La zi

Ieri nu am spus mare lucru despre studiu, lăsându-vă să-l digeraţi singuri. Într-adevăr, la prima vedere studiul pare impresionant şi radical diferit faţă de Vest. Cu toate acestea sunt câteva chestiuni care nu rimează. În primul rând un element vizibil de la o poştă, la capitolul „Locul Rusiei în lumea viitorului” pe care-l citez în continuare: „Accentul principal în designul imaginii viitorul, așa cum era de așteptat, se face pe modelul unui stat digital, cyberpunk și așa mai departe”. Iată cum sare iepurele din ditai comisia strategică prezidenţială. A fost elementul pe care nu l-a remarcat nimeni, cu toate că era cel mai flagrant dintre cele vizibile. În momentul în care vorbeşti despre un stat digital, ţi-ai luat adio de la orice fel de tradiţie. Părerea mea este că fragmentul menţionat a fost introdus pe uşa din dos, cel mai probabil pentru a justifica politica viitoare.

Un alt element care, deşi invizibil sărea în ochi prin lipsă, este cel al credinţei. N-ai cum să nu incluzi în Rusia  şi credinţa între pilonii fundamentali. O chestiune, de asemenea cred eu, scoasă cu forţa, dar care nu face altceva decât să transforme studiul într-unul fără forţă. E clar că în lipsa credinţei nu mai poţi vorbi despre socitate tradiţională. Şi nu întâmplător exemplul cel mai apropiat de tradiţie nu-l vedem în zona moscovită ci, culmea, în fidela Cecenie musulmană. Iată un alt element care trebuie să ne dea de gândit.

Şi-acum să revenim la subiectul de azi, anume starea frontului. După cum am spus, Hersonul era un element extrem de important. Se aduc în discuţii elemente de logică militară, doar că acolo nu e vorba de asta, ci de o logică simbolică, mult mai importantă decât oricare alta. Ai intrat în Herson decretând că te-ai întrors acolo pentru totdeauna. După care ai făcut stânga-mprejur, justificând cu problemele din teren, cu dificultatea aprovizionării s.a.m.d.??? Nu ţine! Asta deoarce ai fost învins la nivel simbolic. Este cea mai groaznică înfrângere. Ştiu, mulţi îmi vor spune că nu am dreptate. Desigur, după ce am fost înjurat de cei care cică-s anti-ruşi(de fapt nişte idioţi utili ai sistemului), a venit vremea să fiu înjurat şi de pro-ruşi. Închid paranteza pentru a începe să vă dau câteva citate din media rusă. 

„Sunt absolut sigur că războiul este pierdut. Nu pentru că ne-am retras din Herson, ci pentru că am făcut-o fără să luptăm. Am abandonat oamenii care ne-au crezut, iar ocupanţii au scuipat pe mormintele soldaților noștri care, din martie au tot căzut pe câmpurile din Herson” - spune un influent canal din Lugansk. Cunoscând probabil caracterul devastator al acestei retrageri, Kremlinul, prin vocea lui Peskov, a pus-o pe seama Ministerului Apărării, iar în urma comunicatuui de presă, explozia a fost chiar mai mare. „Un mod foarte dubios de distanțare. Adică, dacă urmăm logica lui Peskov, nimeni nu a decis să-l informeze pe comandantul suprem cu privire la o decizie atât de rezonantă a subordonaților săi?”. Sau: „Dacă astăzi militarii (care au comandantul suprem la Kremlin) au posibilitatea de a lua propriile decizii, independent de politicieni, iar politicienii (care au președintele la Kremlin) au doar posibilitatea de a asculta de militari, nu-i oare important să ne întrebăm cine mai este Kremlinul aici?”. Până şi Vucic s-a declarat surprins întrucât, în viziunea sa(şi nu e singurul!) Hersonul era echivalentul Stalingradului. Reacţiile din Rusia la opinia lui Vucic sunt la fel de virulente: „Regele s-a dovedit a fi nu doar gol, ci și slab, laș și ticălos. Serbia, evident, se va îndepărta de cooperarea cu Federația Rusă și se va îndrepta către Occident. Această decizie este de înțeles.” sau „Nu vorbesc despre faptul că Federația Rusă nu mai are aliați. În curând, Belarus și Iran vor fugi și ele. Totul este atât de clar. Chiar şi republicile naționale vor fugi în curând din Federația Rusă”. 

Vă dau toate citatele pentru a înţelege starea de spirit de acolo. Lucrurile se spun pe şleau, aşa cum se spun încă de la începutl războiului. Mereu au fost dezbateri de idei, dar de fiecare dată opinia majoritară a fost cea favorabilă rezolvării gravei probleme geopolitice pe care Rusia o are în Ucraina. Acum însă, cu Hersonul, situaţia s-a schimbat. N-ai cum să mai stai în poziţie verticală atâta timp cât pe canalele tale de propagandă spui că principala ta realizare militară este distrugerea podului Antonovski. Se zvoneşte acum - inventat, desigur - că Putin nu merge la G-20 deoarece îi este frică să nu se întâmple ceva la vârful puterii în lipsa lui. E aberant, dar pentru public devine credibil. Mai ales într-o asemenea stare de tensiune. 

Din punctul meu de vedere, în momentul de faţă Rusia este a pământ. Nu-i prima dată în istorie când este aşa. E timpul să ne întrebăm de ce? Mulţi, văzând starea de fapt, vor spune că e blat. Aiurea, mi se pare aberant. Să înţelegem totuşi că blatul trebuie exclus din ecuaţie întrucât la finalul blatului cineva trebuie sacrificat. Ce om normal la cap ar intra într-o combinaţie din care, la final, să-şi piardă viaţa? Evident că nimeni. Absolut tot aparatul lui Putin, dacă ar fi făcut blatul, ar trebui să înceapă numărătoarea invesrsă întrucât asta înseamnă sinucidere. Indiferent cât de militarizată ar fi societatea rusă, o asemenea pierdere n-are cum să nu se lase cu victime de la vârf. 

Să fie vorba de lipsă de pregătire? Şi-aici avem de discutat mult. Rusia era mai pregătită ca oricând. Putin a băgat bani frumoşi - şi la un mod deosebit de eficient - în tehnologii de vârf. La ora actuală Rusia are cele mai avansate arme din lume. Culmea, în ciuda realităţii, în Ucraina luptă ca-n anii 80, ceea ce e un alt paradox. Şi, din nou curios, aviaţia militară nu prea se vede deloc. Asta cu poate că în Siria aviaţia rusească a fost cea care a asigurat victoria forţelor lui Al Assad. 

Sunt multe ciudăţenii care efectiv nu se leagă. Nu ştim în ce scenariu suntem, de aceea viitorul ne poate rezerva surprize. Într-adevăr, Rusia e picată destul de jos. Însă, aşa cum am spus, nu e prima dată. Trebuie menţionat, de asemenea, că ruşii au găsit de fiecare dată capacitatea de a-şi reveni, astfel încât nici un asemenea scenariu n-ar trebui exclus. 

Partea prostă e că înfrângerea Rusiei ar crea o nouă debalansare geostrategică, prelugind viaţa artificială a nefastului Occident. Însă nici o victorie a Rusiei nu ne-ar garanta că putreziciunea Occidentului nu va renaşte sub forma unei false ideologii „tradiţionaliste” gravitând în jurul non-valorilor precum „statul ateu” sau „guvernare cibernetică”. Am spus-o nu o singură dată, dar o repet: dacă vreţi să vedeţi apogeul Occidentului, faceţi shortcut-ul şi viraţi-o spre China. Fără doar şi poate acolo se află modelul viitorului occident.