Lumea care vine

În timp ce noi ne tot amăgim cu non-subiecte, în apropierea noastră s-a petrecut un fenomen despre care n-am aflat la nivel oficial și pe care-l intuiam încă de acum câțiva ani. Comerțul Rusiei cu națiunile asiatice l-a depășit pe cel cu Uniunea Europeană. În timp ce progresiștii de pretutindeni se bat cu Rusia în războaie de carton, oficialii de la Moscova par a fi luat o decizie epocală pe care n-o putem înțelege decât dacă parcurgem materialele care stau la baza deciziilor politice pe termen lung de-acolo.

Înainte de a continua, vă voi indica să priviți Rusia așa cum este, nu cum ne-am obișnuit să o vedem de-a lungul timpului. Rusia nu este o țară europeană!Cu toate că are capitala la Moscova, țara are doi centri gravitaționali: unul în Europa, iar celălalt în Asia. De altfel, pe măsură ce centrul gravitațional al lumii se mută în Asia, Rusia își activează și ea celălalt centru de gravitație. Ne-am obișnuit cu „Rusia europeană” deoarece vectorul de forță al lumii a fost Europa. Iată motivul pentru care, până acum, Rusia a fost parte a istoriei europene. Începând însă de prin 1989, „atracția asiatică” a devenit din ce în ce mai mare, împingând țara către un alt destin.

Analiștii politico-militari de la Moscova consideră că Uniunea Europeană este o construcție incapabilă să răspundă provocărilor prezentului, motiv pentru care Rusia trebuie să se protejeze atât prin întărirea comerțului cu statele asiatice, cât și prin încheierea de parteneriate directe cu membrii Uniunii(vezi contractul cu Germania). De asemenea, Moscova consideră că dezechilibrele interne ale UE, accentuate de ideologia politică din ce în ce mai precară și fără sens, vor conduce la o implozie de proporții, care riscă să producă probleme extrem de grave atât membrilor, cât și națiunilor vecine. Acesta este motivul pentru care Rusia investește puternic în parteneriatul asiatic, o construcție în care China are un rol primar, dar care se dorește a fi o cooperare între membri perfect egali, un framework economic distribuit, fără a avea obligatoriu un centru. De altfel, tensiunile Rusia-China s-au estompat vizibil în ultima vreme, la fel ca și tensiunile politice dintre statele programate să fie parte a Noului Drum al Mătăsii.

O predicție pe care o fac rușii, în perspectiva dărâmării Uniunii Europene, este aceea că statele nordice vor rămâne tributare doctrinei „Atlanticiste”, în timp ce cele sudice vor adera la spațiul economic asiatic. Este cât se poate de clar că, într-o asemenea perspectivă, România va pica din nou prost, indiferent cum se vor așeza lucrurile. La cum se fac în prezent cărțile, vom rămâne în zona economică occidentală, fiind un fel de cap de pod al acesteia în Balcani. În scenariul actual, „culoarul de pătrundere” va fi format din Polonia, Ucraina și România. Este greu de crezut că Bulgaria va rămâne parte a alianței pentru a deschide atlantiștilor calea către a treia mare. Astfel, România va fi un fel de apendic la frontiera celor două imperii. Nici în cazul invers, în care am deveni parte a construcției asiatice nu avem mare lucru de câștigat. Țara va fi tot una a frontierei, adică un teren de confruntări deschise între cele două mari blocuri economico-militare.

La fel ca rușii, și noi avem o natură duală: dată fiind situarea noastră geografică la confluența lumilor, suntem atât occidentali, cât și orientali. Până acum, în istoria noastră, n-am făcut altceva decât să ne inhibăm una dintre laturi. Cât timp am fost parte a Orientului ne-am inhibat latura occidentală, iar de când am cotit-o în direcția opusă tot încercăm la modul păgubos să ne-o inhibăm pe cea orientală. Numai că, așa cum nu poți trăi bine fără jumătate din corp, la fel stau lucrurile și cu „apartenența” noastră care ne împinge la dezastru.

Doar atunci când ne vom accepta așa cu suntem, când vom înțelege că felul nostru de a fi ne face capabili să-i înțelegem și pe unii și pe ceilalți, abia atunci vom fi capabili să ne rupem de psihologia noastră de graniță și să creăm aici un centru care să nu fie parte a niciunei construcții, dar care să asigure confluența dintre spațiile care se ciocnesc aici.

Rețineți așadar că urmează evoluții politico-economice radicale, că se prefigurează reașezări ale unor blocuri de putere și că noi ne aflăm din nou la graniță. Mai mult, înțelegeți că în nicio tabără nu ne va fi bine deoarece aceasta implică inhibarea unei părți a noastre. Doar pe picioarele noastre putem reuși, dar asta pare aproape imposibil acum, când întreaga putere a țării e concentrată în mâinile unor paiațe infecte.