Cea mai mare spălare de creiere a istoriei

Când vorbim despre spălarea de creiere ne gândim automat la stalinism, la maoism sau, mai recent, la regimul din Coreea de Nord. Sunt șabloane care ne-au fost cumva implantate în creier de realitățile istorice pe care le-am tot citit sau despre care discutăm. Comun tuturor spălărilor de creiere amintite este faptul că operațiunea se desfășoară într-un mediu tiranic, strict controlat. În URSS-ul stalinist nu aveai acces la informații din exterior, la fel ca și în China lui Mao. Izolaționismul asigură un setup teribil de bun operațiunii de spălare pe creier. Din acest punct de vedere, operațiunile specifice nu mai au niciun secret, devenind oarecum banale din punct de vedere teoretic și practic.

Cunoscând elementele amintite, marea întrebare - și provocare, în același timp - apare atunci când îți pui problema dacă operațiunile de spălare pe creier pot fi efectuate în societăți - să le spunem - deschise, adică în medii în care oamenii au posibilitatea să se informeze din surse alternative, unde cenzura nu este instalată implicit. Așadar, e posibil? Răspunsul este afirmativ, dar ceea ce e mai cutremurător este că, în mai puțin de un cincinal am trecut prin două mega-operațiuni de spălare pe creier. Vă vine să credeți?

Prima a fost pandemia, un experiment derulat la nivel mondial, care a reușit să le spele unora creierul atât de bine încât s-au transformat în cobai ai celui mai mare experiment medical din istorie. Și nu doar că s-au aruncat pe ei în nebunia respectivă, ci, mai mult, i-au împins pe cei dragi lor: părinți, copii, prieteni buni, etc. Trauma acelei spălări pe creier este atât de mare încât milioane de oameni care suferă de efectele adverse ale vaccinării preferă să țină ascunse problemele pentru a rămâne credincioși ideilor tembele cu care le-a fost spălat creierul. Radicalizarea acestora a fost atât de puternică încât preferă să moară negând cu voce tare greșeala pe care au făcut-o. Inclusiv atunci când își văd copiii victime ale efectelor adverse, sau chiar doborâți de misteriosul val al „morților subite”, neagă totul punându-l pe seama altor probleme. Și, pentru ca evenimentele să capete un aspect hilar în tragismul lor, aduc în sprijin „știința”, aceeași știință care, prin intermediul statisticii, ar trebui să le semnalizeze limpede faptul că un asemenea număr de morți subite nu a mai fost întâlnit niciodată în istorie. 

Cea de-a doua mega-spălare pe creier este Ucraina. Propaganda care a propovăduit timp de mai bine de trei ani „victoriile decisive” ale Ucrainei - în timp ce, în realitate, Rusia producea catastrofe în rândul dispozitivului militar ucrainean - continuă inclusiv azi, în ciuda evidențelor din teren. În continuare sunt idioți utili - precum limbricul ăla de la UM Digi - care repetă cu încrâncenare minciunile dovedite, radicalizându-i pe tembelii care trăiesc în realitatea fabricată de propagandă.

„Asaltul” armatei ucrainene asupra Kursk-ului a fost un dezastru absolut. Cifrele oficiale vorbesc despre un număr de cel puțin 70 000 de soldați ucraineni morți acolo. Rețineți: doar în Kursk, unde au fost deplasate forțele de elită(și cele mai radicalizate!) ale Ucrainei, au fost 70 000 morți. „Legea războiului” ne spune că, la acest număr, avem de șapte ori mai mulți răniți grav și foarte grav. Așadar, mai adăugăm încă aproape 500 000 de soldați care, din punct de vedere practic, mai există doar pentru a fi întreținuți. 

Ceea ce vine peste toți spălații pe creier ai acestui conflict este ceva atât de groaznic încât efectiv nu vor putea pricepe. Deja unii sunt tributari ideilor tembele atunci când văd că SUA negociază în disperare cu Rusia. Și-a pus cineva întrebarea de ce SUA a pornit negocierea? Inclusiv sumele înaintate(și exagerate) de Trump nu justifică disperarea cu care caută să iasă din această „afacere”. Unii chiar cred că SUA profită de Ucraina atunci când Trump le dictează ucrainenilor să treacă afacerile energetice sau anumite exploatații sub control american. De fapt acolo e cu totul altceva, anume un angajament al americanilor în fața rușilor. Ecuația e mult mai complexă, iar fiecare asemenea „victorie” maschează de fapt o înfrângere dureroasă. 

Vă întreb sincer: aveți idee cu adevărat câți ucraineni au murit în conflictul de acolo? Realitatea e atât de crâncenă încât tare mi-e că nu vom afla adevărul decât peste mulți ani. Ceea ce e cert e că autoritățile din Ucraina vor da vina pe „emigrația cauzată de război” atunci când vor publica noile statistici. Acea emigrație însă nu va putea justifica sub nicio formă imensul gol demografic. Dacă acum s-a ajuns ca raportul dintre femei și bărbați să fie de 1:20, în condițiile în care refugiații au fost, într-o măsură imensă, familii întregi, putem înțelege că avem de-a face cu op altă poveste. În urmă cu un an estimam la aproximativ 1 milion numărul de soldați pierduți de Ucraina. Acum cred că am estimat în jos, în condițiile în care țara e într-o masivă criză demografică, iar cifrele nu mai bat deloc. Însă mai e ceva: autoritățile poloneze, române, franceze, engleze, americane s.a.m.d. vor avea grețuri teribile când vor apărea cifrele reale ale cetățenilor lor morți acolo. Au omorât rușii ca la abator, ăsta e adevărul!

Care-i numărul real de morți și răniți? E greu de pronunțat pentru că cifra, din câte îmi dau seama, e de-a dreptul înfricoșătoare. Ceea ce însă e clar e că Ucraina a fost cea mai recentă operațiune masivă de spălare a creierelor. Cetățenii țării sunt într-o negură absolută, dar la ei e normal întrucât trăiesc o realitate nu cu mult diferite de cea din Coreea de Nord. Sunt însă o groază de europeni care au percepție absolut deformată despre ceea ce se întâmplă acolo. Iar jocul penibil pe care-l vedem făcut de unii oficiali - precum cei din Franța, Germania sau Anglia - este nu unul în favoarea Ucrainei, ci un simplu joc de glezne menit „a face tranziția creierelor defecte”. Oamenii pe care-i patronează, pur și simplu nu au cum să perceapă realitatea, motiv pentru care lichelele gen Macron, Scholz sau Starmer fac acum un „spectacol de tranziție”, o temporizare. 

Rețineți, e al doilea mega-experiment de spălare a creierului desfășurat în ultimii cinci ani. Și e înfiorător când vezi cât de bine a reușit. Imbecilul de la Kiev și-a transformat țara în mașină de tocat a propriilor cetățeni, iar spălații pe creier îl consideră erou, în condițiile în care el nu-i nimic mai mult decât un măcelar fără suflet. 

Ceea ce însă e înfiorător e că în mai puțin de cinci ani creierele celor mai mulți din lumea asta au fost spălate cu un scop precis. Iar acel scop ar trebui să ne sperie teribil, la fel de mult cum ar trebui să ne sperie numărul atât de mare al imbecililor cu creierele formate la „Cooperativa Spălătoriilor Profesioniste”.