Cu cât ne va jefui Plăvanul(alături de „echipa” sa)?

Ieri v-am promis că vă voi dezvălui angajamentele pe care le-a făcut Plăvanul în numele nostru. Înainte însă de a trece la subiect, vă voi aminti faptul că Românie se află - din punct de vedere real - în scădere economică față de trimestrul anterior. În mod normal ar fi trebuit să fim pe plus, însă rezultatele politicii dezastruoase de deznaționalizare a României se văd din plin. Ideea e că, la momentul actual, ceea ce vedem este un episod cu care trebuie să ne obișnuim deoarece, începând din acest moment, începe marea cădere.

Țara e la pământ de mai mult timp. Permanent, în schimbul șpăgilor sau al unor obiective iluzorii, s-au cedat hălci din suveranitatea națională. Doar un exemplu: austriecii ne-au luat atât bogățiile de suprafață(pădurile), cât și pe cele ale subsolului. Nicio țară normală n-ar fi făcut ceea ce am făcut noi. De fiecare dată am cedat, având speranța că ne va rămâne partea cea mai importantă. De fapt n-am făcut altceva decât să ne furăm căciula, lăsându-ne furați.

Când leprele liberale au sosit la putere - forțând la pachet și preluarea PSD de către acoperiți - au constatat că nu prea mai e ce să furi. Din ministere - canci, contracte cu dedicație - canci, fonduri europene - canci. La capitolul fonduri europene a avut grijă Ghinea - încă de la prima sa descălecare în Minister - să canalizeze fondurile către ONG-urile slujitoare ale ocupantului extern. Așa că, ce se mai putea face?

E timpul să faceți cunoștință cu cel mai mare asasin economic al istoriei noastre. El se află în spatele celui mai mare jaf desfășurat vreodată în țara aceasta. Nu, nu glumesc deloc. Îl cunoașteți, dar vă fentează teribil fața lui de om blajin. Se numește Virgil Popescu și ocupă portofoliul Energiei. Nu-mi dau seama dacă el este artizanul jafului sau doar sluga, unealta din mâna jigodiilor care ne jefuiesc. Însă, cert e că el este pionul esențial al celui din urmă și, în același timp, al celui mai mare jaf al României. 

Spuneam că atunci când au ajuns la butoane, liberalii au constatat că nu prea se mai poate fura clasic. Norocul lor a fost reprezentat de începerea pandemiei, astfel încât la umbra stărilor de necesitate sau a neconstituționalei stări de alertă, și-au putut pune în practică jafurile în maniera veche. Era modul în care știa Orban să fure: Cîțu se împrumuta, iar Orban direcționa banii în „zonele de control”. Mai un avion de pseudo-măști, mai ventilatoare „pierdute” prin Europa, mai o fabrică de măști incapabilă să producă  vreo mască, mai niște pistoale luate la prețuri umflate și atâtea altele. Orban se credea invincibil, doar îi mai produsese o casă în Sibiu Plăvanului. Numai că cerințele erau mult mai mari. Iar răbdarea celor care așteptau mai mult era pusă la încercare.

De fapt Orban fura „cu frâna de mână”, atent să nu cumva să i-o tragă vreun procuror. Asta în timp ce Plăvanul avea nevoie de un om care să fure bezmetic, la vedere. Așa se face că, pe la mijlocul anului trecut intră în scenă omul nostru. Prima acțiune pe care-o face e un asasinat al întregii națiuni, o bombă cu detonare lentă care-a izbucnit abia acum: liberalizarea prețurilor la energie. Să dai drumul unei liberalizări atunci când ai de-a face cu structuri monopoliste e o dovadă de jigodism. Era însă în joc interesul Austriei, o comandă dictată de Plăvan și care, probabil, i-a produs mulți țăcănei în Liechtenstein.

Ceea ce a descoperit Virgil Popescu a fost ultima mină de aur existentă: partea funcțională reprezentată de companiile naționale. E o pistă pe care intraseră și idioții regimului băsescu, dar au fost îndepărtați suficient de repede pentru a nu putea să profite. Iată-l acum pe - scuzată să-mi fie exprimarea -  „pizdă plânge” ăsta de la Energie, executând „pas cu pas” operațiunile de îngropare a companiilor naționale. În timp ce dădea bomba liberalizării prețurilor, o altă bombă a fost lansată la apă, și aceasta tot cu efect întârziat: intrarea Romgaz în afacerea exploatării platoului continental al Mării Negre. Am explicat de vreo câteva ori cum această aventură va duce în final la falimentul Romgaz. Din afacere vor câștiga două părți: pe de o parte americanii de la Exxon care vor factura fiecare lucrare fără a-și asuma niciun risc, iar de partea cealaltă statul austriac al cărui interes principal este să ducă în Viena gaze ieftine. Astfel, Austria va controla gazele românești atât la extracție cât și la distribuție. Boierie pe banii noștri. 

Exact la fel cum a bubuit prețul energiei în curtea noastră la un an de la decizie - timp în care asasinul Virgil Popescu se face că a uitat de decizia pe care el cu mâna lui a luat-o - exact la fel, după ce extracția va începe în Marea Neagră, ne vom trezi că gazele respective doar tranzitează România, iar de profitat va profita doar statul austriac. De-aia tot rulează publicitatea aia cu „extragem gaz din Marea Neagră”! În total, la afacerea asta, Romgaz - și implicit statul român - va pierde spre 10 mld. $! Doar 1 mld. $ a costat concesiunea, adică „biletul de instrare” în joc. Să vedem cât va costa construcția și exploatarea întrucât vor fi costuri adiționale legate de „Green Deal”. Pentru a forța intrarea Romgaz, Ministerul Energiei a scos din burtă un raport conform căruia dacă se va începe exploatarea după 2022, atunci investiția nu mai e rentabil. 2022 începe în câteva luni, astfel încât, conform acelui raport, Romgaz își poate trece miliardul de euro pe pierdere!

Însă lovitura cea mai mare abia acum urmează. Pentru a crea o nevoie de energie, același Vergilică a închis facilitățile de producție pe cărbune aruncând orașe întregi în frig și producând daune majore în ceea ce privește piața muncii din Valea Jiului. Vă menționez că, încă de la Revoluție, spre acea zonă s-au îndreptat cele mai multe atacuri economice, reușindu-se în prezent, iată!, lichidarea sa totală. Mișcarea lui Virgil Popescu însă nu a lăsat doar orașe în frig, ci a creat - așa cum am spus - un deficit major pe piața de energie electrică. Culmea, localitățile neîncălzite vor avea nevoie de mai mult curent electric, astfel încât deficitul e unul teribil de mare. Așadar, un asasinat economic tipic!

Și cum atunci când ți s-a creat o nevoie trebuie s-o acoperi, Plăvanul a venit cu soluția magică a SMR-urilor de la NuScale. Am scris recent despre subiect, însă nu am mai avut timp să adaug și partea financiară. M-am axat atunci pe partea de siguranță în exploatare, care e de-a dreptul dezastruoasă. Trebuie să fii tâmpit să accepți ca propriul tău popor să devină subiect al unui experiment dubios. Dar pentru a fi împachetat frumos, s-a vorbit despre locurile de muncă pe care le creează această investiție. Știți despre câte locuri de muncă e vorba? Vreo 200 în România și vreo 1500 în SUA!!! Ei au inclus pentru România și locurile de muncă din construcții, dar acolo e vorba de o forță de muncă temporară, deci fără impact. Înțelegeți chestia? Pentru 200 de locuri de muncă, Vergil a dat afară mii de mineri și angajați ai complexelor energetice. Curat murdar, monșer!

Dar bomba vine abia acum. Primul SMR pe care-l va construi NuScale în România va avea 6 module cu o capacitate totală de 462 MWe. Costul său estimat e de aproximativ ... 6 mld. $!!! Bani pe care, presimt, România îi va da iar în avans. Cum vi se pare? Păi ca să înțelegeți, o să luăm spre comparație Ungaria care, cu 12.5 mld. $ dezvoltă două noi reactoare clasice a căror producție estimată este de 2000MWe!!! De cinci ori mai mult, cu o investiție de două ori mai mare! Mai mult, dezvoltarea reactoarelor se face cu un credit de 10 mld.$ pe care Rusia l-a acordat Ungariei în condiții extrem de avantajoase. 

Ce se va întâmpla e simplu de intuit: prin instalarea acelor bombe experimentale, nu doar că se aduce un atentat siguranței naționale, dar suntem făcuți și sclavi ai unei energii deosebit de scumpe. Acele reactoare de mici dimensiuni vin cu un cost pe kw extrem de mare, de aproape patru ori mai mult decât cel obținut prin tehnologia nucleară clasică. Care tehnologie clasică nu e nici ea suficient de ieftină!

Nu cred că mai aveți întrebări în ceea ce privește ce urmează. Prin Minister se aude că de fapt, în mod secret, s-ar fi parafat construirea a cel puțin șapte asemenea SMR-uri, adică s-ar fi promis cumpărări în valoare de ... 42 mld. $!!! Dacă pentru semnare se dă un 5% comision cred că se vede de unde vine interesul! O păsărică spunea că, până acum, partea leului din comision(2/3) o halesc oficialii americani și 1/3 revine alor noștri. Deh, ca la proști. Chiar și așa Plăvanul împărat? Câte case își mai cumpără din banii ăștia?