Sunt extrem de fascinat de modul în care mulți continuă să ruleze distonant, în totală contradicție cu vremurile pe care le trăim. Inclusiv noi, la nivel de stat, mergem cu voie bună într-o fundătură din care, sincer, nu știu dacă vom mai putea ieși.
Marea majoritate a celor care rulează în continuare pe pista vechiului sistem nutrește într-un mod bolnav o credință bazată pe o stranie superstiție: „lumea noastră doar a luat o pauză, urmează să se întoarcă în forță”. Nu, dragii mei, lumea voastră a murit și, după cum bine știți, mortul de la groapă nu se întoarce. OK, destul cu introducerea, să trecem la faptele concrete.
În ce-a constat „lumea lor”? Tot ceea ce am văzut până acum în domeniul relațiilor internaționale a fost perfect aliniat doctrinei Brzezinski. Aceasta statutează controlul asupra Eurasiei prin diverse strategii și o anume aranjare a structurii relațiilor internaționale astfel încât acestea să fie subordonate primatului SUA în domeniile ideatice ale statului contemporan: democrație, domnia legii, lupta anticorupție și alte poncife în spatele cărora, în realitate, se ascunde dominarea instituțiilor SUA asupra celor cotropiți. Într-un articol ulterior vă voi documenta inclusiv modul în care arată întreaga structură de control a vechii lumi.
Pe baza doctrinei amintite, SUA avea de îndeplinit o foaie de parcurs care presupunea lovituri exact ca într-un joc de popice. Instaurarea regimului rusofob în Ucraina a fost elementul necesar declanșării unui conflict cu Rusia. Conflict care ar fi trebuit să împartă societatea rusă în două, să impună treptat o stare de nesiguranță și să genereze o revoluție colorată. În urma unei asemenea revoluții, Rusia ar fi urmat să fie împărțită, astfel încât controlul asupra Eurasiei să fie deplin. Consecința imediată a picajului Rusiei ar fi fost implozia regimului iranian și, automat, destructurarea acestuia. Astfel, întregul acces la resursele energetice ale lumii ar fi fost controlat de SUA, ceea ce ar fi condus la pasul următor, anume târârea Chinei într-o criză teribilă, generată de lipsa energiei. Și, uite-așa, SUA și-ar fi menținut statutul hegemonic pe o perioadă nelimitată, evitând colapsul său ca efect al deteriorării economiei interne, care a devenit aproape exclusiv una parazitară.
Marele accident din întreg planul SUA a fost cauzat de instinctul poporului rus. Cu toate că la începutul conflictului existau semne ale „picării după fentă” a rușilor, Kremlinul a reușit să-și impună viziunea printr-o atitudine cât se poate deschisă, explicând clar ceea ce înseamnă fiecare drum pe care s-a înscris țara. Ceea ce a părut de-a dreptul surprinzător a fost faptul că populația a aderat atât de mult la politica oficială încât, la momentul actual, este mai radicală decât conducerea de la Kremlin. Niciunul dintre sforari nu a prevăzut acest comportament al rușilor. Este vorba de o judecată greșită care a stat la baza întregii foi de parcurs.
După cum limpede puteți înțelege, SUA se află acum în impas. Eșuarea operațiunilor din Ucraina - de neconceput la începutul conflictului - are ca efect scufundarea întregului Occident. După cum bine puteți observa, China nu a fost izolată, ba, mai mult, prin alianța cu Rusia a reușit să îmbunătățească arhitectura BRICS, compensând pierderile de cote de piață din SUA cu parteneriate extinse în alte zone ale lumii, provocând astfel ridicarea așa-numitului „Sud Global”.
În cazul în care democrații ar fi rămas la Casa Albă, următoare acțiune a BRICS ar fi fost aceea a dedolarizării accelerate, pe fondul previzibilelor sancțiuni americane și al continuării militarizării. Însă, sistemul ocult care conduce America a înțeles realitatea, anume eșecul doctrinei Brzezinski și, de asemenea, a înțeles necesitatea unui reset adânc al sistemului. Iată motivul adevărat pentru care Trump e la Casa Albă! S-au trezit în ceasul al doisprezecelea și i-au dat drumul pe repede-înainte cu noua strategie, pe care o veți înțelege imediat.
Ce faci în condițiile în care observi că totul se duce de râpă? Cauți să salvezi ceea ce se mai poate. Realitatea e că acum lumea e atât de complexă încât numai poate fi gestionată dintr-un singur punct. SUA nu mai are avansul tehnologic pe care-l avea în vremurile bune. E suficient să observăm că niște desculți precum rebelii Houthi au reușit să pună pe fugă mega-marketatele portavioane americane. În aceste condiții, în care dominarea este una destul de sensibilă, a încerca să ai toată plăcinta, fără a mai controla „teritoriile turbulente” unde se ridică mari puteri similare ție, e o nebunie care conduce inevitabil la colaps. E tema pe care au înțeles-o cu exactitate cei care au cotit întreg destinul SUA spre noua arhitectură mondială pe care aceasta trebuie să o accepte. Și, mai mult, la care trebuie să se adapteze.
Idioții stipendiați până acum de USAID și restul șerpăriei se uită perplexați la ceea ce se întâmplă, exact ca-n bancul cu țăranul și girafa. Ce face SUA acum? Își abandonează întreaga păduchelniță de „elevare a democrației”, de „combatere a corupției”, de „instaurare a statului de drept” s.a.m.d. De ce-o face? Pentru că acestea sunt arme ale trecutului, care, pur și simplu, au eșuat. De aceea sunt abandonate. Idioții utili se uită ca la maimuță, neînțelegând că, după eșecul cu Rusia, aceste instrumente, pur și simplu și-au pierdut vraja, sunt ineficiente. E ca și cum ai investi acum în pluguri pentru boi. Ce să faci cu ele când ai tractoarele? Atunci, care e drumul pe care s-a înscris SUA?
Pe scurt, i-aș spune perestroika, asta ca să înțeleagă publicul de-aici. SUA are nevoie de o restructurare profundă a întregii economii interne. Trump caută cu disperare reinternalizarea industriei înainte de a se face pasul către „al cincilea val” industrial. SUA s-a trezit dependentă tehnologic de așa-zișii sateliți ai săi. Însă, în noua lume, sistemul cu sateliți nu mai funcționează deoarece, pur și simplu, te poți trezi lesne trădat. Cât credeți că va mai rezista Taiwanul departe de China căreia îi aparține? Trump pariază că până în 2028, de aceea mută pe repede-înainte industria taiwaneză a microchip-urilor în SUA. După ce se va termina operațiunea, Taiwanul va fi predat Chinei la modul natural. De ce? Pentru că a devenit contraproductiv să-l aperi. Dacă s-ar declanșa un război în Taiwan, SUA ar fi îngropată definitiv întrucât nu i-ar face față.
Iar ceea ce vedeți cu chip-urile taiwaneze veți vedea și cu ASML-ul olandez. SUA nu mai are decât o singură șansă, anume să profite de puterea sa încă dominantă, pentru a-și trage cât mai mult poate. De ce Groenlanda și Canada? Pentru că migrează de la „pax americana” la „americae mundi”, lumea americană. Noua Americă este închisă în sine, se dezvoltă intern și-și exercită puterea regională într-o lume multipolară. Sistemul de taxare impus de Trump pare haotic și rudimentar, însă are o logică: tot ce nu e al nostru trebuie să fie mai scump. Noua Americă vrea să fie auto-sustenabilă, să nu depindă de nimeni. De aceea sistemul satelitar va pica, de aceea apartenența sa la NATO nu mai e de actualitate. Când le spune partenerilor din NATO că trebuie să pună 5% din PIB la bătaie, de fapt le face o propunere de neacceptat, pentru a se putea retrage. America nu mai are ce interes să aibă în falita Europă, rămasă fără resurse, fără industrie, fără nicio logică. La ce i-ar ajuta pe americani Europa? De ce să mai întrețină un parazit inutil.
Noua abordare americană deja se vede. Impune Canadei și Mexicului taxe de 25%, dar șterge tarifele vamale în relația cu Argentina. Ce ne spune asta? Că începe o nouă politică a „națiunii celei mai favorizate”. SUA nu mai bonusează mâncatul de rahat, adică acea cumințenie ideologică în care deveniseră experte toate tutele. SUA, treptat, redevine pragmatică.
Războiul din Ucraina este o afacere din care trebuie să iasă. Desigur, nu trebuie să-l credeți pe Trump atunci când plânge cu lacrimi de crocodil evocând numărul victimelor. Marea sa problemă este dezastrul geopolitic moștenit, din care trebuie să găsească o ieșire. Și din care trebuie să scoată cât mai mult posibil. Pământurile rare ucrainene par o tentație(limitată, după cum am demonstrat în urmă cu câteva zile). Doar că acțiunea este una specifică lumii trecute și nu va ține. Contractul pe care Trump i-l bagă pe gât lui Zelenskyi este, mai degrabă, un marketing politic, în condițiile în care majoritatea covârșitoare a pământurilor rare ucrainene sunt în Rusia, iar acea graniță nu este negociabilă. Ideea că dacă ar intra SUA în Ucraina, Rusia nu ar ataca deoarece acolo sunt interese americane, este una slabă. Rusia poate ataca fără probleme, eventual cu garantarea menținerii intereselor americane.
Într-un fel, Zelenskyi are dreptate să nu semneze întrucât nu primește nimic. Ca să nu mai vorbim că acel contract este realmente unul imperialist, de rit vechi. Trebuie însă să reținem că SUA nu oferă garanții de securitate pentru că Trump a înțeles că SUA nu le mai poate oferi! Iar ceea ce nu vrea să înțeleagă Zelenskyi este că, la momentul actual, singura șansă reală a Ucrainei este o negociere directă a sa cu Putin, asta dacă mai e posibil. Dacă nu, capitularea. Oricum mari șanse nu mai sunt. Problema sa vine că instantaneu ar urma să fir „expulzata” de la putere. Însă oricum nu mai are forță, iar dezastrul in care a adus Ucraina nu mai poate fi evitat, decât printr-unul și mai mare. Zelenskyi este acum cu creierii varză, crezând că va putea rezista la infinit pe câmpul de luptă, sacrificându-și toți bărbații unei țări în care raportul dintre femei și bărbați este de 20:1. Și, de aceeași imbecilitate dau dovadă inclusiv europenii care sunt gata să ne sacrifice pe noi sau alți proști pe care-i găsesc pe „plantație”.
Mai e însă un aspect: SUA trebuie să salveze dolarul. Aici e o adevărată discuție. Într-adevăr, cu arsenalul actual de sancțiuni se poate opune unei monezi alternative. Doar că, în ceea ce privește Rusia, s-a dovedit că sancțiunile nu funcționează. Ba, din contră, Rusia a înflorit! Dar mai e un aspect care nu ține obligatoriu de Rusia, ci de ... tehnologie.
Nu e posibil să te opui schimburilor bilaterale. OK, poți bloca o monedă alternativă, dar schimburilor bilaterale nu te poți opune. Ceea ce înseamnă că nu Rusia sau China dărâmă dolarul, ci ... tehnologia. Dolarul aparține trecutului. Tehnologia nu mai suportă sinuoasele circuite bancare ale SWIFT-ului. Azi e lumea decontărilor instant, a plăților cu QR-code. Sunt țări care, pentru eficiență economică, au stabilit între ele modalități de decontare instantanee și schimb valutar direct(vezi pool-ul sud-asiatic). Nu mai e nevoie de dolar! De aceea, singura șansă pe care o mai are establishment-ul american este aceea a credibilității. Și credibilitatea nu poate veni decât din transparență. Auditul aurului și controlul datoriei sunt elemente esențiale pentru restabilirea încrederii și a menținerii dolarului ca monedă de rezervă. Și mai e un element: dizolvarea sateliților. La ora actuală, euro are o cotă bunicică în structura rezervelor mondiale. La momentul actual, SUA au tot interesul să scufunde Uniunea Europeană întrucât locul euro va fi luat de dolar. De aceea îi lasă pe idioții europeni să se mânjească până la epuizare în Ucraina. Va fi benefic dolarului, într-o lume în care cotele de piață se strâmtează. Dar, până la urmă, teoria e discutabilă întrucât, așa cum am arătat, cel mai mare dușman al dolarului nu e o altă țară, ci tehnologia.
A venit timpul să pun punct pe moment acestei postări. Ce trebuie să reținem? Că e un sfârșit de lume, cel al hegemoniei SUA. Acesta a început în 1989, odată cu picarea sistemului sovietic și se încheie acum, cu venirea la butoane a Gorbaciovului american. Sunt 35 de ani de-atunci, descriindu-se un ciclu perfect. Toată politica SUA va arăta diferit întrucât acum întreg establishmentul de acolo are a se feri mai mult de dușmanii interni decât de cei externi. Criminalitatea explozivă, polarizarea excesivă, dezechilibrele interne teribile, situația financiară precară, toate acestea și celelalte conduc spre necesitatea restructurării din temelii a SUA. Ceea ce vedem e doar începutul. Vor urma evenimente din ce în ce mai grozave!
ups
RăspundețiȘtergere