Cu ce ne-am ales?

Poate că a sosit momentul să priviți și să înțelegeți ce înseamnă toate aceste sisteme meta-statale în care ne-am aruncat cu naivitate și inconștiență. Într-adevăr, subiectul pe care-l voi atinge azi e unul sensibil, mai ales prin prisma șabloanelor care au fost instalate în mentalul colectiv.

 

Să începem cu NATO, prima structură supranațională în care ne-am aruncat imediat după ce am ieșit din „Tratatul de la Varșovia”. Dacă s-ar fi făcut atunci un referendum pentru aderarea la NATO sunt ferm convins că ar fi fost votat cu 110%. De ce oare? Erau românii dornici de război? Cu siguranță nu. În principal au fost două motive: dorința de mai bine și frica de ruși. Aderând la NATO aveam sentimentul că ne aflăm de „partea bună a planetei”, că vom avea asigurată bunăstarea și libertatea. Pe de altă parte, frica endemică de o invazie rusească ne făcea să alegem această soluție facilă.
Aderarea la NATO a venit la pachet cu ușurarea aderării la UE, cealaltă suprastructură statală care promitea bunăstarea. De asemenea, dacă s-ar fi votat aderarea la UE, cu siguranță că am fi înregistrat atât recorduri de participare, cât și în ceea ce privește procentul celor care și-ar fi exprimat acordul. Motivul? Din nou dorința de mai bine.

Există însă o rațiune păguboasă în această „dorință de mai bine” a noastră. Trebuie să recunoaștem franc că, de fiecare dată când ne gândeam la bunăstarea pe care ne-o va aduce occidentul, aveam imaginea unui corn al abundenței care se răstoarnă peste noi fără ca noi să facem nimic. Cu alte cuvinte, întotdeauna am crezut că vor face alții ceea ce ar trebui să facem noi și că, doar pentru că am decis să intrăm în ograda lor, vom fi răsplătiți regește. Tragică iluzie.

În realitate absolut toate socotelile pe care ni le-am făcut au fost false. Am intrat în NATO pentru că ne-a fost frică de ruși. Ar cam fi cazul să ne întrebăm acum retrospectiv cu ce agresiuni rusești am avut de-a face din 1989 până în prezent? Puteți să răspundeți acestei întrebări? Aiurea, Rusia a tot pierdut din teritoriu, ultima pierdere strategică fiind ieșirea Ucrainei din CSI. Dacă-mi veți spune că anexarea Crimeei a fost o agresiune rusească vă voi spune că bateți câmpii și n-aveți pic de habar de istorie. Așadar Rusia n-a mai atacat pe nimeni de mai bine de treizeci de ani. De altfel, după Războiul din Afganistan, țara a intrat într-un reflux vizibil din avion.

În schimb însă, ca membri ai NATO, noi am intrat în tot felul de combinații dubioase. Am trimis oameni în nedreptul război din Afganistan. Am participat cu trupe în Irak, acolo unde a fost distrusă o țară dintr-un capriciu al unei facțiuni politice americane. Am cheltuit aiurea o groază de bani și am plătit cu victime în teatre de război absolut nedrepte.V-ați întrebat vreodată ce caută oamenii noștri la mii de kilometri de țară? Cărui interes servesc ei?

Mai mult, aderarea la NATO a implicat și implică cheltuirea unor sume imense pentru înarmare, exerciții militare, baze militare s.a.m.d. Însă nici în ceea ce privește armamentul nu sunt mari elemente de care ar trebui să fim mândri. Când ne aflam în Tratatul de la Varșovia, primeam cel puțin penultima tehnologie militară sovietică. De asemenea, discuțiile erau unele aproape de la egal la egal. Într-adevăr, URSS era puterea dominantă care-și impunea uneori barbar voința(vezi invadarea Cehoslovaciei). Însă, la fel de adevărat e că existau momente de slăbiciune, care-au permis fronde precum cea a lui Ceaușescu.

Comparativ cu Tratatul de la Varșovia, constatăm că România este înarmată cu tehnologie uzată fizic și moral. Avioanele flotei noastre sunt unele care nu doar că nu se mai fabrică, dar pe care nici măcar nu le mai găsești pentru achiziții second hand. Sistemul de apărare antiaeriană Patriot e unul uzat moral și incapabil să facă față unor provocări specifice anilor 90. Vehiculele de luptă sunt, de asemenea, unele de-a dreptul rudimentare. Însă, spre deosebire de echipamentele achiziționate din interiorul Tratatului de la Varșovia, cele pe care le achiziționăm acum se fac cu banii înainte, ca la curve. De exemplu, sistemul Patriot este achitat în avans încă de anul trecut și până acum n-a ajuns nicio componentă în România. Și nu va ajunge mai devreme de doi ani! Mai mult, niciun ban din achizițiile militare nu se întoarce în economia autohtonă, în ciuda faptului că legea este clară în această privință.

Punând cap la cap, putem constata limpede că aderarea noastră la NATO, din punct de vedere militar, nu reprezintă nimic. Rușii nu mai amenință pe nimeni, doar sunt folosiți pe post de sperietoare. În schimb, ne-am alăturat golanilor planetei, tâlharilor care atacă țări și popoare nevinovate strict pentru jaf și destabilizare. Ce-au făcut „partenerii noștri strategici” în Irak, Afganistan, Libia, Siria s.a.m.d.? Nu vă gândiți că suntem părtași la nedreptăți crâncene ale istoriei pentru care vom fi judecați? E în regulă să ataci populații subdezvoltate doar pentru interesele meschine ale unor devianți? Gândiți-vă bine la asta.

Nu mai insist, dar vă atrag atenția că armata noastră, din punct de vedere al dotării și pregătirii, este net inferioară celei din 1989. Iar în 1989 ne cam împușcam între noi.

Să trecem acum la „bunăstarea economică” adusă de NATO & UE. Era mai bine înainte decât acum? Sigur că nu. Abia ne permiteam o mașină, electrocasnicele pe care le aveam erau cu trei-patru generații în urmă, iar locuințele nu prea mai erau „în standard”. Cam așa ar descrie oricine situația. Cu siguranță acum avem un parc auto mai nou și electrocasnice mult mai noi decât atunci. Însă v-ați întrebat de unde ne-au venit toate acestea? Ele nu ne-au picat din cer. Nu ni le-a dat nimeni gratis. Dacă vreți să înțelegeți cum de v-a lovit „bunăstarea” trebuie să vă uitați la gradul de îndatorare al țării. S-au făcut datorii imense strict pentru subvenționarea consumului. De cheltuit e simplu. Mai greu e însă de produs. Și, cu producția suntem la pământ. Ne-am distrus toată industria, infrastructura e praf, corupția e endemică, iar hălci întregi din cele mai rentabile sectoare sunt „externalizate”. Comerțul nu ne mai aparține, resursele naturale de asemenea. Nici pământul agricol nu mai e al nostru, fiind cumpărat - cu acte în regulă - de entități externe. Și-atunci ce-am realizat? Poate vă vine să spuneți ceva despre fondurile europene care au tot „intrat” în noi. Serios? Au intrat în noi ca să ce? Ca să punem tot noi bani de la noi - „contribuția proprie” - pentru a cumpăra produse din Occident, în special din Germania. Ceea ce-a intrat nerambursabil a fost, aproape exclusiv, dedicat spălării creierelor și alimentării propagandei oengiste care face presiuni pentru „aliniere”.

Dacă lărgim orizontul, constatăm că nicăieri Uniunea Europeană nu a adus bunăstarea. Chiar și-n țările avansate ale Europei a produs dezastre. Francezii trăiesc mai prost în UE decât trăiau în afara ei, italienii infinit mai rău acum, spaniolii la fel. Chiar și nemții o duc mai prost. Mă refer la nemții de rând, nu la șmecherii din complexul industrial german. Și-atunci?

Trăim una dintre cele mai crâncene lecții ale istoriei. Pentru a nu fi cuceriți de unii care au doctrină defensivă ne-am lăsat cuceriți de cei mai mari golani ai planetei care ne jefuiesc ca la drumul mare. Pentru a o duce mai bine, ne-am iluzionat că se va rostogoli bunăstarea peste noi. În realitate ne-am amanetat viitorul, transformându-ne de bunăvoie în sclavi. O ducem mai bine acum decât înainte? E doar o iluzie, în timp ce certitudinea pe care trebuie s-o aveți este că o vom duce infinit mai prost în viitorul previzibil. Și noi și și urmașii noștri.