Drumul spre victorie

De ce e atât de greu de evadat? De ce lupta pe care o dăm împotriva forțelor pe care le identificăm instinctiv ca fiind rele este întotdeauna sortită eșecului? Sunt câteva întrebări asupra cărora merită să meditați cu seriozitate.
Vă loviți pe stradă de-o nedreptate. Știți că nu-i în regulă, că fapta respectivă e pedepsită atât de bunul simț, cât și de lege. Cu toate acestea, vă loviți de un zid nevăzut. Și fapta rămâne așa. Încă un abuz pe care-l înghițiți fără să știți de ce.

În politică vedeți cum băltește de ticăloși. Sătui de ei v-ați pus speranțele în „cei mari” din structurile supranaționale. Și v-ați lovit din nou cu capul de sus, constatând cu amărăciune că și politicienii de la Bruxelles sunt la fel de ticăloși precum cei de-aici. Sau, uneori, chiar mai ticăloși. Și, culmea, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, de-o prostie formidabilă. O prostie dezarmantă, echilibrată de-o ticăloșie fără margini.

Apoi v-ați pus speranțele în Justiție. Crudă iluzie! Ați constatat pe propria piele că în mediul juridic omul normal e marfă rară. Peste tot dai de devianți, frustrați, ticăloși. De-aia nici nu te mai miri când constați cum un procuror care n-are habar de chestiuni elementare de aritmetică și logică(vezi dosarul Ponta-TVA) taie și spânzură sau de motivările halucinante ale unor judecători. Dezamăgiți, v-ați gândit din nou că o structură supranațională îți poate face dreptate. Așa v-ați uitat cu jind la CEDO sau CJUE. Și din nou ați fost dezamăgiți. La fel ca atunci când v-ați gândit că organismele elitiste precum GRECO sau Comisia de la Veneția ar putea fi ultime redute ale bunului simț.

Știu, la fel și pe ca mine, vă cuprinde un sentiment de neputință. Pur și simplu nu vă puteți imagina cum de ne lovim doar de ticăloși. Spre exemplu, nu înțelegeți cum de SUA a trimis ca ambasadori în România - cu o singură excepție - doar imbecili. Asta pentru că n-ați extins puțin cadrul. Ași fi observat ceva mult mai grav: cu foarte puțin excepții, SUA trimite imbecili peste tot în lume, nu doar în România.

V-am descris toate acestea pentru a înțelege că cleștele care vă strânge nu e unul mic ci, din contră, unul imens. Asta deoarece cleștele care vă strânge e strâns de un clește mai mare, care, la rândul său, e strâns de unul și mai mare s.a.m.d. Avem de-a face cu un mecanism infernal care acționează din toate direcțiile, blocându-ți orice inițiativă. Și cel mai rău e că cel mai puternic clește e în tine, adânc sădit în credințele și idealurile tale.

Atunci când crezi că faci un bine schimbând partidul aflat la putere, te afli sub influența cleștelui. Dorința de a avea o carieră de succes este tot un efect al cleștelui, la fel ca și alergatul după bani. Interpreții care-ți plac, melodiile pe care le fredonezi, actrița/actorul de care te-ai îndrăgostit în adolescență, lecturile care „țe-au făcut să simți viața”, toate acestea sunt influențe ale cleștelui.

Ți se pare un scenariu demn de Matrix? Știu, e incredibil, însă pe măsură ce cauți să descoperi cât de mare e hidra te îngrozești că, indiferent cât de hiperbolizant ai aprecia-o, ea se dovedește cu mult mai mare. Culmea e că și studierea monstrului, a dimensiunilor și a caracteristicilor sale, face parte din aceeași influență negativă a cleștelui. Cu alte cuvinte, a-l studia e chiar încurajat, iar informațiile despre el le găsești la liber. Nu e nimic ascuns, totul e la vedere și de-aceea, ar trebui să te cuprindă mila când îl mai vezi pe câte unul bătându-se în piept cu secretele pe care le deține. Aiurea, e la fel de lovit de influența cleștelui. Pentru a înțelege cum trebuie să te lupți cu un asemenea monstru ar trebui să înțelegi pe deplin tâlcul lui Perseu. Acesta, când a ucis-o pe Medusa nu s-a uitat la ea direct, ci prin intermediul scutului. N-a stat să o studieze, să-i vadă dimensiunile și caracteristicile, ci a acționat rapid și eficient.

Cam la fel stau lucrurile și cu cleștele despre care vă vorbesc. Ceea ce trebuie să știm e că e într-adevăr înfricoșător și puternic. Însă puterea îi este dată de controlul pe care-l are asupra noastră și pe care-l exercită prin intermediul unui clește pe care ni l-a implementat adânc: prin educație, prin false credințe, prin propagandă. Partea bună e că de acel clește intern se poate scăpa prin raportarea critică la absolut tot ceea ce ți-a fost indus artificial. În popor îi zice separarea bobului de neghină. Practic însă, în cazul nostru, înseamnă găsirea bobului în muntele de neghină.

Probabil mă veți întreba cum poți face asta. E simplu și în același timp complicat. Vă voi spune doar că ideile ticăloase au tot stat în preajma noastră toată istoria, dar că începând cu Iluminismul au devenit trend, direcție, plan de urmat al umanității. Încercați să priviți prin ochii anteriori iluminismului și veți avea o dimensiune mult mai puțin deformată a realității. Și, nu în ultimul rând, bazați-vă mai mult pe instinct decât pe rațiune.