Perla Asiei

Cum ieri am vorbit despre activarea polului asiatic al Rusiei și noua orientare geostrategică a acesteia, e timpul să ne îndreptăm atenția acum către un alt jucător aproape necunoscut la noi: India. Despre dinamica extraordinară a Indiei am scris mult, recomandând investițiile acolo încă din 2011. Cei care-mi citesc blogul probabil își amintesc.

India este obligatoriu să fie amintită nu doar datorită capacității extraordinare de reinventare, dar și ca punct esențial al puterii asiatice. Fosta perlă a Imperiului Britanic este în acest moment o forță economică reală a lumii și, ca orice jucător important, își caută propriul destin. Când spun „propriul destin” n-o fac de dragul unui loc comun, ci ca urmare a unei istorii ceva mai puțin cunoscute.

Evenimentele care influențează istoria zonei până în zilele noastre încep în 1914, atunci când guvernatorul britanic al Indiei, Sir Henry McMahon, a semnat un tratat privind granița cu Tibetul, rămas în istorie ca „linia McMahon”. Schimbarea de regim din China și pretențiile acesteia asupra Tibetului au adus cele două țări într-o dispută teritorială, accentuată în special de sprijinul pe care India i l-a acordat lui Dala Lama în 1959. Așa ajungem la Războiul Sino-Indian din 1962, un război pe cât de complex, pe atât de inutil, în care cei doi combatanți au intrat fiecare pe teritoriul celuilalt de-a lungul liniei McMahon. Războiul s-a terminat indecis, pe 20 noiembrie 1962, atunci când China a declarat unilateral încetarea focului, retrăgându-se din zona disputată. De-atunci problema graniței Sino-Indiene este una incertă, cu multe zone gri, disputate de ambele țări. În afara problemei teritoriale, mai există o problemă cauzatoare de tensiuni: apa. Problema indienilor este dată de „ingineriile hidrografice” ale Chinei, care, pentru a-și asigura apa, deviază cursuri ale unor râuri transfrontaliere, construiesc baraje și fac alte lucrări care diminuează debitele. Pentru o țară însetată, cu resurse extrem de limitate de apă, respectivele lucrări se transformă în probleme grave.

Am prezentat situația pentru a înțelege că relațiile dintre cele două țări sunt departe de a fi unele line și fără disensiuni. Dincolo de problemele enumerate, India își afirmă, pe zi ce trece, rolul de mare putere economică. Anul trecut a depășit economic Anglia, dar chiar și așa, PIB-ul său e de peste patru ori mia mic față de cel al Chinei. Dinamica de creștere a Indiei e una impresionantă pentru noi, dar în linie cu ceea ce ne-au obișnuit națiunile asiatice.

Disensiunile istorice, accentuate și de sprijinul pe care China l-a oferit la un moment dat Pakistanului, sunt elementele gândite de strategii atlantiști pentru declanșarea unei crize asiatice care-ar putea genera un război mondial de tipul ultimei confruntări majore a secolului XX. Punând India și China în poziții beligerante pe harta Asiei s-ar putea obține o situație similară celei din Europa, tranșată cu o „mare debarcare” americană care-ar reglementa situația. La prima vedere situația ar părea limpede. Doi giganți se bat până la epuizare, după care apare un jucător proaspăt care împarte dreptatea după bunul său plac.

Partea interesantă a istoriei e dată de faptul că ea uneori rimează, dar nu în modul în care doresc cei care vor s-o repete. Aceasta ar putea fi morala dezvoltărilor recente din zonă. În ciuda pozițiilor ireconciliabile, cele două țări par a dori calmarea diferendelor. Stau mărturie întâlnirile bilaterale la nivel înalt, chiar dacă în urma lor pozițiile au rămas la fel de incerte. Însă, încet și sigur, pozițiile devin din ce în ce mai puțin contondente.

Interesantă este și integrarea ruso-indiană. În urmă cu câțiva ani v-am prezentat proiectul „Coridorului Nord-Sud”, în care ruta comercială Rusia-India urmează să fie scurtată printr-o autostradă care va tranzita Iranul și Azerbaijanul. Este o rută care va dezvolta comerțul nu doar cu zonele tranzitate, ci și cu Asia Centrală și Europa. De asemenea, o nouă cale navală(Chennai-Vladivostock) a fost parafată la ultima întâlnire dintre Putin și Modi din septembrie 2019.

Deja lucrurile se articulează la modul rețelar în Asia. O seamă de căi - noi sau reinventate - integrează zone întregi care găsesc astfel răspunsuri comerciale pentru disputele istorice dintre ele. Așa cum proiectul Noului Drum al Mătăsii conduce la detensionări treptate ale disputelor istorice care păreau ireconciliabile, la fel se întâmplă și cu restul proiectelor comerciale asiatice.

Personal nu cred în viabilitatea scenariului pus la cale prin birourile prăfuite ale think-tank-urilor americane întrucât, în ciuda înarmărilor, nimeni nu prea mai are chef de un război. Iar unul de proporție între națiuni nucleare ar putea fi fatal întregii lumi. De-aceea consider că, mai mult ca niciodată, „socoteala de-acasă nu se va potrivi cu cea din târg”. Interesele economice ale statelor asiatice implicate în proiectul lor pe termen lung sunt prea mari pentru a se lăsa sabotate de o strategie care nici măcar nu mai e de actualitate.

Cu siguranță India va crește în continuare fabulos și o va face prin intensificarea cooperării cu ceilalți parteneri. Sunt sigur că destinul ei este acela de a deveni, pe propriile picioare, o perlă atât a Asiei cât, mai ales, a lumii. A noii lumi.