Pe ce lume trăim? (II)

Articolul de ieri a avut un impact teribil, motiv pentru care mă bucur deoarece asta înseamnă că cei care mă citesc vor să înțeleagă lumea așa cum e, nu cum e marketată. Și, cum sunt câteva chestiuni care-au fost sărite de subsemnatul, dar și anumite chestiuni ridicate de câțiva cititori, articolul de azi îl consider un petic al celui de ieri. Să începem așadar cu ceea ce n-am reușit să atac ieri.

În războiul hibrid declanșat de SUA împotriva Rusiei(și a lumii), un rol esențial l-au avut drogurile. A fost un element pe care l-am atacat cu cerbicie, încă de pe vremea când idioții credeau „legitimă” invazia Afganistanului. Privind retrospectiv constatăm că Afganistanul, în ciuda celor răspândite de diversele așa-zise studii cu privire la „bogățiile” sale, nu a avut decât un singur scop, anume acela de fabrică de droguri pentru SUA. 

Drogul e o plagă de când lumea. Putem vorbi despre un comerț de droguri inclusiv în antichitate. Problema e că modernitatea a inventat un termen teribil de înșelător: reglementarea. Astfel, drogul a devenit interzis, dar asta nu pentru că cineva ar fi vrut să scape lumea de un flagel, ci pentru a fi controlate canalele de distribuție de către mafiile statale. Pe vremea lui Ceaușescu nu aveam direcții de luptă anti-drog și, cu toate acestea, singurii drogați erau boschetarii care se „alimentau” cu aurolac. Mă rog, era un fenomen ultra-marginal al societății. Acum, cu toate dispozitivele de luptă împotriva substanțelor interzise, cu DIICOT-ul care găsește teroriști în șlapi, drogul este un fenomen central al societății. Copiii fumează din școala generală și-n liceu ajung la injectabile. Cum e posibil așa ceva? Știți că profesorii au o interdicție clară de a intra în WC-urile elevilor? Cică pentru a nu fi acuzați de agresiune sexuală! Înțelegeți șmecheria? Transformi WC-ul într-un „no man's land” și cu traficantul la poarta instituției, ghici ce se întâmplă! 

Asta se vede de la firul ierbii, dar de ce se întâmplă așa? Pentru că „reglementarea” nu este nimic altceva decât o modalitate ca unii mafioți să monopolizeze fenomenul. Ce se întâmplă când ai început controlul strict asupra țigaretelor? Păpi ai două fenomene: pe de o parte întreaga industrie a devenit un monopol(oligopol în cel mai bun caz) și, de partea cealaltă, comerțul ilegal cu netimbrate e controlat de servicii. Interlopii pe care-i vedeți desfășurați în tot business-ul, stau pe picioarele lor atâta timp cât sunt proptiți din spate. La fel e și cu drogurile. Când vedeți „capturi record” pe la granițe, să știți că e vorba ori de Gigei care-au crezut că se pot băga independent în șmecherie, ori, pur și simplu, de pioni de care rețelele vor să se debaraseze. E simplu. 

La nivel și mai mare avem statul subteran american care, prin invazia asupra Afganistanului a devenit un mega-monopol. În aceeași carte citată, Glaziev vine cu o statistică de-a dreptul năucitoare: după ce SUA a ocupat Afganistanul, fluxul de droguri în Rusia și Europa a crescut de 44 de ori! De fapt ce s-a întâmplat acolo? Statul subteran american avea infrastructura de distribuție a drogurilor, iar producția îi era asigurată de clanurile sud-americane(în special columbiene și mexicane) dar și de mafiile din zona eurasiatică. Ocupația Afganistanului a produs o mutare teribilă: serviciile secrete americane au devenit un monopol absolut pe piața drogurilor, deținând atât cea mai mare parte a producției, cât și infrastructura de distribuție. Operațiunile au fost justificate de „interesul național” care propunea drogarea atât a partenerilor cât și a dușmanilor pentru o distrugere totală, un fel de „schemă a opiului”. De aceea, în primul mandat, Trump nu a putut mișca mai nimic. Întreaga structură era un monolit și tot ceea ce făcea era justificat de „interesul național”. 

„O condiție prealabilă pentru instituirea „haosului controlat” este eliminarea înțelegerii noțiunilor de spirit național și continuitate, chestiune indusă atât oamenilor simpli, dar mai ales elitelor”. Și cum altfel poți face asta mai eficient decât introducându-le un „stimul”. Care-a fost leitmotivul perioadei trecute? Cumva legalizarea drogurilor? Prima dată a celor ușoare, apoi, treptat, a tuturor. De ce era urmărită cu cerbicie această legislație? Strict pentru control. Pot afirma cu mâna pe inimă că SUA și-a drogat propria populație pentru a da un „exemplu” că aceasta e o evoluție. Apoi, prin ONG-urile USAID-Soros au exercitat presiuni pentru legalizarea drogurilor în Europa de Vest și în statele țintă(Georgia, Republica Moldova, Ucraina). Teoretic, prin mimetism, modelul ar fi trebuit să fie preluat și de ruși. În perioada „prieteniei” Rusia-Vest, inclusiv chestia asta părea să funcționeze. Mafia Rusă(MR) - a se citi elemente din fostul KGB, deghizate și aflate sub comanda FSB - a fost un traficant major de droguri, targetând, în principal, zonele marginale ale societății ruse. Totul a mers pe lupta lui Putin pentru reducerea consumului de alcool. Mă rog, sunt multe de povestit, dar cert este că, dincolo de distribuția marginală a drogurilor în Rusia, MR a făcut un ciudat dealership către cartelurile din Mexic, vânzând extrem de ieftin droguri care, în final, ajungeau tot pe piața americană.

Ce s-a întâmplat în Afganistan? Așa cum americanii au înțeles că, alimentând radicalizații islamici din anii 80 vor putea înfrânge forța rusească de ocupație, același lucru a fost înțeles acum de ruși și chinezi. Astfel, talibanii au primit informații și materii prime pentru fabricarea armelor, plus servicii sofisticate de intelligence. Presiunile exercitate asupra armatei SUA au fost atât de mari încât, în final, a rezultat o retragere în disperare a SUA de-acolo. Și astfel a picat o componentă esențială a geopoliticii americane.

Rămași fără producția de droguri, americanii au căutat în disperare o soluție pentru controlul propriei populații drogate și așa a apărut fentanylul. A fost o soluție disperată și, prin aceasta , întreaga osatură a statului subteran american a devenit dependentă de ... China. V-am spus pe scurt povestea ca să înțelegeți elementele cheie. Ceea ce trebuie să mai înțelegeți este că elementele drogate din societatea americană sunt, în principal, legate de Partidul Democrat. A lor a fost politica. Ideologia de incluziune îi făcea pe aceștia soldați fideli, plătiți ilegal cu ... droguri. Modelul a fost preluat și-n Europa, iar dacă veți da un ochi printre susținătorii sorosismului veți vedea tot felul de ciudați care, în mod clar, au comportament de drogați. De ce? Pentru că dependenții sunt cei mai fideli soldați.

Înțelegeți acum că lupta lui Trump împotriva drogurilor este una sanitară atât din punct de vedere al sănătății publice, dar și din punct de vedere politic. În plus, trebuie să arunce în aer întreaga structură ilegală din servicii care are ca principală ocupație drogul. Trimițându-i în sevraj pe soldații democraților, îi forțează ori s-o ia razna definitiv și să moară, ori să-și revină și să scape de dependență. Iar cei care scapă îi văd pe cei care i-au folosit ca pe cei mai mari dușmani ai lor. Acesta este motivul pentru care trump poate să lupte împotriva drogurilor, iar europenii, în marea lor majoritate neomarxiști înhămați la căruța lui Soros sau Rotschild, nici nu vor să audă de așa ceva. 

OK. Cineva mă întreba într-un comentariu dacă putem știm ce urmează în următorul deceniu. Desigur, doar marile puteri lucrează la vedere. Prima constatare de care trebuie să ținem cont este cea referitoare la China: este singura țară a  momentului încadrată perfect în noul val industrial.  Iată motivul pentru care tacticile hibride ale americanilor, bazate pe teoria lui Zbigniew Brzezinski, au dat greș, iar China, cu toate faulturile, nu a putut fi îngenuncheată. Unde-i Rusia în toată ecuația? Păi Rusia a fost considerată „fata proastă de la țară” de către americani. Rămasă în urmă din punct de vedere tehnologic, abia acoperindu-și gap-urile trecutului, părea victima cea mai facilă pentru Imperiul American. Înfrângerea Rusiei, prin provocarea unui război proxy în Ucraina părea cea mai logică metodă de a o îngenunchea. Doar că s-au amestecat chinezii, care au mirosit instantaneu că nada pe care o încearcă americanii s-ar putea să-i coste existența. De aceea China s-a aliat instantaneu cu Rusia la începutul conflictului din Ucraina, dând asigurări că, în cazul în care SUA sau Vestul se amestecă în acel conflict, China va trece militar de partea Rusiei. Și uite-așa s-a ajuns în situația de față. Trump a preluat un setup dezastruos și caută să genereze tranziția țării sale către noul model industrial întrucât altfel SUA pică iremediabil. 

Situația este simetrică celei a URSS-ului din 1980-1990. Cu un Gorbaciov venit la putere după conducerile anterioare înțepenite și doctrinare, a vrut să proiecteze URSS către noua paradigmă economică. Adică spre cea care era biruitoare: libera inițiativă, piața liberă, auto-reglarea dezechilibrelor s.a.m.d. Totul suna frumos pe hârtie, doar că impetuosul atlantist de la Kremlin nu a avut răbdarea să asculte sfatul bătrânilor din lagărul socialist. Dacă ar fi avut aplecarea să înțeleagă capcana în care fusese atrasă România de către FMI și să-l întrebe pe Ceaușescu de ce l-a apucat nebunia aia cu plata accelerată a datoriilor, ar fi înțeles probabil că ceea ce sună frumos pe hârtie, în practică provoacă haos. Exact asta s-a petrecut și URSS a intrat în disoluție.

De mai multe ori am spus că Trump este un Gorbaciov al SUA. El acum e disperat să-și împingă țara în noua paradigmă economică, doar că, asemeni lui Gorbaciov, se grăbește și vrea să vadă rezultate peste noapte. Rezultate care nu vor apărea. Și uite-așa, întreg proiectul Trump cred că va fi sortit eșecului. De ce spun asta? Pentru că SUA nu mai are cum să înțeleagă esența noului model industrial și tehnico-economic. E o împletire de concepte absolut diferite, incompatibile chiar, dar care merg teribil atunci când sunt reglate extrem de fin. Să împaci piața cu planificarea centralizată nu-i un lucru atât de simplu. Chinezii au găsit soluția. Rușii, de asemenea, au aplicat-o acum, dezvoltându-și economia în ciuda stării de război. De ce ei pot și americanii nu? Pentru că au moștenirea comunistă în spate și cunosc foarte bine mecanismele centralizate și, mai ales, limitele lor. Americanii nu au habar de asta motiv pentru care se încurcă rău, complicând teribil lucrurile. Iată de ce spun că șansele SUA sunt minimale. 

Pe moment pun punct aici deoarece iar m-a întins cam mult la povești. Dacă subiectul vi se pare interesant, voi mai face un episod în care să tratez în profunzime noua ordine mondială.