Soluții pentru dezastrele care urmează

Primesc numeroase solicitări în privat și aș vrea să repet că NU OFER CONSULTANȚĂ FINANCIARĂ SAU DE ALTĂ NATURĂ nimănui dintre cei care mă cunosc de pe net. Nu vă așteptați să primiți răspuns la astfel de solicitări deoarece, pur și simplu, le ignor! De ce fac asta, am explicat-o. Singura consultanță din partea mea este cea care rezultă din articolele pe care le public și care cred că sunt suficient de explicite. 

Și-acum, după precizări, să trecem la treabă. Așa cum am promis, vă voi prezenta azi soluții aplicabile în criza care urmează, bazându-mă pe niște principii cât se poate de clare și verificate în timp. Iar asta nu de ieri-de azi, ci la scara istoriei! Ceea ce trebuie reținut este că principiile pe care le prezint pot fi înțelese și aplicate de oricine, indiferent de nivelul averii.

Dacă ești conștient că urmează o criză majoră, atunci trebuie să te pregătești pentru ea, indiferent de statutul tău social. Aici, în special, mă enervează teribil cei care-mi comentează fatalist: „ce putem face noi, oamenii simpli?”. Cu siguranță tu, ca om simplu, nu ai cum să miști miliarde între conturi de pe continente diferite, așa cum face Buffett. Însă, la fel de sigur este că, asemeni lui Buffett, tu mănânci, te îmbraci, respiri s.a.m.d. De aici vine primul principiu, care ne spune că pregătirea pentru dezastre începe cu planul pentru asigurarea nevoilor de bază. Pare banal, dar fiți siguri că, indiferent de nivelul averii, oamenii care gândesc pornesc de jos în sus atunci când își fac planul.

Și-acum să ne aplecăm puțin ca să înțelegem. Oricine are nevoie de mâncare, de apă, de îmbrăcăminte și de un acoperiș deasupra capului(cu tot ceea ce presupune el). După cum am văzut, absolut niciuna dintre aceste necesități nu mai este garantată. Oamenii din blocul care-a explodat s-au trezit, de la o zi la alta, fără acoperiș deasupra capului. Oamenii din două județe s-au trezit brusc fără apă. Aceste evenimente trebuie să se constituie în exemple pentru oricine și trebuie trase concluziile care se impun. Un cutremur ar putea lăsa mai mult de jumătate din populația Bucureștiului fără un acoperiș deasupra capului. Sunt scenarii posibile, într-adevăr extreme, dar care trebuie luate în considerare.

În afara scenariilor dezastruoase prezentate, avem perspectiva economică pe care o simțim deja. Ce facem în condițiile în care, din punct de vedere economic, treburile se vor înrăutăți? Hai să-i luăm pe cei mai fără perspectivă, anume pensionarii. Ce poate face un pensionar care-și va vedea veniturile tăiate de impozitele și taxele aberante ale lui Bolojan? Ce va face el când va înghiți „șocul lunii ianuarie” sub forma unor impozite pe proprietate de-a dreptul nedigerabile? E o întrebare absolut legitimă. Ceea ce ar trebui să înțeleagă orice pensionar este că, dacă nu are boli grave, nu e un om fără perspective. Oricând îți poți transforma „lipsa de perspectivă” într-o oportunitate. De exemplu, dacă mai deții o locuință, într-o zonă secundară(la țară), îți poți închiria apartamentul tău situat într-o zonă scumpă și astfel poți acoperi costurile în creștere. Dacă nu ai un imobil „de rezervă”, dar ești cât de cât sănătos, te poți gândi să te angajezi. E nevoie de oameni pe piața muncii și rezolvi două probleme: te menții în formă(decât să stai în casă toată ziua, mai bine mai schimbi o opinie cu alții la serviciu) și ai un venit suplimentar. Desigur, nu e aplicabil pentru oricine, dar sunt soluții posibile.

Revenind la cazul extrem, cel al unui dezastru care poate fi amplificat de o criză mondială. Asigurarea nevoilor de bază este mai mult decât esențială. A crede că rezolvi povestea prin stocuri de hrană e o copilărie. Desigur, nu trebuie ignorată asigurarea stocurilor de bază, care te ajută să supraviețuiești. Ai idee că un sac de grâu sau porumb poate face diferența dintre viață și moarte? Însă ceea ce este esențial e adaptarea. Iar pentru a te putea adapta ai nevoie să îți revizuiești mecanismele de bază. De unde îți faci rost de hrană și apă? De la magazin, respectiv din rețeaua de apă? Ești asemenea celor 95% din populație. Vestea proastă e că într-un dezastru aceștia sunt victimele care luptă rapace pentru supraviețuire. Dintre ei scapă cei mai puternici, cei mai instinctuali, cei mai fără principii. Crezi că te vei descurca? De aceea trebuie să faci în așa fel încât să nu fii ca toți ceilalți.

Mecanismul pe care-l recomand tuturor este acela de a considera încă de pe acum că dezastrul s-a declanșat. Imaginează-ți, de exemplu, că banii nu-ți mai ajung pentru a te aproviziona din supermarket. Ce faci? Îți spun eu: activezi mecanismele de bază. Dacă n-ai bani de pâine îți faci singur pâine. Cum? Pornind de la bază: nu mai cumperi pâine, ci grâu, pe care ți-l macini singur. De asemenea, dacă nu ai posibilitatea să cumperi drojdie, înveți să faci maia. Ce rezultă în final? Un produs mai sănătos și mai ieftin. Dar, dincolo de acestea, ai un mecanism alternativ: știi de unde să cumperi grâul. Apoi partea de zarzavat. E într-adevăr ieftin să cumperi mărar, pătrunjel și alte plante aromatice. Dar te-ai gândit vreodată că poți să ți le cultivi singur? OK, n-ai pământ! Poți s-o faci acasă. În afară de faptul că îți schimbă efectiv aerul din casă, ai mereu zarzavat proaspăt. Sunt câteva idei pe care le poți dezvolta. Ceea ce trebuie să înțelegi este că, la un moment dat este posibil să ai nevoie de pământ pentru a-ți asigura nevoile de bază. Ai o bucată de pământ? Gândește-te bine la asta, mai ales din perspectiva ultimului principiu pe care ți-l voi prezenta.

Trecem acum la cel de-al doilea principiu care se referă la metodele de conservare a averii. Iar acesta este cât se poate de sec, spunând că ceea ce funcționează în vremuri normale încetează să funcționeze în timpul crizei. Exemplu: ai făcut o investiție imobiliară, cumpărând o garsonieră pe care o închiriezi. Rata este mai mică decât chiria, astfel încât ieși pe plus. Ce face criza? Mărește dobânzile la valori incredibile, de nedigerat, și acutizează efectele negative din economie(șomaj, inflație etc.). Ce înseamnă asta? Că rata ta la bancă se va dubla, poate chiar tripla, iar de găsit nu vei mai găsi chiriași. Ce faci în situația asta? Ai bani să treci hopul? Te poți adapta? Mulți văd scenariul pe care-l prezint ca pe un adevărat dezastru, dar asta pentru că devine vizibilă doar partea goală a paharului. În realitate, într-un astfel de scenariu, datoria ta se micșorează. Într-adevăr, trebuie să faci față unui vârf de dobândă, dar în termeni reali datoria ta se micșorează! Problema apare atunci când, în ciuda evidenței, nu vei putea să te menții la suprafață. Ce faci? Te-ai gândit la scenariul ăsta? Ești conștient de faptul că o executare în plină criză îți vinde imobilul la un preț de nimic și diferența de datorie îți va reveni tot ție? Pune în balanță inclusiv scenariu în care dobânzile ar crește pe la 30%-40%(s-au văzut și cazuri de 18%-100%!). Tradus asta înseamnă că într-un an va trebui să plătești 30%-40% din datorie DOAR SUB FORMA DOBÂNZII, principalul rămânând, în mare, același. Sunt elemente pe care trebuie să le iei în calcul când te pregătești.

Dar ceea ce trebuie să fii conștient este că în vremuri de criză funcționează ceea ce în vremurile normale părea neimportant, poate chiar anacronic. De exemplu o casă pe care o ai în proprietate(fără să ai ipotecă pe ea!). Faptul că nu plătești chirie nu te aruncă în stradă! Pământul pe care-l deții, de asemenea devine foarte important deoarece pe acel pământ îți poți dezvolta un întreg framework de supraviețuire. Acum, ca de fiecare dată, vor apărea cârcotașii care spun că te calcă bandiții și te lasă fără nimic. Este posibil și asta, dar aici intră un întreg complex de factori, printre care și ultimul principiu care, probabil e cel mai important.

Reține așadar că valorile fixe, precum imobilele, bijuteriile, metalele prețioase, operele de artă s.a.m.d. sunt „transportatoare” ideale ale averii prin criză. Desigur, când criza este mare nu te ajută prea mult. De fapt, dacă aplici principiul anterior și cel care urmează, în plină criză poți chiar să acumulezi astfel de valori la prețuri derizorii. Reține însă că după criză ele îți translatează averea. Sunt valori care în vremuri normale, pot părea fantezii sau capricii costisitoare, dar care, iată, și-au dovedit de-a lungul timpului puterea de conservare a averii.

Există însă și altceva capabil să-și conserve valoarea, anume business-ul. Un proces pe care l-ai pus la punct și care funcționează, are toate șansele să depășească criza cu brio. De exemplu, dacă ai o brutărie și un flux clar de aprovizionare(direct de la producător), există toate șansele să reușești să depășești o perioadă complicată cu ea. Asta spre deosebire de cei care au banii băgați în burse sau instrumente complexe și care se pot trezi că toate companiile vedetă la care au acțiuni au dat faliment deoarece erau prea mari. Gândește-te bine la asta, în special la așa-zisele „afaceri plicticoase”, care rezolvă nevoi de bază. Un producător de soft nu știu cum va trece criza, dar un covrigar, un salahor, un instalator s.a.m.d. sigur o pot traversa în mai mare siguranță.

Următorul principiu este cel mai puternic de până acum și se poate dovedi crucial. Indiferent de vremuri, există ceva ce nu-ți poate fi luat. Poți fi expropriat, poți fi dat afară din țară, poți fi aruncat precum o măsea stricată. Există însă ceva ce nu-ți poate fi luat, anume capul tău! De aceea principiul pe care-l expun acum statutează că în orice dezastru șansa cea mai mare o au cei care dețin abilități diverse deoarece ei sunt cei mai adaptabili. De aceea este recomandabil ca întreaga viață să încerci să dobândești cât mai multe abilități. Nu doar că îți flexibilizezi gândirea, dar îți acorzi ție o șansă în plus. Ce poate face un programator excepțional dacă apare o criză de curent electric? El nici măcar micul dejun nu și-l poate prepara fără youtube. Astfel se transformă, fără să vrea, dintr-o vedetă într-un rebut al societății. Însă un individ care are habar de cum se cultivă plantele, cum se cresc animalele, cum se zidește și tencuiește s.a.m.d. are infinit mai multe șanse. Te-ai gândit, de exemplu, că în cazul unei penurii de combustibil toate abilitățile tale de șofer nu valorează nimic, dar că o bicicletă se poate dovedi a valora echivalentul său în aur? Ce faci tu într-o astfel de lume dacă nu știi nici măcar să mergi pe biciletă? Nu mai vorbesc despre capacitatea de a o repara, de a strânge lanțul s.a.m.d. Sunt doar câteva exemple. Pot să-ți dau inclusiv exemple considerate superioare. De exemplu unul care are abilități de management se poate dovedi în situații limită de neînlocuit pentru cei din jurul său. 

Iată de ce, indiferent de vârstă, achiziționarea de noi abilități este de neînlocuit. Tefeleii spun că asta înseamnă că „investești în tine”. În esență e o prostie deoarece, de fapt, a dobândi noi abilități ține de dezvoltarea noastră ca oameni, de înțelegerea unor procese. Și, dacă până acum te-ai lăsat pradă gândului că „ai tot ce-ți trebuie”, poate că e momentul să rupi pisica în două și să începi să-ți extinzi orizontul. Nu e nimic greu, trebuie doar să pricepi lucrurile pornind de la bază.

Nu în ultimul rând avem nevoie de cel mai important element care ne poate salva în orice situație. Este vorba de un element esențial, dar care a fost și este subminat conștient de societatea în care trăim. Acest principiu spune că în condiții de criză, capacitatea ta de rezistență este direct proporțională cu dimensiunea comunității din jurul tău. Comunitatea este cea care are capacitatea de a nu pune în aplicare legile tiranice, de a amortiza șocurile. În timpul pandemiei prin orașe era teroarea măștii și a vaccinului. La mine la țară nimeni nu purta mască, iar viața se desfășura normal. Inclusiv polițiștii ignorau ordinele și făceau ture doar de formă. Așa casa mea de-acolo a devenit refugiu pentru petreceri cu prietenii într-o lume în care realmente totul o luase razna. Acolo am tăiat porcii împreună cu vecinii, am făcut țuica tot așa, în comunitate, iar timpul petrecut acolo s-a dovedit de o valoare incomensurabilă. Ce sens avea să vin în Bucureștiul ăla trist și prins de teroare? Doar nevoile de zi cu zi mă făceau să revin, altfel n-aș fi plecat de la țară. 

Într-o lume în care își pierde identitatea, în care arbitrarul devine valoare și principiile sunt încălcate cu cerbicie, într-o astfel de lume nu te poți salva de unul singur, ci împreună cu comunitatea. Inclusiv atunci când e vorba de suferință, mult mai ușor treci când știi că sunt alții alături de tine care, chiar dacă suferă și ei la fel ca tine, mai au timp să te îmbărbăteze, la fel cum tu ai timp și putere pentru asta. 

Aici pun punct articolului, invitându-vă să vă gândiți cu responsabilitate la cele câteva gânduri și principii pe care vi le-am prezentat. Nu în ultimul rând, vă invit să înțelegeți că o criză își alege victimele uniform, din toate straturile societății. Nu-i adevărat că bogații se salvează și săracii sunt sacrificați. Da, sunt mult mai mulți săraci care vor fi sacrificați, dar aici e vorba de un efect al ... statisticii: peste tot în lume sunt mult mai mulți săraci decât bogați, iar asta face ca și atunci când procentul este egal, numerele să fie inegale. Dar de lovit, nenorocirea lovește uniform, nu face diferențe între nivelul de avere, ci între cei pregătiți și cei nepregătiți. Chestiunea asta a fost valabilă întotdeauna!