Demonstraţiile din China

În ultima vreme se înmulţesc teribil relatările despre protestele din China. Se tot spune că protestatarii cer demisia lui Xi, sugerându-se că e pe cale să vedem un cutremur politic major. Ceea ce, fără doar şi poate, e absolut fals. 

Există şi-o parte hazlie. Istericii de serviciu au început să critice viguros cenzura din China. În cătarea lor corectă politic a intrat chiar şi Apple deoarece ar fi inhibat o funcţie de-a iPhone-ului, astfel încât a uşurat munca conducătorilor Chinei. Hai totuşi să ne întoarcem la bază şi să vedem cum stau lucrurile cu adevărat.

În primul rând, ceea ce ar trebui să înţelegem este că în China avem o populaţie imensă de aproape 1.4 miliarde de oameni. Sunt peste 56 de grupuri etnice. Majoritatea absolută este reprezentată de chinezii han(peste 90% din populaţie). Acest grup etnic este majoritar în toate provinciile Chinei cu doar două excepţii: Tibet şi Xianjiang. Xianjiangul este interesant din mai multe puncte de vedere. În primul rând deoarece este cea mai mare provincie a Chinei. Apoi deoarece aici întâlnim un mix teribil de etnii: diverse popoare turcice(printre care şi uigurii), chinezi hui(musulmani), tibetani, mongoli, ruşi s.a.m.d. Acesta este motivul pentru care, în interiorul provinciei, există mai multe prefecturi autonome, guvernate de diversele grupuri etnice de acolo. E lesne de înţeles că un asemenea mix etnic este ideal pentru strecurarea unor idei pentru a dinamita politica oficială a Chinei. Acum puteţi înţelege de ce în urmă cu ceva timp am avut controversa fabricată despre abuzurile pe care China le-ar face asupra uigurilor.

Am făcut scurta introducere pentru a se înţelege că avem de-a face cu o ţară al cărei grad de complexitate este extrem de mare. Din exterior China se vede ca un monolit, ceea ce este absolut fals. De asemenea, tot din exterior, lumea are impresia că în China domneşte o ordine strictă. De fapt lucrurile nu stau chiar aşa, în ciuda introducerii creditului social. Suntem prea tentaţi să vedem China ca pe o dictatură de genul celei imaginate în Equilibrium. Fals! Există viaţă social vibrantă, există controverse la nivel de idei. Oamenii reacţionează atunci când sunt deranjaţi. Şi da, chiar dacă mai nimeni nu vrea să recunoască, există un sistem de justiţie extrem de bine articulat şi în care procesele se desfăşoară la standarde înalte. Mulţi tind să creadă că în China acţionează arbitrariul, ceea ce e incorect. De fapt chinezii atât la nivel de om simplu, cât şi la nivel de autorităţi, doresc implementarea unei corectitudini cât mai mari la nivelul întregii societăţi. Iată de ce s-a introdus creditul social care afectează uniform întreaga populaţie, indiferent că e vorba de cei de la bază sau de la vârf. Apariţia sa ca sistem este cauzată tocmai de obsesia chinezilor pentru corectitudine, obiectivitate şi justeţe în aplicarea rigorilor legii. 

Ajunşi în acest moment, e bine să aflăm că acolo fenomenele de manifestare a nemulţumirilor nu sunt atât de rare pe cât s-ar crede. Chinezul, dacă simte că-i sunt încălcate drepturile pe care şi le ştie, caută să-şi facă dreptate, apelând la canalele cunoscute. În cazul în care nu se rezolvă problema, începe să se manifeste exterior. Partea proastă apare atunci când se fac nedreptăţi unei colectivităţi. Dacă problema nu se rezolvă pe cale oficială, oamenii izbucnesc violent. Adică reacţionează. Aceste reacţii sunt monitoriate strict de partid care, în funcţie de gravitate, poate decide chiar şi punerea sub acuzare a factorilor politici care nu au rezolvat satisfăcător problema. Acum nu trebuie nici să picăm în extrema cealaltă şi să considerăm că-n China libertăţile plutesc pe stradă şi orice om e capabil să-şi croiască dreptatea. Aiurea, avem de-a face cu o societate de tip asiatic, adică una în care guvernează o legislaţie de stup, extrem de strictă şi mutilantă pentru individ. Dar asta nu exclude protestele care apar din te miri ce. Ele există şi sunt un fapt cotidian. Dacă vrei să demonstrezi că-n China treaba nu prea e OK, te apuci să monitorizezi protestele. Doar că amploarea acestora e insignifiantă dacă o raportăm la totalul populaţiei Chinei.  Aşa cum am mai spus, societatea e monitorizată extrem de strict de factorul politic care astfel îşi autoreglează aparatul de conducere din teritoriu.

Acum mai trebuie să punem în balanţă şi demenţa poliicii COVID-zero, îmbăţişată larg de PCC. Oamenii sunt sătui de stat la coteţ şi de aceea izbucnirile de nemulţumire sunt cât se poate de normale. Amintiţi-vă ce s-a întâmplat la noi. 

Şi pentru că tot am făcut apel la amintiri, poate că ar trebui să facem câteva paralele extrem de interesante, mai ales în contextul în care media occidentală se inflamează isteric atunci când relatează „teroarea” din China. Oare atunci când aruncă în rahat spre acţiunea Apple de a inhiba o funcţie a telefoanelor chinezilor nu se uită şi-n propria ogradă unde cenzura e peste tot? Mega-companiile tehnologice occidentale Facebook, Google, Apple etc. sunt implicate într-un sistem de cenzură care-l face pe cel chinezesc să pălească. Au uitat oare că cenzura se manifestă chiar şi la nivel de chat-uri precum Telegram unde sunt blocate „canalele care nu mestecă retorica oficială”?

Şi dacă tot a venit vorba despre COVID şi falimentarele politici legate de pandemia inventată, oare s-a uitat atât de uşor nazismul măsurilor luate uniform la nivel mondial? Occidentalii au fost cei care-au introdus vaccinarea obligatorie, la fel cum tot occidentalii au inventat primii „puşcăriile bolii”, acele sinistre câmpuri de detenţie în care erai mutat dacă te făceai suspect de virus! S-a uitat atât de uşor? 

Desigur, propaganda înfierează ceea ce se întâmplă în China, uitând însă să-şi vadă parul din ochi. Mă uit cum se înteţesc jocurile frigului şi foamei peste tot prin Occident. SUA din tărâm al făgăduinţei s-a transformat în capitala mondială a boschetarilor. Europa vorbeşte deschis despre virtuţile sale care s-au concentrat în jurul ideii că o temperatură de peste 17 grade în locuinţe e toxică şi trădează lipsa ataşamentului faţă de idealul european. 

Aşadar, or fi manifestaţii pe la chinezi şi e normal să fie în condiţiile în care insistă precum boii în direcţia falimentarei politici COVID-zero. Însă, poate că ar fi mai bine ca istericii de serviciu ai serviciilor secrete occidentale să dea un ochi şi pe geamul propriu. Nu de alta, dar s-ar putea să fie luaţi prin surprindere de cetăţenii care s-au săturat să-şi asume standardele democratice de tremurat şi făcut foamea.