Cum am ajuns în dictatura proștilor?

OK, am văzut pacienții de la urgențe încercând să răstoarne „ordinea constituțională”, l-am văzut pe Potra eliberat după ce a ales să tacă în fața procurorului și a instanței - cred că rușine mai mare nu există! - dar l-am văzut și „rearestat” după ce sistemul s-a asigurat că a șters-o din țară. Un spectacol de comedie mai mare nu există, iar cei care instrumentează asemenea bancuri amare au reușit să depășească în jos granița care delimitează prostia. Pur și simplu, limba română este insuficientă, nu mai are noțiuni cu ajutorul cărora să-i caracterizeze p-ăia care merg cu mascații la bătrânei de 90-100 de ani, pretinzând că ăștia vor să dea o lovitură de stat. Iar porcii bine furajați din zona „influencerilor opiniei publice” continuă circul așa-ziselor dezvăluiri.

Lumea e „speriată” că cineva - probabil zmeul din poveste - ar încerca să dărâme „ordinea constituțională”. Sună atât de sumbru încât ai impresia că se dărâmă munții. Ideea e că procurorașii, împreună cu nulitățile de la CCR, au ajuns să declare „ordine constituțională” orice aberație care le trece  imbecililor de la putere prin capetele lor seci. Chestiunea, în esență, este cât se poate de simplă: nu e trecută în Constituție apartenența României la UE/NATO, nu e trecută în Constituție îngrădirea libertății de expresie s.a.m.d. Culmea, cu toate că întreg corpusul legislativ trebuie să se înscrie în litera Constituției, la ora actuală sunt o grămadă de legi care încalcă flagrant Constituția. Și o încalcă prin complicitatea factorilor de decizie. A mai auzit cineva ceva de vaca aia care-și zice „avocat al poporului”? E prezentă doar atunci când trebuie să comunice că „nu atacă”. Acum, fie vorba între noi, chiar dacă ar ataca cineva, odată ajuns la CCR se respinge, că doar a văzut toată lumea ce elucubrații pot emite trădătorii ăia de-acolo.

Problema însă, dacă o punem pe teren juridic, e deosebit de complicată. Oamenii nu înțeleg și nici nu cred că are rost să-și piardă timpul cu o asemenea discuție sterilă. Chestiunile sunt mult mai simple, infinit mai simple de-atât. Scrie oare undeva că „ordine constituțiuonală” înseamnă ca România să dea pe șest 5% din PIB unei țări care de-a lungul timpului ne-a fost dușman? Scrie pe undeva că trebuie să susținem diverse state care au rupt teritorii din România? E undeva definită „ordinea constituțională” ca obligativitate de plată a unor prețuri de 2-3(poate chiar de 10!) ori mai mari decât e normal la combustibili, energie electrică, apă curentă, gaze s.a.m.d.? Ați văzut pe undeva „ordinea constituțională” definită ca obligativitate de a mânca făină de greieri? Scrie în vreun articol al Constituției negru pe alb că trebuie să te supui spălării de creier a lui Soros, că trebuie să asculți de întunericiții de la Bruxelles sau că e obligatorie ura față de sine și față de țară? Oare „ordinea constituțională” este definită drept „dorința Plăvanului, a lui Bolojan, a Ciolacului s.a.m.d.”?

Dacă puteți răspunde afirmativ la vreuna din întrebările puse în pagraful anterior, atunci trebuie să ne gândim serios la schimbarea ordinii constituționale. Doar că, orice om normal care citește Constituția înțelege exact care-s prevederile și-și dă seama că tot circul făcut de Parchet și servicii este unul absolut aberant, care are la bază ori prostia, ori disperarea, ori ambele. Problema este că nu e nimeni care să-i calmeze, care să le dea peste bot spunându-le verde-n față: „Liniște că sunteți proști!”. Aici e problema. Doar că această problemuță deviază într-alta, mai gravă. După cum bine știm, orice „imperfecțiune” a democrației nivelează calea către dictatură. Și exact acesta este scenariul din România.

Constituția țării este departe de a fi perfectă. Ea a permis tot felul de aberații, precum circul făcut de băsescu sau încălcările nepenalizate ale Plăvanului. Iar Curtea Constituțională, în loc să se ridice la un nivel mai înalt, acoperind juridic și cu bun simț golurile din textul constituțional, s-a dovedit a fi chiar mai jos față de jucătorii politici care profitau la modul imbecil. Așa au apărut aberații precum „președintele are voie să refuze o singură dată o nominalizare de ministru”. Și multe altele pe care le-am tot văzut. Plăvanul a lăsat de-o parte obligația de a fi echidistant față de partide și a mers la manifestații anti-PSD. Dacă mai țineți minte, idiotul a și spus că cea mai mare realizare a mandatului său a fost eliminarea PSD de la putere. PSD, care fusese ales cu o majoritate covârșitoare. 

Toate aceste nimicuri s-au acumulat și au explodat în timpul pseudo-pandemiei, când Plăvanul cel imbecil, sprijinit abil de PSD, a pus-o de-o suspendare a drepturilor fundamentale, băgându-ne într-o dictatură a prostiei absolute. Vi-i mai amintiți pe Arafat, Gheorghiță, Neluțu s.a.m.d.? Toți proștii înșirându-se pe ecrane și decretându-ne că albul e negru. Atunci a fost momentul în care au înțeles că se poate. Și, după ce ne-au suspendat drepturile, iată că a venit momentul în care, același Plăvan prost, a suspendat inclusiv alegerile. Nimeni nu credea că așa ceva e posibil. Uite c-a fost: un prost, umăr la umăr cu așa-zișii apărători ai Constituției, au pus-o de-o chestie atât de atroce din punct de vedere juridic încât nu era imaginabilă nici măcar pe vremea comuniștilor. Puteți înțelege că a fost UNICUL scrutin anulat din istoria țării? Cum de până acum așa ceva nu a fost imaginabil, iar acum e chiar posibil? Mai mult, tovarășul Enache, ăla cu față de pecerist, și-a și rezervat dreptul de a anula și alte alegeri. Și pentru asta a fost inclusiv medaliat și bonusat cu o primă de ieșire la pensie de 50 000 EUR.

Acum apare și altceva. Ciolacu a băgat ordonanța cenzurii. Cu toate că n-ați simțit, cenzura funcționează absolut neconstituțional de ceva vreme. De exemplu, tovarășul Rog a decis blocarea a sute de site-uri și alte resurse pe teritoriul României. Deci se poate, nu-i așa? Acum, covrigarul vine cu un act oficial de cenzurare. Nu scrii ce trebuie, marș la bulău! Că așa e în democrația de rit nou.

De fapt, treptat, toți acești neica nimeni o pun de o dictatură crâncenă. Credeți-mă, nu-i de glumă! Eu eram optimist întrucât, în contextul slăbii marilor puteri, noi fi putut să ne ridicăm pe picioarele noastre. Aiurea, se pare că nu suntem capabili decât să ne supunem oricărui prost care se nimerește la butoane. Și asta e grav. Extrem de grav!