#Rezistența (3) - revenirea la normalitate

Începe o hăituire teribilă. Cea a nevaccinaților e doar primul punct. Urmează demența încălzirii globale, noul virus, criza alimentară, criza energetică și multe alte crize. Toate acestea vor face posibilă introducerea altor milioane de restricții. N-ai voie să crești porci, n-ai voie să ai animale productive, n-ai voie aia, n-ai voie aia s.a.m.d. Practic, nu va mai exista decât o imensă listă de restricții, aprobată de fiecare dată de idioții utili ai regimului. Cretinizarea în masă denumită pompos educație își va face din plin datoria!

Întrebarea e simplă: cum se va putea rezista într-o asemenea nebunie? V-am povestit în episodul trecut despre puterea rețelei. O comunitate rețelară va avea capacitatea de a rezista întrucât, pe măsură ce totul va deveni mai absurd, va ieși la suprafață evidența, anume că oamenii sunt forțați să trăiască după legi din ce în ce mai strâmbe. Astfel, rețeaua va fi nevoită să-și găsească propriile legi, absolut diferite de cele ale societății. Iar aceste legi sunt cele care funcționează de când lumea, acceptate universal ca legi ale normalității. Și, pe măsură ce tirania va crește în intensitate, rețeaua își va stabili din ce în ce mai clar traseul său către normalitate. 

Cu cât o comunitate este mai unită, cu atât impactul agresiunii exterioare asupra sa este mai mic. Din contră, cu cât este mai atomizată, cu atât „rufele se spală mai mult în public”, iar agresiunea statului asupra membrilor săi triumfă. De aceea primul pas făcut de state a fost reprezentat de distrugerea comunităților, iar acum se merge din ce în ce mai mult pe distrugerea familiilor, ca bază a unei societăți normale. Dacă ne vom uita pe rata divorțurilor, vom observa că primul loc este ocupat de Luxemburg unde avem o incredibilă rată de peste 88%! La polul opus(sub 30%) sunt ungurii, noi, irlandezii și maltezii. 

În ultima perioadă, presiunea pentru dărâmarea familiei este uriașă. Dacă înainte oamenii pur și simplu nu concepeau divorțul, acum s-a ajuns ca familia să fie o instituție extrem de fragilă, supusă tirurilor sociale. E cool să fii liber, spun tefeleii tuturor statelor. Pentru ei viața e una exteriorizată, petrecută prin cluburi, sub influența alcoolului și a drogurilor. Relațiile sunt superficiale, conjuncturale, iar „acasă” pentru ei e un termen vag. Iată cirezile care sunt încurajate să se constituie în vectorii de influență a societăților noastre. Dincolo de acel „cool” nu există însă nimic altceva decât o sublimă slugărnicie față de superior, față de normele sociale impuse și față de ceea ce e considerat „curentul mainstream”. Dacă de mâine „curentul” decide că trebuie să purtăm chiloții rupți, să fiți siguri că toți din cireada asta își vor abandona lenjeria intimă, în favoarea celei rupte, dar scumpe, din magazinele de specialitate. Iată o dimensiune a conformismului!

Pe o poziție contrară se află cei care văd limpede că urmarea „curentului mainstream” nu este nimic altceva decât o cale scurtă către distrugerea omului din toate punctele de vedere, fie că vorbim de sănătate, integrare socială, spiritualitate sau, de ce nu, chiar materialitate! Indivizii „complet integrați” devin, culmea, niște marginali, fără un domiciliu stabil, fără o relație stabilă, purtați haotic de valurile „curentului”. Din contră, ceilalți, se dovedesc a fi mult mai ancorați în realitate, mai cu picioarele pe pământ, făcându-și calculele atât pentru sine cât și pentru propria familie. Este clar că, în timp ce unii sunt precum plastilina, ceilalți devin din ce în ce mai tari. Iar societăților de azi le plac teribil cei din prima categorie, motiv pentru care această categorie e întărâtată împotriva celeilalte.

Nu-i de mirare că recrutările în cadrul „brigăzii de șoc a mainstream-ului” se fac din rândul celor tineri și foarte tineri. Este cât se poate de simplu de înțeles și motivul: cu sângele fierbinte, tinerii sunt mult mai aplecați să gândească spre plăcerile momentului în defavoarea unui „plan de viață”. Însă și aici lucrurile sunt extrem de discutabile întrucât, de la o vârstă, majoritatea tinerilor renunță la viața „de moment” în favoarea unui stil mai așezat. Și, pe măsură ce le cresc rădăcini, îngroașă natural masa conservatorilor. Există însă o masă destul de mare a celor maturi care, în compensație, îngroașă rândurile „curentului mainstream”. Este vorba despre cei nerealizați, care nu se suportă pe sine și care, iată, proiectează întreaga ură de sine asupra celor care, văzându-și de treabă, se simt fericiți. Frustrații tuturor categoriilor de vârstă sunt masa de manevră a acestui din ce în ce mai masiv curent toxic. Iar media e vocea supremă căreia i se supun și care le transmite „comenzile de luptă”.

Am divagat puțin de la subiectul principal pentru a înțelege modul pervers în care o anumită stare de fapt este speculată pentru a pune căpăstru pe cei normali. Fenomenul se va accelera. Așa cum am spus, teroarea restricțiilor și a vaccinării sunt doar începutul. Vor urma numeroase agresiuni menite a face oamenii din ce în ce mai dependenți de o structură centralizată. Restricțiile la hipermarket au reprezentat doar începutul, un fel de reglare a țintei. S-a văzut că încă e prematură, dar oricum au mișcat o grămadă de oameni. La fel și cea cu obligativitatea certificatului de vaccinare la locul de muncă. Pe cine vizează? Fix pe cei activi cărora, iată, li se „promite” tăierea dreptului la muncă. 

În aceste condiții vitregi, iată că începe să se adeverească proverbul „cum îți așterni așa vei dormi”. Sunt mulți cei care au prevăzut negura vremurilor și care s-au pus la adăpost. Sunt însă foarte mulți și cei care abia acum înțeleg agresiunea căreia trebuie să-i facă față. E destul de târziu pentru ei, însă, de asemenea, știm bine că niciodată nu e prea târziu. Acești oameni conștientizează că întreaga lege a societății actuale este una degenerată și, constatând asta, sunt cuprinși de resemnare. Însă, întreb eu, care-i cu adevărat legea căreia trebuie să i te supui? Desigur, nu cea a stăpânirii, cea care e croită ticălos. 

Iată de ce comunitățile sunt esențiale. În interiorul lor legea care primează e cea a comunității, nu cea a statului. Marea problemă pe care o avem este aceea că acum, cu gradul ridicat de urbanizare, o comunitate nu mai e strict delimitată geografic. Am putea spune că evoluția comunicațiilor ar putea suplini această lipsă, ceea ce e eminamente greșit. Actualele canale de comunicații sunt pervertite întrucât sunt ascultate și manipulate de către sistem. A-ți stabili internetul sau telefonia ca medii de comunicare e absolut greșit deoarece nu faci altceva decât să te predai dușmanului. De aceea, mai degrabă, vechile sisteme de comunicații - de la om la om - sunt mult mai eficiente. Iată încă un element: revenirea la normalitate se face pe măsură ce se renunță la „cuceririle tehnologice” care nu fac altceva decât să atragă omul într-o capcană. 

Așadar, după cum limpede puteți observa, rezistența în comunitate determină întoarcerea la legile normalității, adică revenirea la ceea ce am pierdut. Iar comunicarea umană, acea comunicare fizică, este marea pierdere a acestei perioade. Cu toate că tehnologiile au promis să scurteze distanța dintre noi, de fapt ele au făcut fix inversul: ne-au îndepărtat - la nivel uman - unii de ceilalți. Iată de ce, treptat, trebuie să ieșim din actuala paradigmă - mașinistă, automatizatoare și rece - pentru a redeveni oameni, adică normali.