Aberatia de reforma

Poşta şi Sarea erau cele două mari griji ale demagogului în campania electorală. Într-adevăr, au fost scăpate de Vântu şi Voiculescu pentru a putea fi sifonate de infecta lui maşinărie personală de interese. În Poştă numirile şi sifonările au condus la o minunată pierdere de 72 milioane de dolari, iar la Sare aflăm din Ziarul Financiar că factorii de decizie au fost aleşi pe sprânceană după aceleaşi principii ale băsescului şi partidului său de buzunar. Astfel, şeful companiei este un individ specialist în retailul vestimentar(gurile rele spun că de fapt ar fi specialist în falimentul în retailul vestimentar). De asemenea, în Consiliul de Administraţie a fost numit de aceeaşi luptători anticorupţie un tânăr de 26 de ani, fost inginer la o fabrică de pilote. Într-adevăr, e timpul ca esperţii lui băsescu să-şi arate faţa. Şi, vă garantez că încă nu au arătat tot ce pot!

În sănătate lucrurile stau jalnic. Închiderile aberante de spitale, deficitul de medici şi sifonările frenetice au trimis sistemul extrem de aproape de colaps. Rezolvarea e simplă în ochii acelorlaşi competenţi: le-o trag medicilor de familie care, la rândul lor, vor încerca să-şi tragă banii de la pacienţi(nu că până acum n-ar fi făcut-o). Care pacienţi, am uitat să vă spun, plătesc în continuare asigurările de sănătate, la aceleaşi cote din vremurile în care erau spitale, iar actul medical, cel puţin teoretic, era gratuit. Păi dacă băsescu şi lacheul boc mănâncă rahat că sunt de dreapta nu înţeleg de ce nu renunţă de tot la Casa de Asigurări de Sănătate. N-ar fi mai corect să nu se mai plătească niciun ban la sănătate, iar actul medical să fie pe bani sau bazat pe asigurări private de sănătate? Păi aşa ar fi logic, dar dacă dispare CNAS-ul cum naiba s-ar mai putea căpuşa sistemul, cum s-ar mai plăti cu zeci sau sute de milioane softuri de numărare a pacienţilor sau mai ştiu eu ce alte "complicăţenii"?

Trăiesc cu impresia din ce în ce mai pregnantă că scopul indivizilor în cauză nu este decât acela de a sifonea cât mai mult posibil în timp ce compromit orice idee de reformă. Hai să ne gândim ce va însemna în ochii bizonului autohton noţiunea de reformă după ce ipochimenii amintiţi vor fi ajuns la groapa de gunoi a istoriei? Restricţionarea accesului la sistemul medical, tăieri de venituri şi de posturi operate discreţionar, încălcări ale constituţiei şi legilor în vigoare... Cam asta rămâne din tot ceea ce au făcut piticii demagogi şi odioasele lor metrese.  

Ultima iniţiativă este, desigur, una menită reducerii corupţiei, aşa cum am fost obişnuiţi în ultima perioadă. Reîmpărţirea teritoriului în judeţe de trei ori mai mari decât cele actuale nu este altceva decât o iniţiativă pripită menită a pune în punctele cheie indivizi fideli băsescului. Nu vă iluzionaţi că e vorba de vreo reformă! E doar un blat rapid menit a sifona pe ultima sută de metri ce a mai rămas de sifonat. Din nou asistăm la o forţare a Constituţiei şi la un mers pe sârma legislaţiei actuale. Se vorbeşte demagogic despre reducerea birocraţiei în timp ce se pregătesc mega-monştri instituţionali la nivel regional gata să înroleze armatele de prostălăi ale partidului stat.

Să ne gândim puţin la istoria recentă. Pentru ce era urât regimul Năstase? Mai ţineţi minte cum pe vremea aceea s-au făcut arestări pe stradă, cum se punea pumnul în gură presei şi cum erau intimidaţi oamenii de afaceri? Păi acelaşi lucru, dar la cote mult mai mari, se petrece acum. Mai mult, îi mai ţineţi minte pe Cozmîncă, Miky Şp., Onţanu, Talpeş? Dar mult huliţii oameni de afaceri(vorba vine) din campania electorală? Păi cam toţi au trecut în barca lui băsescu. Dar Jafo Oneşti? Vă mai amintiţi că un băiat a stat la bulău până a vândut acţiunile pe care le deţinea la Jafo preferaţilor lui băsescu? În aceste condiţii, vorbitul despre mafia transpartinică sau despre reformă nu este altceva decât o mâncătorie de căcat. O mâncătorie care însă prinde perfect la prostime şi, cred eu, va permite perpetuarea pe viitor a demagogicului regim de-acum. Şi, din păcate, chiar dacă va fi îndepărtat băsescu, spectrul distrugerilor făcute de regimul său ne va urmări mult timp de-acum înainte. 

Stress 2

Pe la începutul lunii martie vă povesteam despre declaraţiile recent createi Autorităţi Bancare Europene în legătură cu organizarea noului test de stress pentru băncile europene. Spuneam atunci că, în ciuda declaraţiilor, compromisurile specifice politicii europene pot avea puterea de a schimba direcţia. Iată că nu au trecut decât câteva luni şi Autoritatea Bancară Europeană se află în faţa unui atac frontal din partea nemţilor. 

Şeful BaFin(Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht), autoritatea de reglementare şi supraveghere a instituţiilor financiare germane, a atacat direct modalitatea în care Autoritatea Bancară Europeană a setat regulile pentru testul de stress. Practic, ceea ce au făcut cei de la Autoritate a fost să forţeze utilizarea aceloraşi parametri pentru toate băncile europene şi să nu mai permită interpretări subiective care ar putea conduce la falsificări ale testului. 

Nemţii contestă modul în care este definit capitalul unei bănci şi care are ca efect neluarea în consideraţie a unor forme de capital hibrid care, spun ei, sunt specifice băncilor germane. Cu toate că poate părea o chestiune minoră, se pare că tocmai de la acest amănunt băncile germane pot ieşi foarte şifonate. Având în vedere că nu mai este decât o lună până la publicarea rezultatelor testelor de stress, cred că e limpede pentru toată lumea cam pe ce pozţii se află băncile în cauză. 

Atacurile venite dinspre Germania sunt extrem de dure şi nu ştiu dacă nu cumva au ca scop negocierea unor parametri ai testului. Până acum nu s-a auzit dinspre Germania un atac atât de dur la adresa unei instituţii europene. Să vorbeşti despre "lipsa de legitimitate" sau de "acţiunea fără autoritate legală" la adresa unei instituţii oficiale a Uniunii Europene nu poate sugera decât disperare. Şi, mai mult, cred că este un semnal clar că rezultatele testului de stress vor fi surprinzătoare. Aceasta, desigur, numai în condiţiile în care blestematul compromis - promovat ca politică de bază a Europei - nu va intra în acţiune.

Cealalta fata a tigrului

Când spui Coreea te gândeşti la o naţiune împărţită între un nord totalitar şi un sud exuberant. Cum nu am de gând să fac o analiză politică a zonei, vă propun o incursiune în sudului Coreei, acolo unde viaţa pare vibrantă, nebună, fascinantă şi, în acelaşi timp, de neînţeles pentru mulţi. Personalitatea distinctă a tigrilor asiatici a constituit întotdeauna o atracţie atât din cauza dinamicii economice de-a dreptul inexplicabilă cât şi din cauza unei culturi care trezeşte în ochii occidentalilor reverii exotice.

Coreea. Cine n-a auzit de Coreea de Sud? Cine nu are un electronic sau electrocasnic din această ţară? Noi am devenit conştienţi de existenţa lor încă din anii 90 atunci când regimentele de televizoare Samsung şi Goldstar ne invadau viaţa. De-atunci nu s-au schimbat foarte multe. Mai bine spus, după o gripare a tigrilor în 1997, ritmul lor de creştere al Coreei s-a menţinut la aceleaşi cote nebune. Cu toate că unele firme au dispărut şi altele s-au restructurat, firme precum Samsung, Hyundai, LG s.a.m.d. continuă să facă legea la nivel mondial unde liderii de până acum fac din ce în ce mai greu faţă asaltului. Nu mai devreme de luna mai a anului curent, Philips a anunţat că renunţă la businessul cu televizoare deoarece nu mai poate suporta pierderile de pe acest segment.

Confruntaţi cu aceste realitţi, mulţi ar fi tentaţi să considere modelul coreean unul de succes. Ţin minte că în poitichia noastră postrevoluţionară se vorbea la un moment-dat de implementarea modelului sud-coreean pe plaiurile mioritice. Erau, în mod cu totul evident, declaraţii superficiale ale unor politicieni mediocri. Şi spun aceasta din cauză că, atunci când pătrunzi în realităţile tigrului asiatic te confrunţi cu o situaţie diametral opusă şi începi să înţelegi motivele pentru care mica naţiune deţine şi nedoritul titlu de ţară cu cea mai mare rată a sinuciderilor din lume.

Dinspre chaebol-uri(aşa se numesc conglomeratele industriale coreene) viaţa pare frumoasă. Profiturile lor cresc de la an la an. Hyundai şi Samsung au avut profituri record anul trecut. Aceste profituri se văd şi în exporturile Coreei care, în acelaşi an, au crescut cu 29%. La asemenea cifre rişti să consideri că omenirea are o secretă dimensiune infinită de care profită coreenii.

Există însă elemente care ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care cred că au descoperit paradisul. Chaebol-urile, în realitate, sunt unul din elementele care au provocat şi adâncesc dezechilibrele din sânul economiei sud coreene. Pe cât de bine le merge acestor conglomerate pe atât de proastă este situaţia populaţiei şi a firmelor mici şi mijlocii. Un indicator îngrijorător este cel referitor la gradul de îndatorare al populaţiei care a ajuns la 146% din venituri. Spre comparaţie, înainte de începutul crizei actuale, gradul de îndatorare al americanilor era de 138%. La nivelul IMM-urilor lucrurile stau la fel de grav. În timp ce în acestea lucrează peste 90% din populaţia activă a ţării veniturile lor sunt mizere şi datoriile continuă să se acumuleze. Din nefericire, strategia politico-economică a ţării este aceea de a încuraja nelimitat chaebol-urile, în timp ce baza economică a ţării e trecută la capitolul şi altele. Avem în acest fel de-a face cu o puternică polarizare atât la nivelul populaţiei cât şi la nivelul firmelor. O polarizare care se este vizibilă şi la nivelul datelor macroeconomice şi care arată o diferenţă teribilă între cererea internă şi externă. Exporturile cresc fantastic în timp ce cererea internă este la nivele modeste.

Practic avem de-a face cu un exemplu clasic de construcţie grandioasă dezvoltată pe o fundaţie anemică. Oricât de frumos ar arăta chaebol-urile, dependenţa ţării de ele reprezintă un factor puternic de risc. Nu mai e un secret pentru nimeni concurenţa puternică pe care China o face Coreei. Această concurenţă este o ameninţare teribilă deoarece orice fractură a chaebol-urilor poate împinge ţara într-un dezastru economic. Aceasta dacă nu cumva vom vedea înainte o criză financiară cauzată de ritmul nebun de îndatorare al populaţiei.

Şi, pentru ca toate să aibă un vârf, în cazul unor probleme, Coreea va trebui să aibă o grijă foarte mare în ceea ce priveşte capitalurile speculative. Pe fondul problemelor globale, mulţi investitori au găsit în Coreea de sud un safe haven. Problemele acestui capital ţin de volatilitatea sa, iar cu acest fenomen am luat cunoştinţă şi noi în 2008. Numai că în Coreea situaţia e mult mai complexă. Orice zvon poate declanşa o reacţie în lanţ care, fără doar şi poate, ar avea impact cel puţin regional. Deocamdată în Coreea de Sud avem de-a face cu un echilibru fragil dat de numeroasele probleme cu care se confruntă ţara. Dacă mai adăugăm şi preferinţele economiilor asiatice de a reacţiona defazat la crize putem spune că avem un butoi cu pulbere gata de a fi detonat în depozitul cu muniţie.

WikiSecrets

Continuarea pe site-ul PBS. 

Trei randuri

Stăteam ieri pe terasă cu un bun prieten minunându-ne de deprimarea pe care ne-o transmitea vremea. Pe nesimţite discuţia a alunecat către articolul meu de ieri. Tot discutând pe marginea subiectului, am ajuns la o concluzie surprinzătoare cu efect aproape iluminator( :-)) ) : pentru a-l înţelege pe băsescu trebuie să-l vezi pe MO. De fapt, băsescu e MO. Episodul din această dimineaţă al băieţilor de la creativemonkeyz cred că este relevant. Cei care nu l-au văzut îl pot viziona mai jos.

Update: Si pentru ca toate sa poarte un nume, MO l-a numit pe lazaroiu ministru al muncii. Un argument mai solid nici ca puteam avea... Nu mai ramane decat sa le spunem replica pe care o merita: MEDIOCRILOR!

Omorati-l pe basescu!

Sunt şapte ani de când un individ mediocru face agenda acestei ţări. O face într-un mod dezastruos, sfidând bunul simţ şi normalitatea. Şi nu cred că trebuie adus vreun argument pentru această afirmaţie deoarece realitatea oferă cele mai solide exemple. Oare nu este o sfidare a bunului simţ instalarea unor prostălăi în funcţii cheie sau ridicarea la rang de experte a unor curve semi-analfabete? Desigur, aş putea aduce în prim plan o groază de alte exemple însă înşiruirea unor evenimente arhicunoscute n-ar fi altceva decât o pierdere de timp. 

Făcând un bilanţ a ceea ce s-a întâmplat până acum putem observa că ne scufundăm încet şi sigur într-o mlaştină din ce în ce mai puturoasă. Legea a devenit o chestie facultativă, arestările se fac la mişto după cum dictează capu' la ţară, justiţia ba e independentă ba e coruptă, după interesele aceluiaşi individ. Cu toate că e corupt până-n măduva oaselor se autoproclamă luptătorul anticorupţie numărul unu. Ştie că-i merge acest joc din cauză că sunt mulţi proşti pe care-i păcăleşte marinăreşte, ca-n port. I-a mers când "a luptat" împotriva comunismului cu toate că e comunist sadea sau când vorbea apăsat împotriva securităţii tocmai el, cel asupra căruia planează bănuieli întemeiate de a fi fost securist. 

Văzând că se împute treaba cu Ţinutul Secuiesc, că a pierdut lupta cu evidenţa în ceea ce priveşte etnobotanicele, băsescul lansează o nouă diversiune: modificarea constituţiei. Într-adevăr, era un lucru extrem de necesar acum când ţara e în pragul unei noi aterizări  forţate, dar ce mai contează asta? Scopul pe care-l urmăreşte acum e acela de a asigura partiduleţului personal câştigarea alegerilor. E interesul său major deoarece, în caz contrar, se poate confrunta cu spectrul unui viitor dubios din care nu ar lipsi puşcăria. Omul acesta e făcut din diversiune, raţiunea sa de a fi e conflictul. E un individ educat în lumea portului, acolo unde se trăieşte  din şmen şi bişniţă, unde violenţele fizice şi de limbaj sunt reguli de bază. Ştie să-şi atragă prostovani pe care-i transformă în argaţi disciplinaţi, gata să se sacrifice oricând pentru el. Minte fără să clipească din ochi, nu are nicio limită atunci când e vorba de a-şi atinge scopurile mizerabile. Într-adevăr, e o pacoste pentru această ţară că a ajuns să fie controlată de un asemenea exemplar. Dar, pe de altă parte, cred că ţara îşi merită pe deplin destinul. Vinovăţia aparţine tuturor, iar coşmarul actual, cu toate că pare incredibil, este răsplata pentru felul nostru de a fi.

Întrucât ne aflăm într-o fundătură a istoriei, cred că ar trebui să facem un efort pentru ieşirea din acest coşmar. Avem nevoie de un moment zero pe care eu îl numesc omorârea lui băsescu. Nu mă refer aici la lichidarea fizică jalnicului chiriaş de la Cotroceni, ci la eliminarea caracteristicilor lui din viaţa noastră. Un asemenea exemplar a ajuns să conducă destinele ţării din cauză că o picătură de băsescu se află în fiecare dintre noi. Omorârea lui băsescu presupune eliminarea din noi a tot ceea ce înseamnă demagogie, hoţie, ticăloşie, minciună s.a.m.d. E vorba de o revoluţie profundă a noastră ca indivizi. Ce-ar fi dacă de azi n-am mai minţi, dacă nu ne-am mai ascunde după deget, dacă ne-am ţine de cuvânt? Dacă am renunţa la şpagă, la furt şi la micile trepăduşii care ne coboară în ochii celorlalţi? Ştiu, sună idealist şi, în acelaşi timp naiv. Dar, credeţi-mă că singura şansă a acestei ţări este eliminarea acestui băsescu aflat în gesturile noastre mărunte. Altfel, nu vom avea parte decât de un nou coşmar mai urât şi mai prost decât cel actual. Să-l omorâm pe acel băsescu aflat în fiecare din noi şi, cu siguranţă, viitorul ne va putea rezerva şi surprize plăcute!

Ştiu că acest lucru e greu. E aproape imposibil să faci aşa ceva într-o ţară profund viciată şi lipsită de modele. O ţară în care intelectualii vizibili sunt, într-o proporţie covârşitoare, nişte indivizi mediocri, lipsiţi de valoare şi tributari unor idealuri mărunte. Suntem însă într-un moment de cotitură în care avem obligaţia s-o rupem cu actualul nostru mod de a fi. Dacă vom reuşi vom avea siguranţa depăşirii destinului nostru istoric. Dacă nu, ne vom reîntoarce acolo de unde venim, într-o groapă comună aflată la capitolul "şi alţii". O groapă comună în care legea supremă e hazardul destinului şi mila celorlalţi.

Cancerul comunicatiilor

O ştire care a intrat ieri pe fluxurile agenţiilor de presă are toate şansele să schimbe radical un domeniu care, până de curând părea sigur şi rentabil. Este vorba, cum probabil v-aţi dat seama, despre comunicatul OMS referitor la legătura dintre radiaţiile telefoanelor mobile şi cancer.

A fost o lungă perioadă de timp când rapoartele venite dinspre mediul ştiinţific au fost blocate. Mai mult, s-au finanţat generos studii independente care să demonstreze faptul că radiaţiile emise de telefoanele mobile n-ar avea niciun impact asupra sanatăţii(bine că n-au fost finanţate studii care să demonstreze efectul benefic asupra sănătăţii). Desigur, era o chestiune de timp până când adevăratele rezultate vor ieşi la suprafaţă, dar amânările obţinute se pot traduce în profituri de sute de miliarde. 

Comunicatul OMS de ieri nu mai lasă niciun loc de interpretare. Ştirea este clară şi, datorită subiectului extrem de sensibil, are toate şansele să ajungă pretutindeni, de la tabloide la ziare şi reviste serioase. Desigur, acesta este cel mai mic rău pentru cei implicaţi în business. Faptul că se bârfeşte despre un subiect nu este atât de rău, mai ales că ştiri similare au putut fi combătute de-a lungul vremii prin campanii publicitare agresive. Lucrurile însă nu cred că vor putea fi tranşate atât de facil. Producătorii şi, în egală măsură, companiile de telefonie mobilă pot face obiectul a numeroase procese care se vor solda cu despăgubiri uriaşe. Cel puţin în SUA sunt numeroase procese din trecut câştigate de operatori şi care pot fi redeschise ca urmare a comunicatului OMS. Scandalul va avea un impact mult mai mare decât procesele iniţiate de victimele fumatului. În cazul fumatului, victimele ştiau cu exactitate căror riscuri se expun şi, cu toate acestea, sunt foarte mulţi cei care au avut câştig de cauză. În ceea ce priveşte telefonia mobilă sunt numeroase dovezi privind implicarea firmelor telecom în campanii de denigrare a rezultatelor venite dinspre mediul ştiinţific ceea ce, în mod sigur, va avea efecte dezastruoase în instanţe. Probabil o soartă similară vor avea marii producători de telefoane mobile care ar cam trebui să-şi pună de-o parte fonduri serioase pentru viitoarele procese. 

Cu această ştire cred că putem să marcăm începutul sfârşitului pentru un domeniu extrem de profitabil. Din nefericire pentru industria în cauză lucrurile nu stau deloc roz. Chiar şi fără elementul prezentat aici, există numeroase alte probleme. Piaţa a ajuns aproape de saturaţie, iar tehnologia este depăşită. Nu ştiu de ce tind să cred că telecom-ul de-acum arată similar monştrilor industriali energofagi din anii 50-60. Cu siguranţă are nevoie să se reinventeze, dar, din nefericire, reinventările nu se pot face decât pe bani, pe foarte mulţi bani. Adică facturi noi de cheltuieli care, pentru investitori nu sunt altceva decât nişte mici cancere ale portofoliilor.