După Al Doilea Război Mondial, cele două puteri - SUA și URSS - s-au înscris într-o cursă infernală pe toate planurile. Sunt multe necunoscute ale istoriei, însă nu-i greu de remarcat că, pe alocuri, în anumite evenimente a părut că SUA ajută URSS să țină pasul. Episodul bombei atomice este unul revelator. Toată lumea dă vina pe spionajul sovietic, însă, o declarație de-a lui Putin s-ar putea să vă facă să recitiți istoria într-o altă cheie: „Crema lumii științifice era adunată în America și personal am avut impresia că ne-au dat conștient informații despre bomba atomică. Au făcut asta conștient deoarece bomba atomică fusese folosită la Hiroshima și Nagasaki și oamenii de știința din elita intelectuală a omenirii au înțeles, la acel moment, ce poate face posesia unilaterală a unei asemenea arme”. Dați la o parte perdeaua de fum auncată de Putin și înțelegeți ceea ce e de înțeles, anume că e totuși imposibil ca într-un proiect de o asemenea anvergură să colcăie agenții sovietici. Ca să nu mai vorbim cum, imediat după ce secretele au fost trimise tovarășilor, întreaga rețea de spioni a fost dezvăluită cu rapiditate de către CIA. Și, ca să fie treaba treabă, numele unor persoane implicat nu sun t cunoscute nici azi, fiind ținute la secret de către CIA.
Am amintit povestea nucleară pentru a vă face o idee referitoare la ciudata colaborare SUA-URSS. La fel de ciudată a fost și retragerea rachetelor sovietice din Cuba, după ce reușiseră să construiască acolo o bază militară coerentă. Ca să nu mai vorbim că, indiferent cum am da-o, e greu de înțeles cum o insulă comunistă poate supraviețui atâta amar de vreme în costa SUA. Cred că v-am dat suficiente indicii prin intermediul cărora să priviți cu mai multă circumspecție evenimentele din timpul Războiului Rece, astfel încât e timpul să trecem mai departe.
Domeniul care mă preocupă de foarte mult timp este cel al controlului minții. Am studiat nenumărate documente, compilări, comentarii și interpretări pe marginea subiectului. Prin prisma acestora pot spune fără să exagerez că cea mai mare confruntare care s-a dat a fost cea de pe teritoriul cuceririi minții oamenilor. Treburile au mers în paralel, coordonate parcă de o mână nevăzută. În sfera de influență sovietică s-a mers pe spălarea programatică a creierului, pe baza strategiilor puse la cale de către cercetătorii marxiști. Acolo unde propaganda dădea greș, se compensa prin intermediul brutalelor instrumente ale sistemului. Nu vă gândiți la aceasta ca la o soluție rudimentară. În fapt a fost un mega experiment de purificare ideologică a unor largi mase de oameni.
Anul 1989, cel în care comunismul a pierdut partida n-a fost cauzat, așa cum se spune, de un eșec economic. E fals! În realitate, zona bolșevică a omenirii s-a prăbușit din punct de vedere propagandistic. Efectiv propaganda nu mai funcționa și de-aici s-a ajuns la efectul sistemic al societăților respective. În mare cam știm care era situația, astfel încât e interesant de văzut ce s-a întâmplat peste Ocean.
SUA avea propriul sistem de propagandă pus la punct de către Bernays, însă cercetările au prins aripi abia după Război, atunci când SUA a preluat la grămadă din Germania atât documentație cât și cercetători pe care i-a retras discret de sub tirul acuzațiilor. La fel s-a întâmplat și-n Japonia: s-a pus batista pe țambal, iar cercetătorii cei mai importanți au fost obligați să sară pârleazul și să-și continue munca în laboratoarele specializate ale CIA și ale armatei americane. Pentru orice om normal este absolut incredibilă libertatea pe care au avut-o diversele grupări care efectuau experimente la scară. Oriunde într-o societate normală te-ar fi arestat sau, cel puțin, ți s-ar fi interzis continuarea activității, mai ales că era vorba de chestiuni absolut interzise de lege: răspândirea de droguri și de substanțe halucinogene, comportamente care încălcau flagrant moravurile destul de stricte ale vremurilor, violențe fizice s.a.m.d. Ceea ce a fost grupat sub umbrela MKULTRA ar putea intra cu ușurință în istorie ca cea mai mare crimă împotriva omului.
Este interesant că, în ciuda așa-ziselor diferențe ideologice, cele două tipuri de propagandă au conlucrat bine împreună. Spre exemplu în ceea ce privește așa-zisa Revoluție a Tinerilor. Atât agenții american cât și cei sovietici băgau, fiecare pe partea sa, propagandă în direcția „idealurilor Revoluției”. De ce oare?
Așa cum am spus mai devreme, în 1989 URSS s-a prăbușit din cauza propriei ineficiențe propagandistice. „Homo sovieticus”, acel „om nou” în care s-a investit aproape un secol de istorie, a devenit atât de plin de propagandă încât efectiv a vomat-o peste noapte descoperind că „regele e gol”. Într-adevăr, o perioadă a mai funcționat teroarea, însă virusul ruperii de sursa de otravă mentală i-a otrăvit rând pe rând pe cei care intrau în contact cu „infectații”. Așa s-a perpetuat în miliție, în serviciile secrete, ajungând, până la urmă, în eșaloanele superioare ale puterii. Moment în care s-a produs explozia. Iar ceea ce-a urmat cunoașteți.
Privind însă prin prisma faptului că evenimentele din 1989 au produs o imensă masă anticomunistă, ați fi tentați să credeți că întreaga propagandă a dat greș. În realitate percepția e falsă. Cei ieșiți din teroarea societăților socialist-comuniste erau anticomuniști în ceea ce privește opoziția față de sistemul care-i condusese până atunci, însă propaganda le sădise în minte „idealurile comunismului”. E fals să credem că perioada comunistă a fost un eșec. Ea a reușit să transforme într-un mod brutal societăți tradiționaliste, atașate valorilor strămoșilor lor, în mase dezarticulate de indivizi alergând după cai verzi pe pereți și asumându-și idealuri artificiale. Nu știu ce regim ar fi reușit așa ceva. Mă uit la omul de la noi care înainte de Război avea o cumințenie a sa dată de o spiritualitate înaltă care-i venea din rădăcinile sale solide. Ce-a ajuns acum? O masă informă care se luptă folosind „muia”? La fel și-n cazul rușilor sau, și mai relevant, al arabilor, distruși și ei de virusul marxist.
Ceea ce vedem acum în lume e o deformare atât de radicală a noțiunii de om încât mă îndoiesc că specia noastră ar reuși să supraviețuiască propriei greutăți. Într-adevăr, mai sunt oameni care au scăpat. Dar ei sunt puțini. Mai grav e că, sunt extrem de mulți oameni care încearcă neputincioși să scape din frâiele pe care le simt și, nereușind, se transformă în animalele cele mai feroce ale sistemului.
După mai bine de un secol de influențare negativă a omului, de implementare a unor false idealuri, ne aflăm la o răscruce pe care n-o înțelegem. Dacă vom merge în continuare pe drumul pe care am apucat-o, în câteva generații ne vom transforma în mașini. Partea bună este că la momentul actual, ne aflăm într-o nouă fază „de vomă”. Provocarea în fața căreia suntem puși este aceea de a ne chinui să vomăm întreaga otravă pe care am acumulat-o în noi. Altfel vom fi precum carcasele ieșite din comunism care-și urau stăpânii vizibili, dar care s-au domesticit imediat după ce au fost schimbați actorii.
Am amintit povestea nucleară pentru a vă face o idee referitoare la ciudata colaborare SUA-URSS. La fel de ciudată a fost și retragerea rachetelor sovietice din Cuba, după ce reușiseră să construiască acolo o bază militară coerentă. Ca să nu mai vorbim că, indiferent cum am da-o, e greu de înțeles cum o insulă comunistă poate supraviețui atâta amar de vreme în costa SUA. Cred că v-am dat suficiente indicii prin intermediul cărora să priviți cu mai multă circumspecție evenimentele din timpul Războiului Rece, astfel încât e timpul să trecem mai departe.
Domeniul care mă preocupă de foarte mult timp este cel al controlului minții. Am studiat nenumărate documente, compilări, comentarii și interpretări pe marginea subiectului. Prin prisma acestora pot spune fără să exagerez că cea mai mare confruntare care s-a dat a fost cea de pe teritoriul cuceririi minții oamenilor. Treburile au mers în paralel, coordonate parcă de o mână nevăzută. În sfera de influență sovietică s-a mers pe spălarea programatică a creierului, pe baza strategiilor puse la cale de către cercetătorii marxiști. Acolo unde propaganda dădea greș, se compensa prin intermediul brutalelor instrumente ale sistemului. Nu vă gândiți la aceasta ca la o soluție rudimentară. În fapt a fost un mega experiment de purificare ideologică a unor largi mase de oameni.
Anul 1989, cel în care comunismul a pierdut partida n-a fost cauzat, așa cum se spune, de un eșec economic. E fals! În realitate, zona bolșevică a omenirii s-a prăbușit din punct de vedere propagandistic. Efectiv propaganda nu mai funcționa și de-aici s-a ajuns la efectul sistemic al societăților respective. În mare cam știm care era situația, astfel încât e interesant de văzut ce s-a întâmplat peste Ocean.
SUA avea propriul sistem de propagandă pus la punct de către Bernays, însă cercetările au prins aripi abia după Război, atunci când SUA a preluat la grămadă din Germania atât documentație cât și cercetători pe care i-a retras discret de sub tirul acuzațiilor. La fel s-a întâmplat și-n Japonia: s-a pus batista pe țambal, iar cercetătorii cei mai importanți au fost obligați să sară pârleazul și să-și continue munca în laboratoarele specializate ale CIA și ale armatei americane. Pentru orice om normal este absolut incredibilă libertatea pe care au avut-o diversele grupări care efectuau experimente la scară. Oriunde într-o societate normală te-ar fi arestat sau, cel puțin, ți s-ar fi interzis continuarea activității, mai ales că era vorba de chestiuni absolut interzise de lege: răspândirea de droguri și de substanțe halucinogene, comportamente care încălcau flagrant moravurile destul de stricte ale vremurilor, violențe fizice s.a.m.d. Ceea ce a fost grupat sub umbrela MKULTRA ar putea intra cu ușurință în istorie ca cea mai mare crimă împotriva omului.
Este interesant că, în ciuda așa-ziselor diferențe ideologice, cele două tipuri de propagandă au conlucrat bine împreună. Spre exemplu în ceea ce privește așa-zisa Revoluție a Tinerilor. Atât agenții american cât și cei sovietici băgau, fiecare pe partea sa, propagandă în direcția „idealurilor Revoluției”. De ce oare?
Așa cum am spus mai devreme, în 1989 URSS s-a prăbușit din cauza propriei ineficiențe propagandistice. „Homo sovieticus”, acel „om nou” în care s-a investit aproape un secol de istorie, a devenit atât de plin de propagandă încât efectiv a vomat-o peste noapte descoperind că „regele e gol”. Într-adevăr, o perioadă a mai funcționat teroarea, însă virusul ruperii de sursa de otravă mentală i-a otrăvit rând pe rând pe cei care intrau în contact cu „infectații”. Așa s-a perpetuat în miliție, în serviciile secrete, ajungând, până la urmă, în eșaloanele superioare ale puterii. Moment în care s-a produs explozia. Iar ceea ce-a urmat cunoașteți.
Privind însă prin prisma faptului că evenimentele din 1989 au produs o imensă masă anticomunistă, ați fi tentați să credeți că întreaga propagandă a dat greș. În realitate percepția e falsă. Cei ieșiți din teroarea societăților socialist-comuniste erau anticomuniști în ceea ce privește opoziția față de sistemul care-i condusese până atunci, însă propaganda le sădise în minte „idealurile comunismului”. E fals să credem că perioada comunistă a fost un eșec. Ea a reușit să transforme într-un mod brutal societăți tradiționaliste, atașate valorilor strămoșilor lor, în mase dezarticulate de indivizi alergând după cai verzi pe pereți și asumându-și idealuri artificiale. Nu știu ce regim ar fi reușit așa ceva. Mă uit la omul de la noi care înainte de Război avea o cumințenie a sa dată de o spiritualitate înaltă care-i venea din rădăcinile sale solide. Ce-a ajuns acum? O masă informă care se luptă folosind „muia”? La fel și-n cazul rușilor sau, și mai relevant, al arabilor, distruși și ei de virusul marxist.
Ceea ce vedem acum în lume e o deformare atât de radicală a noțiunii de om încât mă îndoiesc că specia noastră ar reuși să supraviețuiască propriei greutăți. Într-adevăr, mai sunt oameni care au scăpat. Dar ei sunt puțini. Mai grav e că, sunt extrem de mulți oameni care încearcă neputincioși să scape din frâiele pe care le simt și, nereușind, se transformă în animalele cele mai feroce ale sistemului.
După mai bine de un secol de influențare negativă a omului, de implementare a unor false idealuri, ne aflăm la o răscruce pe care n-o înțelegem. Dacă vom merge în continuare pe drumul pe care am apucat-o, în câteva generații ne vom transforma în mașini. Partea bună este că la momentul actual, ne aflăm într-o nouă fază „de vomă”. Provocarea în fața căreia suntem puși este aceea de a ne chinui să vomăm întreaga otravă pe care am acumulat-o în noi. Altfel vom fi precum carcasele ieșite din comunism care-și urau stăpânii vizibili, dar care s-au domesticit imediat după ce au fost schimbați actorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)