut la o groază de vreme după ce Apple făcuse deja valuri. La început a fost prost implementată(Windows 3.1&3.11) stârnind mai degrabă hohote de râs, însă pe parcurs lucrurile s-au rezolvat. Poate că mulți vor prefera să introducă în joc Office-ul, însă și acesta a apărut după ce foile de calcul și procesoarele de text fuseseră impuse de alții. Mult timp liderul absolut a fost WordPerfect. Rețelistica? Și-aici e  o problemă întrucât, cum bine-și amintesc cei mai bătrâni, domeniul s-a dezvoltat la Microsoft mult după ce Novell-ul rupea piața cu produsele sale. Internet? Și-aici aceeași problemă. Abia în Windows 95 a fost introdus un suport oficial pentru protocolul TCP/IP, iar în ceea ce privește browserele, nu mai comentez deoarece povestea e deja cunoscută.

În aceste condiții, este cât se poate de flagrantă coincidența care se remarcă la adresa comportamentului companiei de dinainte și după Ballmer. Că actualul CEO e țapul ispășitor, n-ar trebui să ne îngrijoreze. Probabil și-a asumat acest rol din start. Că unii-i reproșează lipsa de creativitate, frica de a trece în față samd, iar nu cred c-ar trebui să ne preocupe. Steve Ballmer e un om de vânzări, unul chiar foarte bun. Și, ca în cazul oricărui om de vânzări, trebuie să existe cineva care să-i livreze marfa pe care s-o vândă. Sunt foarte rare cazurile de vânzători vizionari, capabili să construiască și apoi să vândă ceea ce au gândit. În general munca se împarte: „vizionarii” dezvoltă și livrează marfa vânzătorilor. Așa merg lucrurile pentru noi ceilalți.

Iată însă că „zarurile au fost aruncate”, iar Steve Ballmer, probabil sub o presiune imensă generată de propria decizie de reorganizare a Microsoft, a hotărât să se „pensioneze” anticipat, punând astfel capăt celor peste treizeci și șase de ani petrecuți la Microsoft. Că a fost forțat să plece sau că n-a mai suportat presiunea contează acum prea puțin. Important e ce urmează, iar aceasta chiar că e o întrebare!

Eu unul cred că abia acum vom vedea o schimbare radicală la Microsoft. Cu un CEO recrutat din exterior, fără a se mai apela la rezerva de cadre a Microsoft, se va rescrie destinul companiei fondate de Bill Gates. Abia acum Microsoft va începe să gândească și să reacționeze altfel. Numai că, și mă simt obligat s-o menționez, trebuie văzut cu foarte mare atenție ce anume înseamnă acest altfel. Până acum compania și-a obișnuit acționarii cu dividende corecte, a acționat previzibil, intrând pe diverse piețe după ce o anumită tendință se dovedise stabilă. Preluarea leadership-ului aduce după sine riscuri; asumarea rolului de revoluționar implică inclusiv posibilitatea de a pierde lupta. Apple-ul pe care l-a preluat Steve Jobs nu mai avea nimic de pierdut, se înfundase în noroiul banalității. Între Microsoft-ul actual și Apple-ul de-atunci sunt diferențe imense. Microsoft nu-și permite să-și joace poziția la ruletă, nu poate risca.

În aceste condiții recomand moderație în ceea ce privește titlurile acestei companii. Cu siguranță ceea ce s-a întâmplat vineri a fost exclusiv emoțional. Lucrurile sunt mult mai complexe și trebuie să așteptăm liniștirea apelor. Cu alte cuvinte, nu recomand nici intrarea nici ieșirea(cu toate că cei care și-au marcat vineri profitul vor avea posibilitatea să reintre la prețuri mai mici).