Despre criza alimentară

O să reiau azi o temă din zilele trecute, anume mult prea trâmbițata criză alimentară. Există ea oare? Are șanse să se materializeze? Doar e pe toate buzele, vorbesc toate știristele despre ea. Și-atunci?

De obicei, în epoca post-adevărului, dacă se spune la TV că afară e soare, e bine să dai un ochi pe fereastră întrucât e posibil să fie o furtună care te face fleașcă sau, mai rău, un viscol crâncen. Știu că, odată ieșit din casă, vei fi surprins să constați că pe stradă sunt oameni îmbrăcați sumar și încolonați să meargă la plajă. Dârdâiala însă e a fiecăruia, pe persoană fizică. 

Care-i, așadar, treaba cu criza alimentară? Ați văzut probabil numeroase poze sau filmulețe cu magazinele goale din SUA sau Australia. Și eu am postat câteva pe canalul DDTube. Nu-i oare clar: magazine goale=criză alimentară? Păi nu prea e deoarece, pentru a înțelege cum stau lucrurile trebuie să ne orientăm după cifre. O criză alimentară nu poate apărea de azi pe mâine. Producția de alimente e una sezonieră. S-au făcut cartofii toamna, îi ai tot anul, până la următoarea producție. Dacă s-a făcut grâul sau porumbul, la fel. Așadar, pentru a vedea cum stăm anul viitor, ar trebui să ne uităm la producția de anul ăsta. Ce ne spun cifrele?

În ceea ce privește cerealele, în 2021 avem producții record la nivel mondial. Citez din raportul FAO: „În timp ce prognoza FAO pentru producția mondială de cereale în 2021 a fost redusă cu 6,7 milioane de tone de la raportul anterior din octombrie, la 2 793 milioane de tone, aceasta este încă mai mare cu 0,8% (21,5 milioane de tone) decât în ​​2020 și marchează un nou record.” Așadar, în privința cerealelor ne-am liniștit. Să vedem pe piața proteinelor cum stăm. Aici, într-adevăr, nu mai poate fi vorba de producție sezonieră, însă ne putem face o imagine despre capacitatea de producție. În 2020, producția de carne de porc la nivel mondial a cunoscut o creștere de 0.5% față de anul anterior. În ceea ce privește 2021, Departamentul pentru Agricultură al SUA(USDA) estimează o creștere situată între 5% și 8.5%!! În ceea ce privește producția de pui, avem o controversă: USDA estimează o creștere cu 1.3%, dar în Europa vorbește de o scădere cu peste 1%. Misterul e simplu de intuit: întrucât industria turistică din UE a căzut, la fel a fost și cu cererea de carne. Iar dacă cererea e mică, și producția se adaptează. Însă, la nivel mondial e o creștere susținută.

E simplu de priceput că, în aceste condiții, nu poate fi vorba de criză alimentară. Și-atunci de ce sunt goale galantarele? Din prostie și ticăloșie. Sau poate că, dacă adăugăm publicitatea excesivă care se face fenomenului, înțelegem că e vorba de altceva? Dar care să fie acel „altceva”? Așa cum v-am obișnuit, înainte de a ajunge la concluzie, o să fac o scurtă paranteză.

Am citit o analiză foarte bună a situației logistice, analiză făcută de un șofer american de TIR, care are peste 20 de ani în domeniu. Pe scurt, omul spune că problemele au apărut de la tembelismele Administrației Biden din primăvară, când porturile americane s-au aglomerat. Acolo e o problemă majoră întrucât, din rațiuni de optimizare a profiturilor, echipamentele de încărcare/descărcare sunt destul de limitate. De exemplu, există doar o macara la 50-100 de camioane. Ca urmare a acestui fapt, timpii de așteptare au explodat. Acu, în orice port american ai de făcut trei cozi ca să iei marfa: o coadă la intrare, o coadă la macara și una la ieșire. Dacă înainte treceai fluierând prin cele trei zone, acum ai de așteptat chiar și 14 ore! În SUA există două categoii de șoferi: cei care fac parte din sindicat și care sunt plătiți la oră și contractorii independenți, adică șoferii care sunt proprietarii camionului și care sunt plătiți la cursă. Vă dați seama că, pentru un asemenea șofer, introducerea unei pauze atât de mari în care nu e plătit face diferența între un profit mizer și o pierdere majoră(acești șoferi plătesc și pentru întreținerea&reparația camionului!). Astfel, unii sunt nevoiți să renunțe deoarece nu mai merită!

Tuturor acestor probleme li s-au adăugat cele rezultate din supraaglomerare întrucât vapoarele tot sosesc, dar nu au unde să descarce. De asemenea, operatorii portuari sunt disperați și ajung să ducă containerele pe unde apucă, rezultând un haos logistic întrucât a căuta un container așteptat de un șofer poate ajunge un echivalent al căutării acului în carul cu fân. 

Iată pe scurt un motiv pentru care vedeți poze cu magazine goale. Culmea e că, în ciuda publicității aberante care se face, criza alimentară nu poate apărea decât dacă acea mână de șmecheri denumită „elită” se hotărăște să încurce cumva ațele logistice Altfel, raportându-ne la cifrele brute, ne rezultă că nu poate fi vorba de așa ceva. 

Dar, totuși, de ce se insistă? Părerea mea e că pentru a deturna ochii oamenilor de la adevărata problemă: taxa majoră care se va răsturna în cârca lor. E vorba de inflație, care a explodat. Și a explodat deoarece trebuia s-o facă de mult timp: s-au tipărit bani cu nemiluita în beneficiul celor puțini. De aceea clasa de mijloc a fost decimată, iar râpa dintre săraci și bogați s-a adâncit atât de mult. Iată că acum a venit nota de plată sub forma inflației. Inflație la care se adaugă și inflația rezultată din tipărirea de monedă pentru fantezia denumită „green deal”. Fantezie care-i va îmbogăți și mai mult pe cei bogați. Și, desigur, va sărăci săracii și mai mult. Tipic!

Iată motivul pentru care populația trăiește speriată de posibilitatea unei crize alimentare. Dacă va exista însă o criză, aceea va fi în buzunarele celor săraci care vor răbda voluntar de foame în timp ce vor dârdâi de frig în propriile imobile. În fapt, întreaga șmecherie este despre stăpâni și sclavi. O poveste în care sclavi sunt cei care se uită după morcov și uită de paraziții pe care-i cară în spate.