sâmbătă, 13 iunie 2020

„Băncile ne iau casele, iar companiile ne fură afacerile”

Aud de multe ori acest lucru; pentru unii a devenit o mantră pe care-o repetă peste tot crezând că-i mântuiește în vreun fel. Cred că a sosit momentul să înțelegem ce se întâmplă de fapt și să nu ne mai lăsăm „scăpați” într-o retorică păguboasă.

Băncile ne iau casele”. E adevărat? Într-un fel da, e adevărat. Însă, în realitate, afirmația e falsă. Când iau băncile casele? Când sunt în relație cu „victima”, mai precis în urma nerespectării contractului de credit dintre bancă și „victimă”. Așadar, cum bine se observă, baza „jefuirii” e un contract, semnat anterior, despre care fiecare parte a avut habar. Sau nu?

De obicei, în această fază sunt combătut cu clasica replică: „dar cine stă să citească tot ce scrie în contractele acelea mari, editate cu litere mici?”. E un argument tâmpit! În mod sigur banca și-a făcut timp să citească acel contract, doar de-aia te execută. Faptul că tu n-ai considerat necesar ca, înainte de a semna un act cu termeni dictați de bancă, să-ți faci timp și să-l citești nu e o dovadă de inteligență. Contractul, în sine, e o lege, legea părților. Nu-l respecți, suporți consecințele!

Una dintre lecțiile pe care mi le-a servit un individ se referea la puterea contractelor. „Noi, îmi spunea el, suntem urâți pentru că, de multe ori, ajungem la acțiuni extreme, însă nu facem altceva decât să respectăm contractul. În condițiile în care l-ai semnat, trebuie să-ți asumi toate consecințele”. Puteți să-mi spuneți orice despre bănci, eu însumi sunt un critic acerb al sistemului. Însă nu voi fi niciodată de acord cu opinia stupidă conform căreia „banca îți ia casa”. Hai să fim serioși și să înțelegem că banca nu vine neîntrebată pentru a te jefui. Tu ai fost cel care-ai cumpărat casa cu banii băncii, motiv pentru care, întrebarea firească pe care ar trebui să ți-o pui este dacă acea casă era într-adevăr a ta. Din moment ce n-ai cumpărat-o cu banii tăi, ci cu ai altcuiva, casa aia nu-ți aparține decât în momentul în care ți-ai terminat obligațiile. La fel se întâmplă lucrurile și atunci când ți-ai pus casa garanție la bancă: din moment ce-ai făcut-o, însemnă că ți-ai asumat că poți, inclusiv, să o pierzi.

Ceea ce trebuie înțeles este că nu poți fi afectat de un fenomen cu care nu intri în contact. E valabil peste tot, inclusiv în relația cu băncile. Dacă nu intri în contact cu ele, n-ai cum să fii afectat de comportamentul lor abuziv. Nu le folosi banii și n-are ce să ți se întâmple. Dacă însă decizi că e cazul să te amesteci cu ele, atunci îți meriți destinul deoarece e clar că ți-ai asumat consecințele, iar dacă n-ai făcut-o înseamnă că ești inconștient.

Cea de-a doua afirmație, cea legată de companii, are mai mult sens, dar și aici trebuie făcute anumite precizări. Într-adevăr, marile companii care au invadat piața locală au reușit să spulbere toate afacerile mici. Mai mult, prin mijloace care-ar putea fi considerate trafic de influență, de multe ori au reușit să schimbe legislația în favoarea lor. Pot fi de acord cu asta. Însă, mă întreb dacă cei care urlă-n gura mare pierderea suferită în fața „rechinului străin” chiar au dreptate în proporție de 100%.

Să ne uităm, de exemplu, înspre comerț. De ce este el acaparat într-o proporție covârșitoare de către jucătorii străini? De ce au preferat clienții să se îndrepte spre alții și să nu rămână fideli fraților lor? Eu însumi am parte de dezamăgiri uriașe de fiecare dată când mă încăpățânez să cumpăr de la magazine micuțe, în loc să rezolv problema la cele mari. În primul rând, aproape de fiecare dată când treci pragul unui asemenea magazin, constați cu stupoare un amatorism teribil. Se vede de la o poștă că proprietarul e incapabil să vină cu un mix de produse care să-l avantajeze atât pe el și, în același timp, să-l atragă pe client. Antreprenorul autohton n-are habar de metricile retailului modern, nu știe cum să-și crească vânzările pe metrul pătrat și, de multe ori, n-ar habar despre ceea ce vrea clientul. Un mix corespunzător de produse te poate transforma într-o afacere de succes.

Un alt fenomen deranjant: de cele mai multe ori, mă trezesc că mi se aruncă în față produse cumpărate de la marile magazine, la prețuri mult mai mari decât acolo. Ce te face atât de comod încât să-mi arunci în față mărcile de rahat pe care le propune un retailer major? Chiar nu ești capabil să cauți alternative? E jenant să văd în rafturile magazinelor mici produse cumpărate de la Metro, Carrefour, Auchan, Lidl și revândute la prețuri piperate. Nu e OK! Asta îmi provoacă repulsie. Culmea e că nici placa aceea cu „n-am de unde lua din țară” nu mai ține în condițiile în care marii retaileri se aprovizionează într-o proporție din ce în ce mai mare de la producătorii locali.

La un moment dat, un cunoscut care avea un fast food mi se plângea că lumea nu cumpără de la el, în timp ce la McDonald's se calcă în picioare. L-am întrebat dacă are un flux standardizat de producție, dacă e capabil să spună, pentru fiecare produs, timpul de realizare, dacă atunci când a făcut designul spațiului interior a apelat la un designer sau l-a făcut așa cum i s-a părut lui că e bine, s.a.m.d. Cred că intuiți că răspunsul cel mai uzitat a fost „nu știu”. N-o să mai insist spunându-vă că sigla și-o făcuse singur sau că fontul folosit era unul „cool” care te ducea cu gândul la un ... service auto. Toată afacerea lui era un haos de la A la Z. Aprovizionarea se făcea după cum credea bucătarul. Care bucătar, de cele mai multe ori, avea problema că „n-are ce-i trebuie”. Asta în timp ce, „din cauză că n-au comandat clienții”, o groază de marfă trebuia aruncată întrucât se învechea. În aceste condiții nu-ți trebuie concurenți de talia lui McDonald's pentru a ajunge la faliment! Mi s-a părut o minune că totuși se mai găseau câte unii care se încumetau să-i treacă pragul.

Partea frumoasă e că, făcându-mi-se milă de el, i-am scris pe hârtie vreo cincizeci de recomandări pe care l-am obligat să le pună imediat în aplicare. Rezultatele au fost uimitoare și, după câteva luni, mi se plângea că nu mai are timp deoarece activitatea i-a crescut atât de mult încât nu știe ce să facă mai repede. Nu sunt din domeniu, iar marea majoritate a recomandărilor i le-am făcut după ce am vizitat locația și am înțeles ce mă deranjează pe mine, „clientul”. Restul au fost reguli de bune practici pe care le-am găsit în urma unei documentări de câteva ore. De ce nu făcuse el asta?

Mersul după ureche e o boală a noastră. Avem impresia că le știm pe toate și de fiecare dată dăm cu capu-n parapet. N-o fac pe moralistul, dar obligația de bază într-un război e aceea de a-ți cunoaște adversarul. Marile companii își mătură concurența nu din noroc, ci deoarece găsesc concurenți slabi. Aveți idee cât durează pentru ca McDonald's să introducă un sortiment nou? Birocrația internă e ucigătoare, iar efortul logistic e, de asemenea, unul imens. Gândiți-vă cât de mic e un asemenea efort pentru un restaurant ordinar. O chestie care în cazul unei corporații majore poate dura luni, poate fi implementată în câteva ore într-o firmă mică. Ați văzut până acum jucători locali care să profite de acest excepțional avantaj competitiv? Aiurea!

Închei prin a vă spune că, în ciuda lamentărilor noastre, de cele mai multe ori ceea ce ni se întâmplă pornește de la noi, de la greșelile noastre pe care nu ni le asumăm. Rețineți că toată lamentarea cu care ne-am obișnuit mult prea mult nu ne servește în niciun fel. Poate că ar trebui să realizăm odată că vremea improvizațiilor amatoristice a trecut și, mai ales, că nu e de glumit cu semnătura pe care-o dai pe un document.

8 comentarii:

  1. Corporatiile pot sa mearga pe minus o perioada, intr-o zona, pana elimina concurenta.
    Faptul ca pot face asta le da, din pacate, un avantaj enorm.
    Si da, sunt si al naibii de eficiente. Cei care lucreaza la strategii sunt f smart si utilizeaza perfect orice portita legala. Sau, respectiv, fac lobby si schimba legea.
    Micul magazinas da, poate rezista, pt ca nici macar nu apare pe radarul corporatist. Daca cumva da semne de crestere, in Ro nu va fi lasat sa creasca. Ca asta e treaba, din pacate. Ca micutza afacere de bloc, da, poate subzista, asta e termenul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vorbesti si te comporti exact ca ciobanul din Miorita.
      Ba o arzi defetist, ba conspirationist.
      Este normal ca oricine isi permite, inclusiv corporatiile, sa angajeze oameni "f smart", dar nu mai este normal ca romanul sa ramana la stadiul de cioban analfabet, desi insista sa faca treaba asta.
      Daca vrei sa intelegi de ce "geniul mioritic" si-o ia la muie tot timpul de la oricine si cand nu are cine sa i-o dea si-o da singur, citeste cartile astea doua:
      https://www.publica.ro/tinca-celnicu-o-pereche-de-pantofi.html
      https://www.publica.ro/iancu-guda-de-ce-esueaza-companiile.html

      Ștergere
    2. Ai o parere foarte proasta despre romani, asa mi se pare.
      Acele carti par sa fie bune, dar de multe ori e usor sa oferi sfaturi din postura de salariat la banci sau la universitati. Una e teoria, alta e practica. Utile ambele, bineinteles.

      Nu e conspirationist sau defetist sa vezi lumea cum este.
      De aia la box ai categorii de greutate. Sau legi care sa te apere, daca nu esti colonie.
      sunt filtre, fiecare vede lumea cum poate si cum alege.

      Ștergere
  2. dACA nu ai viziune in afaceri nu are rost sa te bagi ! Afacerea e o denumire mai larga , dar tot acolo se incadreaza si cazul in cauza ! Daca nu ai spirit anteprenorial, nu ai toate link-urile active degeaba ! Mergi si fii ANGAJAT te salvezi in primul rand pe tine ! Micile afaceri se pierd si darorita faptului ca intra in hora corporatiilor ! Acestea iti zambesc frumos , tu ai orgasm si gata ramai INSARCINAT !

    RăspundețiȘtergere
  3. - "Băncile ne iau casele. E adevărat? Într-un fel da, e adevărat. Însă, în realitate, afirmația e falsă."

    https://www.amaltea.ro/datorii-profitabile-datorii-neprofitabile

    - "Se vede de la o poștă că proprietarul e incapabil să vină cu un mix de produse care să-l avantajeze atât pe el și, în același timp, să-l atragă pe client. Antreprenorul autohton n-are habar de metricile retailului modern, nu știe cum să-și crească vânzările pe metrul pătrat și, de multe ori, n-ar habar despre ceea ce vrea clientul. Un mix corespunzător de produse te poate transforma într-o afacere de succes."

    Cine bah?
    Romanii?
    Tu nu stii ca romanii au "scoala vietii", intotdeauna "se descurca" si sunt cei mai destepti dar si cei mai neindreptatiti din galaxie?

    - "Culmea e că nici placa aceea cu „n-am de unde lua din țară” nu mai ține în condițiile în care marii retaileri se aprovizionează într-o proporție din ce în ce mai mare de la producătorii locali."

    Eu as cumpara numai produse de import din Bulgaria sau Turcia prin achizitii intracomunitare si as scapa de multe dintre tacticile teroriste ale ANAF, plus ca as iregistra compania in alta tara, tot pentru a diminua abuzurile autoritatilor romane si a nu le da ocazia sa aibe putere si monopol asupra firmei mele.

    - "L-am întrebat dacă are un flux standardizat de producție, dacă e capabil să spună, pentru fiecare produs, timpul de realizare, dacă atunci când a făcut designul spațiului interior a apelat la un designer sau l-a făcut așa cum i s-a părut lui că e bine, s.a.m.d. Cred că intuiți că răspunsul cel mai uzitat a fost „nu știu”. N-o să mai insist spunându-vă că sigla și-o făcuse singur sau că fontul folosit era unul „cool” care te ducea cu gândul la un ... service auto. Toată afacerea lui era un haos de la A la Z... Mersul după ureche e o boală a noastră."

    Romanii joaca in cu totul alt film si dupa niste reguli pe care nu le inteleg si pe care nu vor sa le cunoasca.

    Pe plan intern exista diversi specialisti care ofera consultanta de afaceri, inclusiv cei care iti pot contura o afacere de fast food/horeca de la A la Z, de la aprovizionare, meniu, flux de productie pana la angajare personal, protectia muncii, finante, management, branding si promovare. Nu in ultimul rand, exista o grmada de firme de training unde se ofera cursuri in diverse domenii inclusiv business. NU TE APUCI DE AFACERI pana nu mergi sa te inscri si sa termini astfel de cursuri. De ex cei ce la Atelierele Ilbach ofera cursuri de business (contabil, resurse umane, antreprenoriat) si cursuri de promovare (relatii publice si comunicare, marketing online, social media). Cum te apuci de afaceri fara sa fi absolvit astfel de cursuri si sa nu intelegi macar notiunile de baza din disciplinele respective? In toata tara gasesti astfel de cursuri, iar daca nu le gasesti la tine in localitate, le gasesti pe internet in limba engleza la preturi triviale. Internetul este plin de asa ceva. Desi si cei de la Ilbach ofera cursuri de buratar, cofetarie, patiserie, eu as merge pe mana unora ca cei de la Horeca School care ofera cursuri in mai TOATE domeniile legate de bucatarit si mai ales ofera CONSULTANTA in acest domeniu. Practic vorbind, tu vi cu banul si indiferent cat de imbecil esti, iti fac baietii o afacere la cheie si te ajuta si cu administrarea post lansare, tu doar semnezi ca primarul. Din nou trebuie specificat faptul ca nu sunt singurii de pe piata care ofera astfel de servicii.

    https://www.ateliereleilbah.ro/cursuri-din-categoria-business-management/
    https://www.ateliereleilbah.ro/cursuri-din-categoria-comunicare-online-marketing/

    https://horecaschool.ro/consiliere-de-business/

    La nivel mai inalt si mai ales la nivel corporatist si international, daca nu ai oameni specializati si pregatiti in domenii de genul ICB UK, Prince2, Cima Professional, Lean Six Sigma, etc. i-ati adio de la afaceri si de la profituri. La acel nivel nu mai e de joaca.

    RăspundețiȘtergere
  4. Marele retailer își permite să angajeze oameni pregătiți și rezistenți la stresul "birocrației ucigătoare"... Micul speculant sau antreprenor, și probabil că mai sunt și alte categorii de oameni care practică negustoria, nu găsește oameni pricepuți că nu are foarte multe fonduri. Norocul celui care vă are de prieten. Câți mai ajută dezinteresat? Cum bine spune cel de dinainte, marele retailer își permite să meargă și pe pierdere câțiva ani ca să elimine concurența. Fondurile pe care se sprijină sunt împrumuturile la dobândă foarte avantajoasă sau chiar fără dobândă. O știți foarte bine. Referitor la bănci... Omul până nu se lovește de pragul de sus nu se învață minte... Mă refer la cei inconștienți. Au băieții soluții să facă debitorul să plătească, au cum să n-aibă.... Să vă spun ceea ce am citit acum câteva zile. Într-un oraș de provincie, unde din fericire și din păcate locuiesc, văd un anunț pe site la rubrica dedicată a unei publicații locale... Citez aproximativ: "Rugăm pe doamna cutare, adresa completă..., să-și plătească facturile restante la firma X..." O simplă căutare nene pe rețelele sociale și fără intenții negative. Să-mi clătesc și eu ochii... Ei, găsit doamna, care nu este de clătit ochii. Dar... Și înțelegeți dumneavoastră! Și nu este vorba de bănci. Mai lăsa numărul de telefon unde să fie contactat cel/cea care postase anunțul... Recuperatorul deh.

    RăspundețiȘtergere
  5. Luand in considerare ca lumea e impartita in patru tari, Tara investitorilor, de care ai vorbit, Tara patronilor pe care i-ai certat, Tara liber-profesionistilor, de care ai amintit ca la noi patronii mai degraba se comporta ca niste artisti liber-profesionisti si amatori de frumos si kitch care se cred mereu la targ si singura loc ocupatie este sa improvizeze non-stop, si... tara angajatilor, la care nu am auzit nici un sfat economic de redresare punctuala. Daca iti trimit CV-ul meu imi faci niste recomandari de viitoare joburi pe baza calitatilor mele? Si sa imi spui unde gresesc cu bugetul personal. AM credite, carduri de shoping pe care le urasc, rata la casa, facturi. Vreau sa scap de primele 3 si sa raman doar pe facturi. ma poti ajuta?

    RăspundețiȘtergere
  6. Tineti o tot asa , avem de invatat ...

    RăspundețiȘtergere