Subprime românesc?

"România are nevoie de reguli clare pentru a evita o criză tip subprime" a declarat un business development manager al Raiffeisen Banca pentru Locuinţe în cadrul unui seminar organizat de Business Standard(conform unui articol publicat în acelaşi ziar). Luată ca atare, declaraţia pare halucinantă. Putem oare vorbi de subprime în România? Este ţara noastră în pericolul unei crize similară cu cea din Statele Unite?

Evident, crearea unei paralele între criza subprime şi ceea ce se întâmplă la noi, este o naivitate. Piaţa noastră financiară este atât de rudimentară încât, până acum, nu există nici măcar o piaţă a ipotecilor. Să nu uităm că ceea ce s-a întâmplat în SUA a fost cauzat în primul rând de dezvoltarea exacerbată a unor produse derivate sofisticate cu suport ipotecar, adică la un nivel mult superior celui existent în România. Este ştiut că, în primul rând, la baza întregului dezastru american, a stat o politică bolnăvicioasă de creditare care a dus la finanţări abracadabrante(numai dacă studiem cum a funcţionat home equity-ul în ultimii ani ne putem de seama de putreziciunea şi incredibila naivitate a bancherilor americani). De asemenea, o altă cauză a fost foamea cu care băncile s-au repezit să înghită produse financiare extrem de rentabile cu "risc zero". Iar, din păcate, în această capcană au căzut foarte multe bănci europene. Oricum, peste ocean, criza subprime nu este altceva decât un nou val generat de crizele anterioare şi care, dacă va fi acoperit, va conduce la o altă criză şi mai mare. Popular spus, modul în care autorităţile americane tratează crizele seamănă cu încercarea unui restaurator de a repara o mobilă cariată numai prin aplicarea unui strat suplimentar de furnir. La suprafaţă arată bine, dar în interior se distruge structura.

Revenind la noi, observăm că este imposibil să avem de-a face cu o criză subrime întrucât, pe piaţa românească, nu există instrumentele necesare declanşării unei asemenea crize. Şi este clar că nu poţi avea dilemele unui filosof atunci când eşti semianalfabet.

Ceea ce se poate întâmpla la noi va fi, cel mai probabil, o creştere alarmantă a restanţelor pe segmentul creditelor ipotecare, fapt care va duce la o alterare a indicatorilor băncilor autohtone. Într-un interviu acordat ziarului Cotidianul, Ruxandra Cleciu, preşedintele Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare, estima că, până la toamnă, apartamentele vechi se vor ieftini cu 15%. Având în vedere că până acum am asistat la o depreciere situată între 15% şi 20%, rezultă că, în toamna aceasta, apartamentele ar putea înregistra o depreciere faţă de începutul anului de aproximativ 30%. Iar cum în timpul iernii imobiliarele oricum scad, este posibil ca la sfârşitul anului să avem o depreciere de peste 40%. Cum majoritatea băncilor finanţează 75% din valoarea unui imobil, orice depreciere mai mare de 25% se poate transforma într-un cutremur.

Scăderea care se simte

A sosit momentul să finalizez seria articolelor legate de piaţa imobiliară întrucât scăderea care se manifestă este destul de clară. Cum acest blog se ocupă de ceea ce se va întâmpla, nu de ceea de se întâmplă prefer acum să las acum locul "analiştilor" care probabil ne vor captiva luni în şir cu explicarea cauzelor care au stat la baza scăderii.

Ceea ce mi se pare interesant este că, într-un final, chiar şi cei de la Ziarul Financiar au sesizat scăderea, evident prin "metoda" binecunoscută a analizei anunţurilor de pe site-ul anuntul.ro(vezi articolul din ZF). În ultimele luni am monitorizat anuntul.ro şi trebuie să recunosc faptul că rezultatele pe care le-am obţinut au fost similare cu cele ale ZF. Ceea ce mi s-a părut însă extrem de interesant este faptul că, în ultima perioadă, şi-au accentuat declinul garsonierele, adică segmentul cel mai speculativ al pieţei. Aceasta înseamnă că, în viitorul apropiat, acest segment se va deprecia mult mai accelerat decât restul pieţei. Iar această mişcare este normală având în vedere faptul că, până acum, segmentul garsonierelor vechi s-a situat în avangarda aprecierii.

Date fiind exemplele prezentate, nu prea-mi dau seama cum mult mediatizatul indice BREI a dat pe plus. Oare băieţii de la Colliers(experţi parcă-şi spuneau) trăiesc pe lumea asta sau au ceva interese ascunse? Şi dacă este vorba de interese, adică de o tentativă de manipulare, oare nu ar trebui să sesizeze cineva acest lucru?

Cu 8.2% mai multă iluzie

Anunţată cu surle şi trâmbiţe, creşterea economică din primul trimestru al anului are mai degrabă iz de subiect electoral. Ceea ce ar fi trebuit să constituie un subiect de analiză şi de acţiune imediată a căzut într-un steril dialog al surzilor în care unii se bat cu pumnul în piept, iar ceilalţi atrag atenţia. În toată această nebunie au ieşit în evidenţă oficialii BNR care, dincolo de aluziile lor "rutiere", par a fi cu picioarele pe pământ.

Ceea ce ar trebui să ne preocupe în acest moment este faptul că întreaga noastră creştere miroase a supraîncălzire, aşa cum s-a exprimat viceguvernatorul Eugen Dijmărescu. Situaţia nu este nicidecum una care să ne bucure întrucât, în spatele unor cifre aparent frumoase, se ascund realităţi şocante. Valori record ale datoriei externe, dezechilibre incredibile datorate importurilor din ce în ce mai mari şi cifre umflate cu pompa fac acum ca lucrurile să arate frumos. Numai că acest "frumos" este doar pe hârtie şi nu prea are legătură cu realitatea. Vestea proastă pentru indivizii care se îmbată cu apă rece privind statisticile este că, până la urmă, mecanismele pieţei reglează deficienţele. Şi asta se întâmplă indiferent dacă un politician sau un ministru încearcă să mascheze realitatea. Exemple de acest gen sunt destule în istoria recentă, începând cu explozia dolarului faţă de leu după ce Văcăroiu ţinuse artificial cursul la aceeaşi valoare timp de un an sau, mai recent, la devalorizarea leului faţă de euro după ce în vara anului trecut se atinsese un nivel record(iar pentru cei care uită, "evangheliştii" gen Libocor şi Câţu prevedeau o continuare a aprecierii leului). Vremurile sunt complicate şi ceea ce ne va rezerva sfârşitul acestui an cred ca nu va fi plăcut deloc întrucât, din punctul meu de vedere, vom vedea asista la nivele îngrijorătoare ale inflaţiei şi cursului.

Petro-moneda

Statele din zona Golfului intenţionează să creeze un spaţiu financiar-monetar comun după modelul Uniunii Europene. Pentru aceasta, şefii băncilor centrale din şase state arabe (incluzând Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite) s-au întâlnit pentru a dezvolta un cadru comun necesar creării unei monede regionale în zona Golfului.

Preţul mare al petrolului şi indicatorii economici din ce în ce mai slabi ai SUA constituie impulsurile necesare şi suficiente pentru "lansarea la apă" a noii monede până în 2010. Aceasta înseamnă că, în câţiva ani, cotaţiile petrolului vor fi exprimate în noua monedă ceea ce, pentru ţările dependente de "aurul negru", este o veste teribil de proastă. Statele respective nu reprezintă nicidecum vreun model de democraţie sau stabilitate, iar aceste caracteristici vor face ca, pe viitor, petrolul să devină o marfă din ce în ce mai volatilă.

Cel mai probabil, viitoarea monedă - în măsura în care va fi adoptată - se va dovedi un fiasco. Crearea unei zone monetare comune nu este floare la ureche. Ea presupune o anumită stabilitate economică, o predictibilitate a zonei precum şi foarte multă disciplină. Realitatea este cu totul alta în zona Golfului. Inflaţia statelor de-acolo se învârte în jurul valorii de 11%(cu un record în Qatar unde avem 14.8%), iar criza alimentară nu face altceva decât să arunce gaz pe foc. În plus, sistemul politic din zonă nu poate garanta stabilitatea pe termen lung atâta timp cât statele sunt conduse de regimuri mai mult sau mai puţin dictatoriale. În aceste condiţii este greu de crezut că iniţiativa creării unui spaţiu monetar unic în zona Golfului va avea vreun viitor.

În ceea ce priveşte piaţa petrolului, turbulenţele de genul "statul X s-a hotărât să iasă din zona monetară unică" sau "şeicul Y face presiuni la Banca Centrală a Golfului(?) pentru un împrumut în valoare de...", nu vor face altceva decât să inducă volatilităţi tot mai mari.

Primul indice imobiliar

Simţind că lumea este în aşteptarea unei reglementări pe haotica piaţă imobiliară, cei de la Colliers au anunţat cu surle şi trâmbiţe lansarea unui set de indecşi imobiliari. Evident, s-a făcut mult caz, multă publicitate şi mult marketing în jurul "noii minuni". Ceea ce a ieşit, din punctul meu de vedere, este un fiasco total.

În primul rând, modalitatea de calcul a indicilor este de o infantilitate extrema: "culegerea datelor pentru calculul indicilor se face în special de pe site-urile ce conţin anunţuri imobiliare şi din presă. În fiecare lună, o echipă de analişti monitorizează anunţurile şi alege cel puţin cinci oferte pentru fiecare tip de apartament, pe fiecare tip de subzonă, din fiecare sector al Capitalei"(preluare din revista Capital). Cu alte cuvinte, ceea ce fac cei de la Colliers nu se deosebeşte de ceea ce făceau băieţii de la Ziarul Financiar, adică media preţurilor de pe site-uri gen anuntul.ro. Idei de acest gen sunt chiar expirate. Acum un an, nişte băieţi dezvoltaseră un script care efectua aceste medii automat, aşa că nu prea înţeleg rolul "analiştilor care monitorizează".

În al doilea rând, uimeşte modul în care cei de la Colliers interpretează propriile rezultate. Ilinca Păun, director al departamentului rezidenţial a declarat: "Pentru apartamentele vechi va fi o corecţie datorită faptului că proprietarii, din nevoia de a vinde, vor fi dispuşi să negocieze preţul. Acest lucru va face posibil ca, până la jumătatea anului, să mai existe fluctuaţii şi incertitudini, însă noi considerăm că din toamnă, în momentul în care cererea se va afirma pe piaţă şi creditele vor fi mai uşor de obţinut, tendinţa va fi de uşoară creştere generală". Dacă e să luăm numai geniala "idee" că, din toamnă, creditele vor fi mai uşor de obţinut, ne cam dăm seama cu ce oameni avem de-a face pe această piaţă. Atunci când se vede cu ochiul liber înăsprirea politicii de creditare(şi asta nu numai la noi), când agenţiile de rating şi indicatorii macroeconomici prevestesc zile grele pentru România, se trezeşte câte un Gigi(sau Gigica) să prevestească relaxarea creditării. Din păcate, aceasta este încă o mostră de ceea ce putem numi profesionalism mioritic "fără număr".

Greenspan reloaded

Aflat în Montreal, Alan Greenspan a declarat că acum, pentru economia Statelor Unite, cea mai mare ameninţare este inflaţia. "Nu mă aştept să ne mai confruntăm cu bule speculative pentru o perioadă lungă de timp. Condiţiile necesare dezvoltării bulelor sunt inflaţia joasă, nivelul scăzut al dobânzilor pe termen lung, stabilitate economică şi un anume element care oferă oamenilor un nivel exagerat de încredere". Economia americană, lovită de speculaţiile de pe piaţa ipotecară şi bursieră, continuă să se afle într-o criză care afectează întreaga economie mondială, iar faptul că inflaţia se menţine ridicată creează mari probleme. Greenspan a afirmat că se aşteaptă ca băncile centrale să sprijine lupta contra inflaţiei, însă, în limitele independenţei pe care acestea le au faţă de politic.
În ceea ce priveşte preţul petrolului, fostul şef al FED a afirmat că acesta se va menţine ridicat pe termen lung pe fondul unei cereri ridicate care însă, poate fi rezultatul direct al speculaţiilor.

Acuzat de unii că ar fi cauza principală a crizei economice prin care trec Statele Unite acum, Greenspan este unul din economiştii care susţine "autoreglementarea pieţelor". Criticii săi îi reproşează atât cele două crize(computer&Internet stocks) care au avut loc în perioada cât se afla cârma FED, cât şi actuala criză ipotecară.

România în pericol?

După ce agenţia Moody's ne-a plasat în zona de pericol, Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicată, a afirmat că, de fapt, lucrurile stau chiar mai rău decât în raportul dat publicităţii de către agenţia de rating. În raportul Moody's a fost luată în calcul numai datoria publică a României, în timp ce datoria privată acoperă mai mult de 80% din necesarul de finanţare. Aceasta face ca, datoria externă a României pe următoarele 12 luni să fie de 30 mld $(în timp ce în raport se vorbeşte de 5.5 mld $).

"Acest hard landing de care se vorbeşte în raport e un eufemism pentru a spune ca e nevoie de politici interne care să prevină un şoc. În zona de pericol suntem de vreo patru ani, pentru că avem creştere economică bazată excesiv pe consum. Raportul nu mi se pare foarte alarmant."