Evoluții

O firmă chineză nou apărută - RiVAI- tocmai ce a lansat Lingyu, un procesor RISC de înaltă performanță destinat serverelor. Știrea a șocat lumea deoarece media occidentală e mereu luată prin surprindere atunci când constată că în China a mai apărut o tehnologie de ultimă oră, în ciuda restricțiilor. Uneori am impresia că occidentalii au ajuns să trăiască într-o bulă auto-impusă, nefiind capabili decât să primească dozat, cu lingurița, știrile din zona dușmanilor. Mă rog, însăși noțiunea de dușman e una ciudată întrucât chinezii nu-i dușmănesc. 

Să vă mai spun ceva. Recent, tot în China, s-a inaugurat un traseu de 2 km al unui nou mijloc de transport: un tren utilizând levitația magnetică, capabil să atingă o viteză de 1000 km/h. Practic acesta este recordul absolut pentru viteza terestră. Probabil vă este cât se poate de clar că, pentru o asemenea viteză, e nevoie de o tehnologie extrem de avansată. Ceea ce oricum rezultă din implicarea Agenției Spațiale Chineze în proiect. Chiar și așa, nu vă imaginați despre ce e vorba. Întreg traseul trenului se face într-un tub vidat, astfel încât rezistența aerului practic să nu existe. Mai mult, levitația magnetică a trenului este sporită. Trenurile exploatate comercial acum au o levitație de 10 mm. Noul tren chinezesc are o levitație de 10 ori mai mare, iar pentru aceasta au fost implicate materiale supraconductoare de nouă generație. În acest fel se ajunge ca, la o viteză de 1000 km/h, trenul chinezesc să nu aibă absolut nicio vibrație, să nu scoată niciun zgomot. E o evoluție tehnologică remarcabilă!

În domeniul AI, China a închis gura târgului cu Deepseek, dar traiectoria luată de AI acolo e teribil de complexă. Efectiv nu trece o zi fără o nouă provocare. Să vă dau un exemplu: anul trecut OpenAI ieșea cu surle și trâmbițe în lume spunând că e aproape de lansarea agenților AI autonomi. OK, s-au făcut ceva avansuri, dar  ceea ce remarc e că AI-ul chinezesc Manus deja oferă agenți AI autonomi. L-am folosit pentru a-mi genera un raport despre o anumită tehnologie pe care o am în vedere și am rămas uimit de acuratețea datelor furnizate. Totul s-a făcut în aproximativ 7 minute, fără să fie necesară intervenția mea. Chestiunea e cu atât mai remarcabilă cu cât dezvoltările în domeniul Ai se fac „cu cărțile pe masă”, China bazându-se pe opensource pentru accelerarea dezvoltării. 

Aș mai avea o știre de dat, dar când am citit-o mi-am amintit de o altă știre pe care am tot ținut să v-o spun. Și am ținut atât de mult încât, luat de valul evenimentelor, am uitat de ea. Dar uite că revin acum. Era vorba despre un element care ține de cercetarea fundamentală. După cum bine știți, atât Rusia cât și China se află sub tirul unor sancțiuni absolut nebunești. Acestea afectează nu doar capacitatea țărilor respective de a se dezvolta, dar lovesc inclusiv în domenii cât se poate de concrete. Probabil ca și mine de altfel, n-ați auzit până acum despre peridinamică(sper că am tradus bine termenul peridynamics, dacă nu, dați-mi peste degete!). Este un domeniu care se ocupă de studiul deformării și ruperii materialelor. Și, cum probabil vă puteți imagina, aici e vorba de foarte multe calcule, simulări etc. Ei bine, iată problema: pentru simulări ai nevoie de motoare grafice extrem de performante și, cum atât chinezii cât și rușii sunt loviți de sancțiuni, s-au trezit că trebuie să găsească o soluție de a ține pasul cu vremurile. Așa a apărut un grup mixt format din cercetători de la Universitatea Lomonosov și de la Universitatea din Shenzen având ca task principal găsirea unei soluții. Și au găsit-o! Nu, nu au construit acceleratoare grafice mega-performante că nu ăsta era domeniul lor de expertiză. Au făcut ceva și mai tare, dezvoltând un algoritm prin intermediul căruia au accelerat calculele specifice domeniului lor de - țineți-vă bine! - 800 de ori! Nu doar că și-au rezolvat problema, dar noul algoritm face în așa fel încât utilizarea sa pe plăci grafice vechi și neputincioase conduce pentru ei la calcule mai rapide decât cele efectuate pe plăcile grafice de ultimă generație, dar utilizând vechii algoritmi. Impresionant, nu-i așa?

Fix despre știrea aceasta mi-am amintit atunci când am citit despre KTransformers. Este vorba tot despre un algoritm dezvoltat de data aceasta la Universitatea Tsinghua. Acesta face posibilă rularea la viteze decente a Deepseek pe sisteme dotate cu plăci grafice modeste existente pe piața chineză. Chestiunea este extrem de fierbinte inclusiv pentru noi întrucât, cu o investiție de 2000 $, poți avea DeepSeek-R1 sau V3 671B rulând local, în ecosistemul propriu, ceea ce reprezintă o economie fabuloasă. Deja DeepSeek, la apariția sa, a ieftinit cu 90% costul unui LLM. Acum, cu KTransformers, s-a ieftinit teribil inclusiv utilizarea, fiind adusă la nivelul utilizatorului comun. Ceea ce e fascinant este că tot ceea ce s-a făcut s-a făcut prin cercetare fundamentală și, mai ales, prin înțelegerea limitărilor. 

Atât rușii cât și chinezii au fost nevoiți de-a lungul timpului, să facă față numeroaselor vicisitudini și lipsuri, învățând să se descurce cu ceea ce au. Nu-i o chestie specifică lor, ci oamenilor în general. Sărăcia nu i-a împiedicat pe italieni să aibă una dintre cele mai fascinante bucătării din lume. Ce înseamnă „aglio, olio e peperoncino”? Usturoi, ulei, ardei iute? Oricine are așa ceva în bucătărie, dar cine s-ar gândi că din combinația asta săracă poți face un delicios fel de mâncare, doar adăugându-i paste, un alt ingredient extrem de ieftin? Cam la fel stau treburile și în tehnologie. De-a lungul timpului, atât rușii cât și chinezii au avut de-a face cu multe constrângeri, motiv pentru care au în sânge găsirea de soluții pentru rezolvarea diverselor lipsuri. 

Aș aminti aici întreaga aventură pe care au avut-o rușii cu producția de avioane civile. Cele două modele noi - Suhoi Superjet 100(SJ-100) și  Yakovlev MC-21 sunt exemple vii ale capacității de a evita sancțiunile. Ambele aeronave erau proiectate cu numeroase componente de origine vestică. SJ-100 avea cam 40% dintre componente luate din industria aeronautică occidentală. Evenimentele din Ucraina au condus al boicotarea inclusiv a industriei aeronautice rusești, cauzând probleme directe celor două modele de avioane comerciale. Ce s-a întâmplat? Proiectele, în mod evident, nu au fost oprite, ci s-a ajuns la rusificarea completă a lor, găsindu-se soluții pe piața internă. Într-adevăr, cel puțin în cazul lui  MC-21, proiectul a fost destul de întârziat, însă nu a putut fi oprit. Mai mult, prin sancțiuni, occidentalii nu au făcut altceva decât să dea un impuls acestor țări, impuls în direcția în care merge lumea. 

Dacă ați fi privit cu atenție la politica Chinei, ați fi observat o chestiune interesantă: spre deosebire de tacticile și strategiile occidentale, China nu urmărește să captureze țările cu care intră în contact ci, culmea, vrea strict să coopereze cu ele, pe poziții de egalitate. De ce se întâmplă așa? Pentru că ținta principală a Chinei nu este stăpânirea lumii, ci asigurarea autosuficienței interne. Aici e lupta pe care o dă. Similar stau lucrurile și-n Rusia, cu toate că, dată fiind istoria sa, țara e bănuită de expansionism. Mai ales acum, mașina de propagandă occidentală aberează asupra „invaziei rusești” din Ucraina, fără a recunoaște faptul că, dacă vorbim despre o invazie, aceea nu e decât una a Occidentului, pornit împotriva Rusiei într-o încălcare rudimentară a tuturor tratatelor care au asigurat echilibrul după Al Doilea Război Mondial. 

În esență, Rusia nu avea nevoie de toată tevatura din Ucraina, la fel cum nu avea nevoie de noile teritorii pe care și le-a integrat. A fost însă obligată să-și asigure propria securitate, iar asta în detrimentul planului său general pentru noua paradigmă economică a lumii, anume autosuficiența. Culmea, cu toate că întreg conflictul le-a cauzat probleme majore, a avut și o direcție bună întrucât, ca efect al sancțiunilor, țara a devenit mult mai autosuficientă. Iar exemplul cu aviația e unul cât se poate de relevant. 

Ce trebuie să înțelegem din tot ceea ce am prezentat aici? Direcția spre care se îndreaptă lumea, anume cea către asigurarea autosuficienței. Pentru China autosuficiența alimentară este o direcție strategică încă din anii 50, pe care, în ciuda dezvoltării fără precedent, nu a atins-o. E drept că, între timp, numărul de calorii consumate pe cap de chinez s-a multiplicat, însă e cât se poate de clar că nici de întors China nu se poate întoarce în trecut. Motiv pentru care ținta de asigurare a autosuficienței alimentare ÎN CONDIȚIILE ACTUALE devine extrem de stringentă. 

Care-i treaba cu tehnologia? Aici e cheia: tehnologia poate multiplica puterea unei țări în ceea ce privește direcția strategică pe care s-a înscris. S-a văzut de atâtea ori în istorie că trecerea dintr-o civilizație în alta s-a făcut prin intermediul tehnologiei, care a acționat ca un accelerator. Exact la fel ar părea că se întâmplă și acum, doar că suntem într-un fel de vortex istoric. Lumea e deja tehnologizată și nu înțelege CARE anume tehnologie e cea „a viitorului”. De aceea vedem o cursă nebună spre chip-uri, biotehnologii, transporturi, materiale noi s.a.m.d. Fiecare dintre acestea, sau mai multe combinate, pot produce disrupția. Asta e teoria istorică. Dar care s-ar putea dovedi falsă. De ce, e simplu de înțeles. Pentru că lumea și-a pierdut rațiunea, ajungând să caute „tehnologia salvatoare” așa cum alchimiștii căutau transmutarea. 

Realitatea e puțin  diferită. De fapt secretul nu stă în „tehnologia eliberatoare”, ci în validitatea planului. Țările care vor câștiga cursa vor fi cele „rotunde” din punct de vedere doctrinar sau, dacă vreți, al planului strategic pe care-l au. De aceea China și Rusia dau lovituri atât de puternice SUA și asta fără a-și propune obligatoriu acest lucru. Atâta timp cât își vor vedea de planul privind autosuficiența - plan care e cât se poate de concret și necesar - se vor afla pe drumul cel bun. Dacă își vor pierde mințile căutând piatra filozofală a alchimistului, se vor afla pe același drum al pierzaniei, precum ceilalți. 

Și iată că a venit momentul în care trebuie să pun punct expunerii de azi. Așadar, nu vreo tehnologie va fi cea care va face diferența în viitor. Tehnologia e deja fluidă: dacă se descoperă ceva în vreun colț al lumii, acest ceva va deveni accesibil în momentul imediat următor peste tot în lume, ca efect al societății tehnologizate în care trăim. Ceea ce lipsește umanității de azi este o axă dogmatică, un plan concret pe care să-l urmeze. Iar câștigătorii viitoarei lumi, spre deosebire de ceea ce am văzut până acum, vor fi cei care vor înțelege cu adevărat aspectul enunțat în acest ultim paragraf.