Citește, înțelege, acționează și dă mai departe!

Nu de puține ori aud spunându-se că „sistemul nu ne dă nicio șansă”, că de fiecare dată avem de ales dintre două rele, iar cel mai mic rău posibil de dovedește în final a fi de-a dreptul catastrofal. Cunosc toate șabloanele și, în mare, ele spun un oarecare adevăr. Iată, urmează niște prezidențiale la care ni se propun doar tembeli: Ciucă, Ciolacu, Geoană, Lasconi, Nicușor Dan  s.a.m.d. Ce să faci cu ăștia? Oricare dintre ei dacă s-ar cățăra pe fotoliul de președinte ar face un adevărat dezastru. Cei mai mulți au demonstrat-o deja și, cu toate acestea, s-au mai găsit naivi care să-i voteze. Dar noi ce facem? Stăm precum mielul la tăiere???

Dacă v-aș spune că avem un candidat onest, care chiar a demonstrat că poate înfrunta sistemul, ce-ați zice? Dacă v-aș spune că acel om, la un moment dat, a rămas să lupte chiar SINGUR împotriva sistemului, sistem pe care l-a biruit, ce-ați spune? Dar dacă aș adăuga că e un profesionist desăvârșit în domeniul său, că e un om modest și de un teribil bun simț? Că e empatic și că are inclusiv acea doză de nebunie asumându-și renunțarea la o viață personală împlinită pentru a intra în mocirlă, hotărât să lupte cu hidra? Este adevărat că vă pregătiți să-mi spuneți în față că bat câmpii? Ei bine, nu-i așa! Acest om chiar există, dar voi, marea majoritate, preferați să-l ignorați, pierzându-vă vremea în discuții sterile despre X, Y sau Z, oameni ai sistemului cu o suficientă expunere mediatică pentru a-i prinde în mreje pe fraieri. 

Arată-ni-l! - veți spune. Iată-l: Răzvan Constantinescu! Doctorul Răzvan Constantinescu. Pentru faptul că s-a opus măsurilor tembele din pandemie era să-și piardă postul de la UMF Iași, unde tefeleii din conducere s-au pus să-l paradească, asemeni „Portocalelor” sistemului. Izolat de colegi, prezentat în termeni grotești de propagandă, medicul Răzvan Constantinescu s-a trezit brusc singur în fața tuturor. Nu-mi spuneți că l-ați susținut deoarece a arunca un like pe Facebook e zero! Omul ăsta s-a confruntat - asemeni altor medici onești - cu lichidarea sa profesională! Imbecilii de la butoane ar fi fost capabili inclusiv să-i retragă dreptul de practică. Îmi amintesc amuzat cum  Gâdea îl chemase într-o emisiune pentru a-l lichida prin tehnicile sale de predicator frenetic. Doar că, în aceeași emisiune, a participat și „minunata” Adriana Pistol(actualul vicepreședinte al OMS Europa, șefă, atunci, a INSP) pe banca acuzării. Aceasta a spus aberații atât de mari, încât participanții au izbucnit în râs, întreaga tentativă de terfelire a medicului Răzvan Constantinescu deraind în penibil. 

Nu trebuie însă să uităm că, atunci când cu o seninătate fantastică a izbunit în râs, medicul Constantinescu era cercetat disciplinar pentru "instigarea pacienţilor la refuzul respectării normelor legate de pandemia de COVID-19". În mod sigur, dacă așa-zisa cercetare n-ar fi fost contestată în instanță, acum Răzvan Constantinescu ar fi fost șomer. Întrucât ăsta e sistemul: te belește dacă n-ai tărie de caracter. 

O să vă mai amintesc încă un element. Zilele trecute vorbeam despre faptul că întreg CSAT-ul se face vinovat de înaltă trădare pentru donarea echipamentului Patriot Ucrainei. Ieri am aflat că primul(și singurul!) om din această țară care a făcut plângere penală împotriva ticăloșilor a fost ... Răzvan Constantinescu. 

N-o să mai insist cu prezentarea faptelor. Cei care-l cunoașteți știți bine ce-a făcut, știți că omul e precum o carte deschisă, fără secrete, fără angajamente ascunse. Însă, din această cauză, este și extrem de singur. Iar aici e marea problemă. 

Pe Răzvan Constantinescu nu vi-l va pune sistemul pe tavă. Niciodată nu-l veți vedea „la impuse” pentru că nu servește intereselor oficiale. Răzvan Constantinescu face parte dintre cei pe care sistemul îi umbrește, pentru a-și scoate la lumină nulitățile. De aceea o spun pe șleau: avem omul, dar depinde numai de noi dacă vrem să-l avem!

Întotdeauna am spus că nu poate exista o revoluție decât de jos în sus! Toate așa-zisele revoluții de până acum au fost generate de la vârf. Nu-mi pierd timpul s-o demonstrez, ați văzut-o pe propria voastră piele. Dacă vreți revoluție, faceți revoluție! Altfel nu se poate!

Ce presupune? Nimic spectaculos. Doar implicare. Știți că pentru a se înscrie în cursă, Răzvan Constantinescu are nevoie de un număr de semnături. Dacă doar cei care mă citesc semnează pentru candidatura sa, se strânge lejer numărul de semnături. Dacă însă fiecare dintre cei care mă citește alege să se implice și să găsească, în afară de semnătura sa, încă 10-15 alte semnături, făcându-l cunoscut pe Răzvan Constantinescu apropiaților, atunci sistemul va fi umilit de numărul de semnături și de rezultatul acțiunii. Doar că nu trebuie să ne oprim aici. Implicarea presupune inclusiv participarea ca observatori la alegeri. În cazul fericit în care ar reuși să se înscrie, ar trebui asigurată și securitatea urnelor astfel încât caracatițele partidelor sistemului să nu fure voturile după algoritmul patentat de atâta amar de vreme. Ați văzut doar recent ce „capacitate de invalidare” au oamenii partidelor din secțiile de votare. De aceea, inclusiv acest aspect trebuie gândit.

Vi se pare mult? Da, e un efort pe care ar trebui să-l facă fiecare. E puțin deranjant să-ți pierzi câteva zile din viață în numele altuia. Dar oare e în numele altuia? Ar trebui ca fiecare să se gândească la câte zile ne-au pierdut idioții scoși la lumină din jobenul sistemului și al ambasadelor. Zece ani ne-au făcut praf doar băsescu și Plăvanul. Câți ani mai aveți de pierdut??? Gândiți-vă bine la adevăratul aspect al problemei! Ce alegeți: o implicare de câteva zile sau un coșmar care se tot repetă din 5 în 5 ani?

A avea un președinte „al nostru”, ridicat natural și real, de jos în sus, cred că este singura soluție a problemelor pe care le avem. Sunt ferm convins că Răzvan Constantinescu NU VA BĂGA ROMÂNIA ÎN RĂZBOI, sunt ferm convins că în cazul apariției unei noi pandemii inventate, Răzvan Constantinescu NU NE VA BĂGA IAR LA PUȘCĂRIE, sunt ferm convins că Răzvan Constantinescu SE VA LUPTA CU SISTEMUL ȘI NU VA FI ÎNVINS DE ACESTA. Sunt ferm convins că RĂZVAN CONSTANTINESCU ESTE OMUL! 

Dacă vi se pare că articolul de față este unul menit a-i face publicitate lui Răzvan Constantinescu, nu vi se pare! Fix acesta este scopul, perfect asumat. Vă spun cât se poate de ferm că am stat mult în cumpănă dacă să public sau nu susținerea de față. De ce? Pentru că îl simpatizez prea mult pe omul Răzvan Constantinescu și știu că, dacă printr-o întâmplare fericită va fi ales președinte, își va face praf viața personală, iar asta doar pentru a ne fi nouă mai bine! Nu, nu-s cuvinte mari, e fix ceea ce simt și cred. Răzvan Constantinescu nu va câștiga mai mulți bani ca președinte, nu va abuza precum Plăvanul de fondurile publice și sunt ferm convins că nu va lua șpăgi pentru a ne vinde. E fix ceea ce cred! Iar aici îi este principala vulnerabilitate, deoarece sistemul nu-și poate imagina un asemenea om înșfăcând hățurile țării.

Știu că cifrele privind implicarea celor care citesc rândurile de față nu vor fi cele înaintate de mine. Marea majoritate a oamenilor aleg să stea pe margine, să le vină totul de la ceilalți. Dar ar trebui ca fiecare să fie conștient că fără implicare nu merge. De aceea repet: REVOLUȚIA REALĂ E CEA ÎNCEPUTĂ DE JOS. Suntem furnici, dar furnicile care se unesc au capacitatea de a distruge orice și de a-și impune punctul de vedere! Acum, cu toate că e foarte târziu, putem fi martorii unui eveniment epocal: o revoluție reală, „pe bune”, pornită de jos și țintind vârful. Nu-s vorbe mari, sunt realități! Sistemul e destul de zdruncinat pentru mai riposta atât de energic pe cât o făcea înainte și, mai mult, știe că e nevoie de o schimbare, astfel încât s-ar putea să închidă ochii pentru a mai salva ceea ce crede că se mai poate salva. Oricum, mare parte a sistemului intern începe să reacționeze la tentativele Imperiului Muribund de a ne transforma în cal de bătaie. S-au plictisit inclusiv ei de țărănoii americani cu greieri în călcâie care vin și urlă de parcă aici ar fi moșia yankeilor. Credeți-mă e un moment unic, unul dintre acele momente care nu se va repeta la nivelul vieții noastre. De aceea vă spun, dacă vreți să trăiți o nouă „vacanță a puterii” faceți ceea ce e de făcut și poate, de data aceasta, ne vom croi drumul nostru, aruncând pentru totdeauna lanțurile pe care, de-a lungul istoriei, ni le-am tot pus în jurul grumazului! 

În final vă voi ruga mult să cugetați la cele scrise și să acționați! Lipsa de acțiune înseamnă moarte. Fiți oameni în viață, nu morți! Și, după ce ați înțeles și ați decis să acționați, dați mai departe mesajul, faceți-l cunoscut pe medicul, candidatul și, mai ales pe OMUL Răzvan Constantinescu. Încetați să mai mergeți după fentă! Fiți voi cei care schimbați definitiv sistemul! ACUM E MOMENTUL!

Citește, înțelege, acționează și dă mai departe!

Intrarea în nebunia finală

Vremurile sunt extrem de complicate. SUA a direcționat un ATACMS ucrainean spre o zonă populară din Crimeea, o plajă unde turiștii stăteau la soare. Este un alt atac terorist direcționat de SUA! După cum bine știți, americanii nu au respectat niciodată standardele internaționale în ceea ce privește purtarea unui război. Au bombardat civilii în Iugoslavia susținând că acei civili sunt vinovați pentru „vina” pe care le-o inventaseră ei conducătorilor sârbi, au permis ca soldații lor să măcelărească civili în Irak doar pentru amuzament și atâtea alte nemernicii. Acum au sărit rău calul deoarece aplică aceeași tactică păduchioasă împotriva unei țări similare ca putere militară. De remarcat e faptul că, în cazul în care antiaeriana rusească nu ar fi interceptat cele patru rachete lansate simultan spre același punct, acolo ar fi fost carnagiu. Toată nebunia pe care am văzut-o a fost produsă doar de un singur focos al unei rachete interceptate care a căzut pe plajă. Oricum, să direcționezi rachete cu muniție cu fragmentație către un loc plini de civili e o crimă abominabilă. Din fericire, drona care a direcționat atacul nu a plecat din România, ci din Grecia, rămânând la sudul Mării Negre.

Melonul României

Când l-am văzut făcând poză, victorios, cu Meloni, ceva mi-a spus că lungul șir al „gafelor” personajului în cauză se va accelera până la detonarea finală. Este o veste tragică pentru dorința de suveranitate a României însă, în loc să ne facem iluzii, cel mai bine e să privim realitatea în față, pentru a o înțelege așa cum e, nu așa cum ne-o dorim.

Lovitura lui Putin

În scurtul său turneu extern, Putin a dat o lovitură de maestru. Pe scurt, numele acestei lovituri este ... Vietnam. Pentru mulți, vizita nu a avut nicio semnificație, însă aceștia nici nu au habar ce cutremur a putut produce.

Vor fi cei șapte magnifici salvatorii SUA de la iminentul dezastru?

Mi-e din ce în ce mai greu să abordez subiectul care urmează. Sentimentul pe care-l am acum e similar celui din 2007-2008 când vorbeam despre scăderea imobiliarelor. E însă un sentiment mult mai accentuat. Mă simt precum câinele care latră la lună, cu singura diferență că eu știu că am dreptate, însă mai nimeni nu e de acord cu mine. 

Vizita lui Putin în Coreea are legătură cu armele, dar altfel decât credeți

Așadar Putin merge în Coreea de Nord, prima vizită a unui lider rus la Pyongyang în ultimii 24 de ani. În mod evident, toată lumea se întreabă ce caută el acolo? Asta în timp ce „înțelepții” propagandei occidentale spun că Putin merge pentru a cerși arme. Chestiune care contrazice flagrant „informația” vehiculată de aceleași centrale de propagandă din care reieșea cum că micuța țară asiatică ar fi trimis deja Rusiei vreo 30 milioane de obuze de artilerie. 

Când faptele trecutului nu mai au răbdare

Ieri am amintit despre inițiativa cehă de asigurare a muniției pentru Ucraina. Eu când aud Cehia, o rotiță începe să mi se cam învârtească deoarece îmi reamintesc un episod mai puțin cunoscut al istoriei, anume înființarea statului bolșevic, mai precis episodul referitor la salvarea sa de la dispariție. 

Istoria oficială ne prezintă o variantă liniară a revoluției rusești. Am avut prima dată abdicarea țarului, apoi Revoluția din Octombrie, urmată de „marile realizări” ale sovietelor bolșevice. Lucrurile, desigur, nu au stat chiar așa decât în lumina falsificărilor operate de Ulianov și Bronștein, moștenite cu sfințenie de istoricii „în linie” și necontestate de nimeni. În realitate, chestiunile au fost mult mai complexe, avându-l în centru pe un dubios personaj, Woodrow Wilson pe numele său. Alături de acesta, azi îl vom cunoaște și pe Tomáš Masaryk, un individ sclipitor care, în ciuda faptului că s-a aflat în centrul evenimentelor, a fost cumva obtenebrat de istoria oficială tocmai pentru a nu se mai săpa în adâncimea acelor ciudate vremuri. 

Pentru a-și câștiga populațiile Rusiei de partea sa, Ulianov a venit cu teoria autodeterminării. Asta a condus la o dezintegrare a Imperiului Rus, numeroase teritorii declarându-și independența. Cumva, dacă vreți, a fost o situație similară celei a dezintegrării URSS. Pentru ca treaba să fie și mai complicată, pe teritoriul fostului Imperiu Rus acționau diverse armate implicate în Primul Război Mondial și care au ajuns să lupte împotriva bolșevicilor. Dar să le luăm pe rând.

Masaryk, care și-a modificat puțin numele spunându-și Thomas, s-a născut în Moravia, într-o familie săracă, în care tatăl era ceh și mama slovacă. Plăcându-i cartea, a reușit să se cațere în carieră, obținând chiar și un doctorat la Universitatea din Viena, lucru remarcabil dacă ne gândim de unde a pornit și vremurile în care trăia. De-a lungul timpului a avut profesori remarcabili, printre aceștia distingându-se Franz Brentano, Wilhelm Wundt sau Edmund Husserl(la rândul său fost student de-al lui Brentano). Trecând la catedră, Masayk l-a avut ca student pe un alt ceh sărac, pe numele său Edvard Beneš, pe care-l veți cunoaște puțin mai târziu. 

Din cariera universitară, Masaryk sare în politică, ajungând în Reichsrat, la început din partea Mladočeši(Partidul Tinerilor Cehi) și apoi din partea Partidului Progresist Ceh, pe care el însuși l-a fondat. Inițial Masaryk a militat pentru restructurarea Imperiului, pentru ca, puțin mai târziu, sub impulsul ideologiei oculte la care a aderat, să militeze pentru independența Cehoslovaciei. Ideea este că Masaryk a fost un individ deosebit de agil, cățărându-se în structura ocultă cu aceeași agilitate cu care s-a ridicat în lumea universitară. De-aici și-a atras toate puterile care-l vor ajuta să devină un fel de centru de greutate al deciziilor din timpul Războiului. 

În 1914, când ideile sale au fost considerate toxice pentru Imperiul Austro-Ungar, Masaryk a fost exilat, călătorind prin diverse zone din Europa de Vest și punând la punct o amplă rețea de militanți cehi și slovaci. Un element sclipitor al mașinațiunilor sale a fost crearea Legiunii Cehoslovace în Imperiul Rus, ca forță a Aliaților! De remarcat este faptul că, fostul său elev, Edvard Beneš, a fondat în interiorul Imperiului mișcarea secretă Maffia, o societate secretă având principiile mafiei siciliene și având ca scop independența Cehoslovaciei. Așadar, pentru a-și realiza planurile, Masaryk a acționat pe două planuri, atât intern cât și extern. 

Legiunea Cehoslovacă a început ca un batalion în care au fost incluși cehii și slovacii de pe teritoriul Rusiei. Este clar pentru oricine că un individ oarecare o asemenea performanță era imposibilă. Modul în care a luat naștere Batalionul Cehoslovac ne indică limpede că Masaryk devenise un element important al zonei oculte a lumii. Alte câteva elemente vă vor consolida înțelegerea aspectului menționat.

Ca forță a Aliaților, e limpede că Legiunea Cehoslovacă a luptat împotriva bolșevicilor. Înainte însă de a vă descrie tărășenia, vom introduce în ecuație un alt personaj, anume președintele american Woodrow Wilson. Și el e prezentat de către istorie ca unul „foarte pozitiv”(sic!). Ca să înțelegeți cu cine avem de-a face, vă voi spune că individul este unul dintre creatorii Ligii Națiunilor. 

După ce bolșevicii au pus mâna pe putere în Rusia, Wilson a declarat că îi va șterge de pe fața pământului. Fac o pauză pentru a vă spune că, asemeni papagalului de la Kiev, Wilson și-a câștigat cel de-al doilea mandat cu promisiunea menținerii SUA în afara războiului, pentru ca în 1917 să intre în forță fix acolo unde spusese că nu va fi! Să revenim în Rusia.

Pacea dintre bolșevici și Puterile Centrale au stârnit nemulțumirea unor forțe din interiorul țării. Astfel, generalii Kornilov, Alexeiev și Denikin au lansat o contraofensivă pe Don. În Siberia, un eveniment neprevăzut i-a întors de cehoslovaci împotriva bolșevicilor. Teoretic, Bronștein a picat la pace cu englezii pentru eliberarea Legiunii Cehoslovace de pe teritoriul Rusiei. Pentru aceasta, cehoslovacii au fost îmbarcați în trenuri cu destinația Irkuțk, iar pentru a se asigura că nu vor face probleme, rușii le-au permis un număr redus de arme. În gara Irkuțk, Armata Roșie le-a cerut primilor cehoslovaci care ajunseseră acolo să se predea. Până ca cehoslovacii să discute între ei și să ia o decizie, un soldat rus a tras cu o mitralieră. Astfel spiritele s-au încins și, doar cu armele din dotare(adică 30 de carabine și mai multe grenade de mână), cehoslovacii au reușit să captureze armata lui Bronștein și să o dezarmeze. Zilele următoare au fost trimise mai multe forțe împotriva lor, care au fost învinse și dezarmate la fel ca primele. Așa se face că, în câteva săptămâni, forțele cehoslovace au reușit să pună mâna pe un teritoriu imens, controlând linia trans-siberiană și mai multe zone strategice. 

În același timp, amiralul Alexander Kolceak, alt lider anti-bolșevic, înregistra succese notabile împotriva bolșevicilor. Practic, întreg regimul bolșevic era pe cale să se prăbușească sub presiunea pusă de albi și cehoslovaci. Doar că exista un adversar ascuns în toată această ecuație, anume ... președintele Wilson. În momentul în care bolșevicii ar fi trebuit să pice(de fapt regimul sovietelor se dusese de râpă!), Wilson le-a dictat englezilor și francezilor să nu mai sprijine mișcările anti-bolșevici de pe teritoriul rus. Astfel, ca prin minune, a venit ușurarea pentru gașca infectă a lui Ulianov și Bronștein. Totul culminează în decembrie 1919 cu arestarea lui Kolceak de către ... generalul  Maurice Janin împreună cu cehoslovacii aflați sub ascultarea lui Masaryk. Kolceak se afla într-un tren în care avea întreg tezaurul Imperiului Rus. 1/3 din acest tezaur le-a revenit cehoslovacilor drept despăgubire pentru cedarea lui Kolceak și părăsirea Rusiei. 

Astfel, cu acei bani, Masaryk și Beneš au fondat ceea ce s-a numit o lungă perioadă de timp Cehoslovacia. Ceea ce trebuie reținut din tot acest episod(din care am tăiat multe elemente pentru a mă putea încadra într-un spațiu decent) este că întreg Prim Război Mondial a gravitat în jurul unor personaje dubioase, necunoscute decât limitat de către marele public. De asemenea, fondarea URSS nu a fost nimic altceva decât un proiect ocult pe care, când s-a dat semnalul, marele puteri l-au sprijinit. Întoarcerea cu 180 de grade a președintelui Wilson e mai mult decât relevantă. 

Revenind la prezent, prin Inițiativa pe care a organizat-o, Cehia și-a dat în petec demonstrând că a rămas aceeași sclavă a comunismului, așa cum a fost încă de la înființarea sa.  Iar Rusia de azi, care, iată, se bate cu comunismul de rit neomarxist, probabil și-a notat că trebuie să-și ia o revanșă istorică. 

Dacă stăm să contabilizăm toate netrebniciile trecutului, înțelegem și motivul pentru care prezentul nu prea mai are soluții de rezolvare a crizelor: s-au strâns prea multe, iar totul e pe cale să explodeze. Degeaba ascunzi niște fapte petrecute în istorie deoarece memoria lor supraviețuiește, iar răzbunarea se petrece indiferent de ce-ar crede unii sau alții. Episodul pe care vi l-am povestit își va găsi și el, cu siguranță, o răzbunare în mega-conflictul care se pregătește. Din păcate nu ne-a mai rămas mult. 

Cronica inutilelor discuții în fața oglinzii

Tembelismul lumii actuale nu poate fi oprit sub nicio formă. Așadar, înțeleg că Zelenskyi se cufundă în super-lux la un așa-zis summit de pace. OK, avem două țări care au ceva de împărțit, anume Ucraina și Rusia. Orice om cu un dram de creier în cap, printr-o discuție referitoare la pacea între cele două părți înțelege discuții între cele două părți, eventual cu asistență din partea altor țări sau organizații. Așadar, pentru a face pace între cele două țări care se luptă e obligatoriu să ai cele două părți la masă.

Ziua în care dolarul a rămas în aer

15 august 1971 este o dată istorică aproape uitată. Este momentul în care SUA a renunțat la etalonul aur, mai precis a denunțat unilateral înțelegerea de la Bretton Woods. Dacă până atunci fiecare dolar avea o acoperire în aur, după acel eveniment dolarul nu mai avea acoperire în nimic. Se trece mult prea ușor peste acest element, chestiune specifică superficialității noastre de oameni. 

Contextul european

Cu toate că lucrurile par a se așeza într-o direcție, din punct de vedere politic ceea ce se întâmplă în Europa este cât se poate de suspect. Într-adevăr, popularii se bucură că au locuri mai multe, doar că și aici, la fel ca la noi, de fapt nu a câștigat nimeni. Într-adevăr, vedem un avans al dreptei, doar că acest avans nu este atât de clar precum ar trebui. Și, mai mult, ascunde în spatele său jocuri suspecte. 

Alegerile pe care nu le-a câștigat nimeni

Situația internă, dar mai ales cea externă, ne indică o complicare extremă a situației politice. E un semn că actuala așezare a societății își arată deja limitele, fiind necesară schimbarea paradigmei prin eliminarea celei mai idioate invenții a istoriei, anume clasa politică. Devine astfel din ce în ce mai clar că zilele „conducerii prin intermediar” s-au terminat, iar omul simplu trebuie să ia hotărârea normală a înhămării sale nemijlocite la treburile comunității și ale statului. Și-acum să trecem la subiectul articolului de azi.

România a ales bules

... A fost eroic, de nedescris. Marii bărbați ai țării au venit în fața poporului pentru a fi confirmați. Și, prin proces democratic, s-au ales! Mă uit cum curge laptele și mierea pe străzi, mă mai opresc din când în când să-mi trag sufletul pe lângă câte-o fântână de ciocolată și să iau o gură din delicioasa băutură. Bine-mi e! Bine, pentru că merit. Vorba sloganului: „Sunt cetățean european și am drepturi”!”

Azi noapte mi-au dat lacrimile. Zeița Clotilde s-a întors cu fața la popor, cerând să fie lăsată să-și continue mărețele realizări. Mă uitam la ea, așa, cum arăta, precum o amazoană. Stătea zveltă, asemeni unei statui antice, călare pe șobolanul de rasă, perfect dresat, făcându-le oamenilor semne de simpatie din mustăți. „Dragi locuitori ai Sectorului 1! Ne vom continua proiectul. După ce am adus șobolanii la îmblânzit vom trece la pasul următor: ploșnițele”. Ah, cu câtă mărinimie își tratează ea supușii! V-am spus, cred că am îmbătrânit pentru că prea des îmi dau lacrimile de emoție. 

M-aș fi așteptat ca și la Sectorul 2, asemeni lui Clotilde, Mihaiu să vină și el călare pe un vierme de rasă. Să descalece asemeni unui voievod care-și vizitează supușii, urcând din gaura sa de fildeș. L-am văzut însă venind așa, simplu, fără nimic. „Păi - mărite primar - am îndrăznit eu să-i spun - mă așteptam să vă văd descălecând maiestuos de pe un vierme. Ce s-a întâmplat?”. M-a privit cu un zâmbet plin de înțelegere și mi-a răspuns înțelept: „De ce să fac asta? Viermele sunt eu! Îmi sunt autosuficient”. Vai, câtă înțelepciune. Din nou am tremurat de emoție. 

M-am urcat rapid în metroul suprateran și am ajuns în grabă, trecând prin mii de kilometrii noi nouți de conductă de termoficare, la sediul de campanie al Majestății Sale, înțeleptul stăpân al capitalei noastre, Nicușor Dan. Mare om, mare caracter. Stătea așa, în mijlocul mulțimii, călare pe nimic. Și le spunea tuturor: „Am venit aici, în fața voastră, dragi locuitori ai Bucureștiului. Am venit călare pe realizările mele!”. Și lumea-l aplauda fascinată. Doar un copil, deh copil!, o întreba pe mă-sa: „Acum unde trebuie să ne uităm pentru realizări, mămico? Între picioarele lui?”. Ce știu ăștia mici la vârsta lor? 

De-atâta grabă mi-am mai tras puțin sufletul obosit pe o bancă dotată cu un mecanism de masaj. Am închis ochii și am simțit cum mâini nevăzute au început să mă pipăie cu dibăcie prin spate, pe la piept. Doamne, ce minuni face tehnologia asta. Simți așa, niște apăsări tandre. Păcat că m-a trezit din visare un copilaș cam obraznic: „Domnu, boșchetarii ăia v-a lăsat fără bani, ceas, telefon și portofel! Ce naiba făceți dă stați și dormiți aiurea pe bancă? Ziceți mulțumesc că v-am trezit. Mai e puțin și vine aurolacii, iar cu ăia nu te joci! Vă trezeați  că vă dedea ăia și cu seringa la jugulară!”. Eh, copii, nu știu ei ce spun, nu înțeleg lumea noastră europeană, valorile noastre solide, zugrăvite maiestuos încă din anii 90 în melodia „Pe la spate”(mă rog, ar mai avea nevoie de o actualizare versurile ălea).

Am ajuns, ceva mai târziu, la Timișoara. Pe moment am crezut că am greșit drumul întrucât eram undeva, într-o pădure luxuriantă. L-am întrebat pe taximetrist dacă nu cumva a greșit destinația că eu nu în pădure i-am zis să mă ducă, ci în centrul Timișoarei. „Pai aici e, domnu! Fix în centru, dar dumneavoastră nu știți. Asta e zonă protejată, e marele parc dendrologic al bălăriilor devenite arbori. O luați pe poteca asta și-o țineți drept. Dacă vedeți niște lupi să nu vă speriați că e câini comunitari d-ai noștri, de Timișora, d-ăia civilizați. Și dacă vedeți prin vârfurile arboretului râși, iar să nu vă speriați, că e pisici vagaboande. Miaună și ele, da' nu stați mult să le admirați că se inervează!”. Și-am coborât, am luat-o pe cărare și-am nimerit fix la manifestația de reîntronizare a principelui străin. Oameni deștepți timișorenii ăștia, au mirosit ei pe cine trebuie să voteze. Dominic ăsta e precum un voievod din istorie(aproape că aș fi zid că e ca Carol al II-lea, dar ăla cel puțin mai împungea). Iar soția sa - chinezoaică - ne demonstrează cu vârf și îndesat că așa bate vântul, spre familia multinațională. Că e bine, n-o vezi doar din conturile și averile lui Fritz, atât de numeroase încât se-ncurcă-n bani atunci când îl mai întrebi despre câte-un mărunțiș de casă trecută din greșeală pe numele său. Chestia cu binele se vede în special pe doamna lui Fritz! S-a împlinit și ea, deh, ceafa de porc, mici, bere, sănătate curată, frate! A scos-o Românica la lumina cea adevărată. Nu știu dacă e actualizată cu manelele că n-am mai putut să stau. Am părăsit Timișoara pentru că erau clare treburile acolo. 

Și uite-așa am ajuns la Cluj. Văzându-l pe boc îmi dau seama de ce toată inteligența gravitează în jurul său. IQ-urile compatibile se atrag, frățioare, se atrag rău de tot! Mi-a plăcut, în special, coborârea sa maiestuoasă din metrou. Ce să zic, artă și tehnologie, frățioare. Altă lume, altă viață! Și-aici nu e vorba doar de metrou, ci și rutier se vede avantajul. Mergi fluent prin Clujul ăla. Prin intermediul unor algoritmi complecși, viteza a fost stabilizată prin tot Clujul. Așa se face că rulezi inteligent cu mașina, având o viteză garantată de aproximativ 2 km/h, ceea ce e impresionat. Îți dai seama, dacă te afli acolo în perioada festivalului, poți beneficia de audiție gratuită timp de doi ani dacă decizi să faci un tur de centru cu mașina. Chestii gândite, inspiraționale! Am răsuflat ușurat că a ieșit din nou boc, pentru a șasea oară. Dar n-am avut timp mult de discuție și-am trecut Carpații cu tancurile Abrams. Ce înseamnă tehnologia americană, nici n-aveți habar. Am trecut Carpații într-o dulce hurducăială pentru a compensa astfel lipsa autostrăzilor. Americanul care conducea tancul mi-a spus prietenește: „Yeah, in scoort timp, toți veeți poothea sa mergetzi așea, că trebooie să looptatzi impotriva tiranoolooi Puthin!”. Mi-a sărit inima din piept de fericire. Au venit americanii, frate! În sfârșit, dorința bunicului s-a îndeplinit! Și uite că ne-au găsit și-un „task” demn de Războiul Rece. Nimic nu lasă neterminat americanii ăștia! De-aia au ajuns așa departe, cu oamenii ăia care stau precum statuile, în poziții imposibile, pe străzile americane. Sclupturi vii, cărora li se spune pe nedrept zombie! 

Nici n-am avut timp să gândesc bine, că tancul s-a oprit: „Am ajoons, man! Aici s-au alees primariei”. Am zâmbit în timp ce mă dădeam jos din tanc precum nea Nicu din Tab. Și-atunci m-a lovit un fulger. Frățioare, tancul americanului m-a întors în timp. Vă vine să credeți sau nu, m-am întors în vremea lui nea Nicu. M-a și apucat frica de Securitate. Acum pe unde mă mai duc eu, mai ales că ticălosul ăla de american o ștersese? Un cetățean s-a apropiat de mine. Mergea grăbit într-o direcție precisă. „Nu vă supărați - îi spun eu cu sfială - în ce an suntem?”. „2024 - răspunde el - ce întrebare mai e și asta? Eu mă grăbesc că-l serbăm pe dom' Primar”. Am răsuflat ușurat și-am înțeles mare înțelepciune a edilului veșnic. Păi nu zice lumea că era mai bine înainte? Uite-așa, dom' Chirică a făcut ca Iașul să arate fix ca înainte de 1989, cu absolut toate socotelile, cu Partid, cu Securitate și toate cele. Cum care Securitate? Păi el ce e? Mie mi se pare deosebit de înțeleptă gândirea tovarășului. De-aia l-au și reales ieșenii. Am fost curios să văd care-a fost treaba. Cică ar mai fi fost candidați. Spre exemplu Căcărău Cosette. Dar aia a încheiat mult în urmă că duhnea de inteligență. Duhnea în comparație cu Chirică, deci vă dați seama! Dar Chirică e om de nădejde! „A făcut totul” și-acum, dacă ai chef de comunism, te duci la Iași. E drept, nu-ți dă apartament ca pe vremea lui nea Nicu, dar condițiile sunt pe-acolo. Marfă, frate! Așa cum unele țări din lume au între granițele lor toate zonele climatice, așa și noi, avem între granițe toate formele de comunism! Trebuie să ne impunem și noi cu ceva pe lumea asta.

M-am întors în Bucureștiul meu drag spre dimineață. Obositoare călătorie, dar a meritat! Am o luat o linguriță de miere din pârâiașul care trece prin fața casei mele și m-am apucat să vă scriu textul pe care tocmai îl citiți. Sper că și tu, cititorule, ai fost cuprins de aceleași emoții înălțătoare. Mie nu-mi mai rămâne decât să merg acum să dorm. Ultima noapte de dragoste ...

Pentru ce votăm?

Azi este una dintre acele zile în care trebuie să conștientizăm minciuna cu „democrația”. Pe scurt, ți se spune că ai drepturi și te bucuri de libertăți deoarece „ți se permite să faci regulile”. Cum? Mergând la vot și alegând pe cine îți place! Nu-i frumos? Dacă ai de-a face cu un tiran, buf, la vot îl faci praf. Extrem de simplu și eficient, nu-i așa? Societatea asta e una măreață, în care dictatorii pot fi înfrânți! Așa ți se spune, iar tu crezi, în ciuda faptului că în ultimii 20 de ani am trăit într-o continuă dictatură, începută de un ticălos și continuată de un prost. Dar am votat, nu-i așa?

Adevărul pe care nu vrei să-l afli: ești un om de unică folosință!

• Apple(AAPL) are venituri anuale de 380 miliarde $, EBITDA de 125 miliarde $ și o capitalizare bursieră de 3 trilioane $.
• Nvidia(NVDA) are venituri anuale de 80 miliarde $, EBITDA de 50 miliarde $ și o capitalizare bursieră de 3 trilioane $.

Le-am pus frumos, una sub alta, exact ca în problemele de comparație ale elevilor din ciclul primar. Ce avem noi aici? Un elev din ciclul primar ne-ar spune chestiunea care se vede de la o poștă, anume că cele două elemente sunt necorelate. Avem însă de-a face cu date reale, palpabile. Capitalizarea e dată de prețul acțiunii, celelalte cifre sunt date de contabilitatea companiei. Nu vreau să spun că e ceva greșit într-o parte sau în alta, ci să aduc „vocea logicii”(vorba amicei mele, Afroditi) în acțiune. Dacă cea care are dreptate este contabilitatea, rezultă că Apple e subevaluată din punct de vedere bursier, iar acțiunile sale ar trebuie să fie de 2,5 până la de 5 ori mai scumpe, în funcție de indicatorul contabil pe care-l luăm în considerare. Sau, dacă Apple nu e subevaluată înseamnă că Nvidia e supraevaluată cu același factor. E cât se poate de limpede. 

O audiere cu cântec

Am fost curios să văd care a fost impactul audierii lui Anthony Fauci din Camera Reprezentanților. Zero în presa românească. Digi a insistat pe plângăceala ticălosului cum că el și familia ar fi fost amenințați cu moartea, iar Libertatea a scăldat-o în aceiași termeni într-un articol preluat, în mare, de la Agerpres și făcut vizibil strict pentru „acoperirea media a subiectului” și atât. Nu trebuie să ne mirăm. Cam la fel a fost prezentat subiectul mai peste tot în presa apropiată sistemului globalist de putere.

Un viitor pentru Ucraina

Îi tot auziți pe occidentali că se vor implica activ în reconstrucția Ucrainei, că vor strânge fonduri, că vor face și vor drege. Aceiași politicieni care au produs dezastre sistemice în țările lor, promit acum că vor face paradisul în Ucraina. Mai e doar un hop, spun ei: mobilizarea generală pusă în practică de Zelenskyi, urmată de „victoria definitivă” împotriva Rusiei. Imbecilitatea viziunii exprimate nu are sens s-o combatem pentru că se combate de la sine. Ceea ce trebuie să conștientizăm însă sunt planurile din spatele acestor idei imbecile. Așa cum ne-au obișnuit, occidentalii își maschează extrem de prost planurile ticăloase și, de fiecare dată când constați o fractură logică, trebuie să te uiți cu atenție în spate deoarece acolo e elefantul.

Privind înainte cu mânie

În timp ce moș Biden își etalează „realizărili” în scandări de „Fuck Joe Biden”, presa propagandistică amplifică minciunile economice făcând să se ofilească definitiv „recordurile la hectar” raportate de agricultura ceaușistă. Dacă înainte mă scârbeau minciunile propagandei „geniului Carpaților”, acum, pur și simplu, intru în pământ de rușine. Păi Ceaușescu era un biet amator. Propaganda sa mințea nevinovat, văzându-se de la o poștă că i se face rușine la fiecare slogan inventat. La un moment dat trăiai cu ideea că ăia care-i fabrică sloganurile o fac efectiv la mișto. Spre deosebire vremea lui Ceaușescu, ăștia de acum sunt continuatorii perfecți ai celor din perioada proletcultistă. Ăia când scoteau sloganul, indiferent cât de aberant era, chiar credeau în el. Mai țineți minte: „Ana Pauker și cu Dej/ A băgat spaima-n burghej”(sic!), „Imperialistule-american/ Ți-a căzut bomba-n ocean” sau clasicul „Și mai trece-o noapte, și mai trece-o zi/ se ascute lupta dintre clase/ iar chiaburii se arat-a fi/ elemente tot mai dușmănoase.”. Însă, motivul minciunilor propagandistice este mereu același, anume ascunderea dezastrului real.