A reperat cineva reputatia?

A trecut o săptămână de când Ciuvică a demonstrat că teza de doctorat a Laurei Codruta Kovesi e un plagiat. Cu toate că iniţial duduia procuror general a anunţat că a sesizat CSM-ul pentru a-i apăra reputaţia, pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii nu apare nimic. În timp ce în cazul Dumitrescu a fost publicat suspect de repede un comunicat de presă, pentru cazul başchet pare a se merge pe strategia mucles. 

Nu-mi rămâne decât să mă întreb dacă atunci când a spus CSM doamna başchet s-o fi referit într-adevăr la Consiliul Superior al Magistraturii. Nu de alta, dar în lipsa unui comunicat mă gândesc să nu cumva să fie vorba de vreun club sportiv municipal, întrucât prescurtarea e tot aia și doamna cu pricina poate confunda structurle. 

P.S.
1. Lăsând gluma la o parte, dacă vă roade curiozitatea vis a vis de subiect, vă puteţi adresa CSM-ului la adresa de mail relatiicupublicul@csm1909.ro. Sunt obligaţi să răspundă!
2. Domnu' deontolog șef cetepeu' stă tot ca scroafa-n păpușoi! Ce ți-e și cu verticalitatea asta...

FB - faza pe procese

Iată că, mai devreme decât ne-am fi așteptat, Facebook a început să gâfâie. În primul rând avem o evoluție în linie cu ceea ce prevăzusem, adică o cădere clară de 23%(18% fata de IPO). Era de așteptat ca realitatea pieței să spulbere iluziile unor neofiți care au crezut că pot face facil trecerea de la a da like la poze cu pițipoance la investițiile bursiere. Pentru ca spectacolul să fie de-a dreptul haios s-a ajuns rapid, la numai trei zile de la listare, la procese colective intentate Facebook, Morgan Stanley și celorlalte bănci care au făcut parte din consorțiul responsabil pentru listarea rețelei sociale. Fără doar și poate putem spune că trecerea de la extaz la agonie(sau, ca să fim în linie cu vremurile, de la like la unlike) s-a făcut la o viteză demnă de era computerelor. 

Spectaculos e faptul că cei care dau în judecată Facebook chiar au șanse reale de câștig deoarece, cu câteva zile înaintea închiderii ofertei inițiale, Morgan Stanley și-a redus estimările privind perspectivele rețelei sociale, informând însă doar o parte a clienților. O nimica toată care i-a spoliat pe unii punându-i pe alții în avantaj. Fără a greși cred că putem spune că la această listare s-au utilizat toate practicile negative încetățenite pe Wall Street. Însă, dincolo de acestea, trebuie să remarcăm un alt element de care ne tot lovim și care este mereu ignorat: piețele simt nevoia unor momente iraționale. Cu mult înainte de listarea Facebook am atras atenția ca e o mizerie la mijloc. Nu trebuia să fii un geniu al burselor pentru a-ți da seama că e ceva putred în toată această afacere. Doar o simplă  analiză pe care o putea face un student în anul II ar fi relevat faptul că esperții fabulează. Așa cum se întâmplă de fiecare dată, după război apar alți viteji care demonstrează cât de simplu era să-ți dai seama că nu era oportun să cumperi(uitând însă să explice de ce nu au fost ei cei care să atragă atenția înainte de dezastru!).

Ce urmează de-aici? Momentan Facebook și Morgan Stanley încearcă să contracareze trendul negativ. Dacă e să dăm crezare unei investigații CNBC(trebuie tratată cu rezerve deoarece băieții sunt experți în gherle), Facebook intenționează să se listeze la NYSE. Aceasta pentru a sugera că, de fapt, eșecul listării ar fi cauzat de disfuncționalitățile NASDAQ. De cealaltă parte, Morgan Stanley pare a depune toate eforturile pentru a scăpa cu basma curată. Nu știu de ce tind să cred că stabilizarea anemică a titlurilor Facebook ține de interesul celor din spate pentru calmarea apelor. Realitatea însă deja îi contrazice și analizele imparțiale relevă faptul că prețul este în continuare mult prea umflat. Bloomberg, după ce a sondat opiniile mai multor analiști europeni, a ajuns la o estimare medie pentru perioada următoare de 22$/acțiune, adică un preț cu peste 30% mai jos decât cel prezent. Pentru că tot sunt la momentul confidențelor risc să fac o previziune: în cazul în care Facebook nu-și va crește anul acesta veniturile cu mai mult de 40%, am putea vedea acțiunile rețelei sociale prăbușindu-se sub 15$. Vorbim peste 1 an. Până atunci mă tot întreb cine-o fi fost short în prima zi de listare? E o întrebare la care vom primi răspunsul ceva mai repede.

Update: Încep să apară informaţii în WSJ. 

Discursul regelui

În timp ce lumea era cuprinsă de flăcările banalei listări Facebook, la un nivel discret, s-a petrecut un eveniment de o importanţă covârşitoare. Practic, din punctul meu de vedere, luna aceasta am asistat la schimbarea regelui în lumea IT. Sună suficient de provocator? 

Dar oare ce s-ar fi putut întâmpla atât de radical încât să fac o asemenea afirmaţie? Ei bine, pentru prima dată în istorie Chrome, browserul de la Google, a depăşit Internet Explorer instalându-se în fruntea programelor pentru accesul la web. N-o să fac aprecieri despre capacităţile produsului celor de la Google. Mă limitez să observ că, în conformitate cu graficul ataşat articolului, creşterea Chrome pare a fi alimentată de scăderea Internet Explorer. Schimbarea de poziţie pare a fi fost o luptă exclusiv Chrome vs IE întrucât restul browserelor analizate şi-au menţinut cota de piaţă. 

Chiar şi în condiţiile în care s-a petrecut această schimbare de poziţie cred că vor fi destui cei care vor considera că nu e mare lucru. La urma urmei e vorba doar de un program. Cu ce-ar influenţa un simplu program schimbarea ierarhiilor în lumea IT? Ei bine, browserul este mai mult decât un program şi susţin acest lucru încă de când Google a lansat lupta pentru un nou sistem de operare. Cu o lume al cărei trend se îndreaptă inevitabil spre cloud, browserul devine sistemul de acces la această lume. Aşa se face că cel care va avea controlul pieţei browserelor va avea practic la picioare imensa lume a utilizatorilor de internet. Aici este miza. Aşa cum am spus în mai multe rânduri, în scurt timp sistemele de operare nu vor mai conta. Din acest punct de vedere putem spune că Microsoft a murit în timp ce noul rege, "MS" Google, îşi rosteşte discursul. 

Lumea se schimbă rapid! Locomotiva noii paradigme din IT e Google. Vrem/nu vrem acesta e adevărul deoarece Google de mult nu mai înseamnă doar search. E o lume care se dezvoltă aproape subversiv, iniţial în umbră pentru ca, la un moment-dat, să explodeze în prim-plan. Exact aşa a evoluat Chrome, după un tipar folosit de numeroase alte produse ale Google. Marea problemă a gigantului este aceea de a-şi manageria dimensiunea uriaşă la care a ajuns. Nu de alta, dar prin intestinele creaturii din Mountain View există numeroase tehnologii cu potenţial imens şi care, odată ieşite la lumină, pot conduce la rezultate surprinzătoare chiar şi pentru creatorii lor.

O privatizare necesara

Ieri ANAF a blocat conturile TVR pentru datorii în valoare de 308 milioane lei. Este cel mai recent dintre scandalurile în care această instituție este implicată. Practic, după '89, TVR a fost o continuă gaură neagră, o instituție care nu a făcut altceva decât să livreze antiperformanță. Este de neimaginat cum o televiziune care, pe lângă o taxă abuzivă, mai este susținută și de la bugetul statului, se află practic în faliment. Mai mult, situația nu este justificată de vreo performanță notabilă. TVR este un dezastru în audiențe, iar acest trend de cădere este unul cunoscut de mult timp.

De ani de zile Televiziunea Română este o instituție prin intermediul căreia sunt plătiți de la Buget propagandiștii puterii. Un sport practicat de toate partidele care s-au perindat pe la putere. Rezultatele se văd din plin acum: o instituție insignifiantă pe piața media, cu cheltuieli imense și pierderi pe măsură. Văzând dezastrul de la TVR te întrebi sincer ce fac celelalte televiziuni pentru a supraviețui? Cum se descurcă alte posturi fără taxă TV? Toată lumea știe că în piața de televiziune performanța este cea care conduce spre câștig. Orice realizator TV tremură când aude cuvântul rating deoarece este măsura instantanee a performantelor sale. La TVR aceste chestiuni sunt străine. Acolo umflatul facturii și obediența față de putere par a fi principalele elemente luate în considerare. 

N-o să mai descriu și alte lucruri scandaloase deoarece nu are sens. Sunt cunoscute de toată lumea de-atâta amar de vreme. Având în vedere că toate partidele care au trecut pe la putere au făcut aceleași compromisuri soldate cu plata unor facturi piperate de către stat, cred că a sosit momentul separării apelor: TVR trebuie privatizată! Ce sens are să mai ții pe spatele statului o instituție falimentară care nu mai reprezintă mare lucru pe piața media? Într-adevăr, în Europa se mai obișnuiește să fie subvenționate televiziuni de stat. Însă peste tot aceste televiziuni livrează performanță. În România, de aproximativ 15 ani băgăm sume imense pentru resuscitarea unui cadavru. Nu merită!

Privatizarea TVR ar putea aduce bani la Buget recuperând, chiar și parțial, pierderile de până acum. Marele câștig ar consta în tăierea cheltuielilor viitoare și reducerea apetitului manipulator al politicienilor mioritici. Fără jucăria numită TVR piața media s-ar mai curăța, abuziva taxa TV ar fi eliminată și toată lumea ar fi mulțumită. Nu în ultimul rând atrag atenția că acum este unul din ultimele momente când se mai pot scoate bani frumoși pe cadavrul în semi-putrefacție numit TVR. Concurența acerbă de pe piața TV din România va face ca licitația pentru preluarea stațiilor de stat să fie una puternică și să se obțină bani frumoși. Mai târziu nu se știe ce loc va mai ocupa televiziunea în preferințele publicului. Mai degrabă vor face bani companiile media care vor ști să se adreseze paralel pe toate canalele de comunicare: radio, presă scrisă, internet, dispozitive mobile și TV. TVR nu este pregătită pentru așa ceva.

În aceste condiții cred că este clar pentru toată lumea că privatizarea este cea mai bună soluție pentru TVR și pentru noi. De asemenea, ar fi un lucru bun chiar și pentru Guvern deoarece ar da un semnal de bunăcredință. Atunci când renunți de bunăvoie la un instrument de manipulare arăți că ai curajul să elimini din vechile metehne. Iar pentru actuala majoritate(în special pentru componenta PSD) o asemenea demonstrație de bunăcredință este mai mult decât benefică. 

Grexit

Grecia, o economie relativ insignifiantă la nivel global, este pe buzele tuturor. A ajuns atât de importantă încât i se transmit mesaje încurajatoare tocmai de la întâlnirile G8. Totuşi, nu e ciudat ca o ţară al cărei PIB abia depăşeşte trei sute de miliarde să se afle pe buzele tuturor marilor lideri ai lumii? Motivul acestei atenţii nu este în niciun caz simpatia de care se bucură, ci teama. Teama că Grecia se va transforma într-un declanşator al unei noi crize mult mai urâte decât cea pe care o trăim acum.

Când liderii europeni porunceau Greciei acceptarea unor planuri iluzorii de salvare o făceau convinşi fiind că au de-a face cu un rob spăşit care, la urma urmei, îşi merită condiţia de sclav. Ceea ce însă nu înţelegeau atunci era un lucru cât se poate de simplu: bunăstarea lor depindea într-o măsură covârşitoare de stabilitatea săracilor care-i deranjau. Întârzierea conştientizării acestui lucru îi va cost scump. Mult mai scump decât îşi pot imagina.

Dacă ar fi să facem un calcul al pierderilor care ar rezulta din părăsirea zonei Euro de către Grecia ne-am lovi de o mare necunoscută. S-au înaintat diverse valori, însă nimeni nu poate garanta că vreuna din metodologiile de calcul este corectă. Aşa se face că plaja posibilelor pierderi se află între o sută de miliarde şi peste un trilion. Niciuna dintre aceste cifre nu este corectă deoarece nimeni nu poate evalua în acest moment cum pot evolua pieţele în cazul unui scenariu radical. Există posibilitatea ca o ieşire precipitată a Greciei să coste fix câteva sute de miliarde, adică datoriile acumulate de ţară. Aceşti bani ar avea un statut incert, ceea ce va obliga creditorii să-i înregistreze ca pierdere. Este scenariul optimist. Problemele apar însă abia din acest punct deoarece nimeni nu poate cuantifica ce presupune asumarea acestor pierderi. Şi aceasta pentru că nu e vorba de pierderile ca atare ci şi de produsele derivate având în componenţă datorii ale Greciei. Mai mult, asumarea bruscă a unor pierderi poate conduce la picajul unor instituţii financiare mari care şi-aşa abia mai sunt menţinute pe linia de plutire. Cu alte cuvinte, ne putem aştepta la o reacţie financiară în lanţ care ar produce pagube enorme. 

Şocul ieşirii Greciei din Euro poate genera o nouă creştere bruscă a dobânzilor la care se împrumută celelalte ţări fragile din UE. Aşa se face că, o ieşire a Greciei poate obliga părăsirea imediată a bărcii de către Portugalia şi Irlanda(pariez că nimeni nu-şi mai aminteşte de ei!), iar într-un scenariu de coşmar am putea adăuga Italia şi Spania. Fiecare dintre aceste ieşiri poate creşte turbulenţa, ajungându-se la niveluri de-a dreptul nesustenabile. Teama marii majorităţi a analiştilor este că aceste scenariu va conduce într-un final la căderea monedei euro, un lucru la care nimeni nu vrea să se gândească. Acesta este adevăratul motiv pentru care Grecia este pe buzele tuturor şi, la nivel declarativ, ieşirea ţării din uniunea monetară este exclusă.

Totuşi realitatea nu poate fi contrazisă! În lipsa unor soluţii eficiente adoptate la începtul crizei greceşti problemele s-au agravat, iar acum singura soluţie pare a fi revenirea la drahmă. Şi aceasta deoarece şi costurile rămânerii ţării în euro sunt piperate, cu perspective similare celor din prezent. Mai mult, problemele devin critice în condiţiile în care ţara trece printr-o criză politică profundă. Cu alte cuvinte, lucrurile nu mai pot continua ca până acum, dar nici schimbarea nu e bună. Un paradox pentru care deocamdată nimeni nu are soluţie. Aşa se face că, în spatele mesajelor încurajatoare, se află de fapt dorinţa liderilor europeni de a cumpăra timp. Posibil ca în scurt timp să vedem adoptarea unui framework de ieşire din euro care să mai reducă din incertitudine în ceea ce priveşte pierderile. Este posibil ca ieşirea să presupună asumarea pierderilor de către ţara care părăseşte barca. Este desigur o asumare formală care ar avea rolul imediat de a da iluzia unei certitudini a plăţii datoriilor, undeva într-un viitor incert(în acest caz titlurile datornicilor n-ar mai fi înregistrate ca pierdere în scripte, chiar dacă în realitate nu mai reprezintă nimic). O ieşire controlată a Greciei, urmată de ieşiri ale "verigilor slabe" pot recredibiliza moneda euro deoarece, din punct de vedere teoretic, economiile rămase sunt cele mai puternice, iar principiile solide ale monedei unice vor părea a fi restabilite. Ce înseamnă aceasta? Chiar dacă în prima fază euro va scădea, pe termen mediu şi lung moneda va recâştiga terenul pierdut.

Ca o concluzie putem spune că suntem în mijlocul unui nou moment de incertitudine. O incertitudine care le dictează investitorilor reîntoarcerea la cash. Cel puţin pe termen scurt cred că o să avem un nou episod de cădere generalizată a pieţelor. Sunt condiţii clare pentru un spectacol care trebuie să te prindă cu destui bani lichizi în buzunare. 

Şobolanii neprihăniţi

În momentul în care a existat bănuiala de plagiat asupra unor indivizi care se visau în funcţii publice, maşinile băsiste de mâncat căcat(acoperite informativ de securitate) se dădeau de ceasul morţii arătând indignate cum "vrea ăştia să ne distrugă". Era vorba atunci de atacuri coordonate, toate tunurile fecalice trăgeu la punct fix, în timp ce postacii şi bocitoarele cu juma' de normă mai, mai că nu-şi arătau păsăricile de indignare. Iată că, întâmplător sau nu(mie-mi miroase a mişcări de frondă în servicii), a ieşit la lumină cum că fata din capu la procuratoră se pare că a plagiat mizerabil tocmai în minunata-i teză de doftorat. Ei bine, deontologicele gazete au pus batista pe ţambal. [Paranteză: Bre nea cetepeule, cum de uitaşi bre să te isterizezi controlat în faţa lu' naţiunea? La piţipoanca blondă te indignaşi, la Mang te dăduşi de ceasu' morţii şi tomnai acu, la cazu' başchet, obosişi? Gazeta de perete a lu' matale şterse repede articolu' să nu cumva să se supere ăl bătrân. Bre nea deontoloage, ce ţi-e şi cu verticalitatea asta! Pesemne e şi ea dependentă de gologani şi dacă superi prea tare pe mult-prea-băşitoriu de arginţi s-ar putea să te cocoşezi de foame. Io te înţeleg în dilema lu matale: ce e mai rău să fii cocoşat de foame sau să stai vertical şi sătul? Bine, vertical numai fizic, pretene; moral de mult pute a vidanjă, oricât ai da-o tu cotită! Închis paranteza.]

Observ că în timp ce Mang a găsit inspiraţie în surse exotice(gen japonezi, chinezi şi alţi oblici la ochi), mai neaoşa noastră procoroare a mers pe calea cea dreaptă a complexelor şi ştiinţificelor site-uri de specialitate referat.ro, 6profu.ro, etc., surse din care-şi fac lucrările şcolerii mai leneşi. Dacă e să dau crezare site-ului lui Ciuvică(unde un tabel kilometric prezintă paginile şi sursele başchetbalistei), ar rezulta cât se poate de clar că lucrarea e o magleală ieftină. Din punct de vedere ştiinţific respectivul colaj cred că ar trebui situat supt glezna broaştei, iar calificarea ei ca teză de doctorat e obligatoriu să atragă sancţionarea atât a conducătorului de doctorat cât şi a universităţii. Păi şi noi, ce facem? Aşteptăm cesemeu' să apere neprihănirea la fetiţă şi servicile(sic!) să producă rapid alt scandal?

Cum am cam spus ce era de spus, n-aş vrea să merg pe aceeaşi cale pe care propaganda băsistă acoperită a impus-o, chiar dacă sunt deplin de acord că cei care sunt prinşi plagiind trebuie aruncaţi la groapa cu căcat. Şi aceasta pentru că avem de-a face cu un furt infect, cu o sfidare grosolană a bunului simţ. Cum probabil, cel puţin declarativ, toată lumea e de acord cu acest punct de vedere trebuie să mergem mai departe. 

După '89 standardele universitare au scăzut teribil. Nici înainte nu erau grozave, dar ceea ce s-a întâmplat după Revoluţie a fost dramatic. A devenit posibil ca orice neavenit care are o sursă de bani ceva mai mare decât media să ardă etape, să-şi ia rapid doctoratul şi să evolueze liber în mediul universitar. Aşa ne-am îmbogăţit cu falşi profesori universitari deveniţi peste noapte conducători de doctorate şi punând bazele manufacturilor de titluri. Şi, cum la nivelul cel mai înalt au pătruns cu ghiotura prostovanii, standardul universităţilor autohtone a scăzut dramatic. Facultăţile de doi lei au îmbibat piaţa cu profesori de doi lei, ajungându-se în prezent ca întreg învăţământul să fie un dezastru. E un rău imens care ani la rând a fost ignorat. Acesta este motivul pentru care din şcoală ies generaţii întregi semi-analfabete. Ştiţi ce înseamnă aceasta? Condamnarea naţiunii. Un studiu făcut acum un an revela faptul că Portugalia va fi incapabilă să depăşească actuala criză economică din cauza educaţiei precare. Este ceea ce ne paşte şi pe noi. O şcoală slabă scoate proşti care nu sunt buni pe piaţa muncii. Nu mai trăim în vremurile în care era cerere aproape exclusivă de sculeri matriţeri, betonişti, prelucrători prin aşchiere s.a.m.d. Lumea actuală e complexă, iar lipsa de pregătire a tinerei generaţii e o sabotare a ţării. 

Oare se mai poate face ceva? Vă spun sincer că nu am un răspuns, dar cred că, în primul rând, ar trebui distrusă rădăcina acestui rău. An după an, indiferent de guvernare şi vremuri, o singură instituţie a patronat acest întreg dezastru. O singură instituţie a frânat, a pus tălpi şi a permis existenţa unor căi ocolite. Se numeşte Ministerul Învăţământului şi este, din punctul meu de vedere, ultima redută stalinistă din România. De-aici începe răul şi de-aici trebuie începută curăţenia. Aşa că, tema viitorilor miniştri n-ar mai trebui să fie tembela schimbare a sistemului de învăţământ la fiecare patru ani ci, mai bine, curăţarea ministerului de şobolanii şi mentalităţile staliniste care mustesc pe-acolo. Abia după ce ai pus bazele unui minister credibil poţi trece la adevărata reformă care ar presupune reevaluarea întregului corp profesoral şi eliminarea impostorilor. 

Este însă teribil de greu. În primul rând s-ar putea ca după o curăţenie ca la carte să nu mai rămânem decât cu vreo 2-3 universtăţi. În ceea ce priveşte şcolile şi liceele e posibil ca în proporţie de peste 80% să fie compromise. Credeţi că poate cineva să se lupte cu un asemenea monstru? Probabil că nu deoarece virusul e deja în noi! N-am fost atenţi şi iată-ne în punctul fără întoarcere în care nu ne rămâne decât să constatăm cu stupoare cum ne-am transformat dintr-o naţiune într-o adunătură abulică de prostovani.

O suta de miliarde de iluzii

Iată că s-a încheiat cea mai mare listare din istorie. Facebook face 104 miliarde! Asta înseamnă că a fost evaluată la de peste douăzeci de ori mai mult decât valoarea vânzărilor sale. De-a dreptul incredibil.

Din acest moment, putem decreta că suntem destul de aproape de vârful Dot-com Bubble 2.0. Goldman și ceilalți investitori care s-au hotărât să vândă au făcut bani frumoși în urma acestui buzz mediatic, obținând randamente fabuloase. Personal cred că cei care au cumpărat acum nu au făcut altceva decât să parieze pe un cal mort. Care poate fi modelul de creștere al Facebook? Nu știu și chiar nu-mi pot imagina cum va reuși compania lui Zuckerberg să vândă mai mult. 

Probabil în zilele și săptămânile următoare vom vedea adevăratele performanțe bursiere ale rețelei sociale. Realitatea însă va lovi cu putere la prima raportare financiară. Atunci măreții investitori de-acum cred că vor cunoaște cu adevărat plăcerea unui duș rece. 

În final nu-mi rămâne decât să vă recomand să citiți ipotetica scrisoare a lui Zuckerberg către investitori. Pentru a vă deschide apetitul vă voi reproduce un scurt fragment:

Dear Potential Investor:

For years, you’ve wasted your time on Facebook.  Now here’s your chance to waste your money on it, too. 

Tomorrow is Facebook’s IPO, and I know what some of you are thinking.  How will Facebook be any different from the dot-com bubble of the early 2000’s? 

For one thing, those bad dot-com stocks were all speculation and hype, and weren’t based on real businesses.  Facebook, on the other hand, is based on a solid foundation of angry birds and imaginary sheep.(textul complet aici)

P.S. Decât să fi aruncat banii pe like-ul virtual, un investitor serios s-ar fi putut uita, spre exemplu, la Mastercard. La venituri cu 50% mai mari e evaluata la sub 50% din valoarea Facebook. În ultimul an Mastercard aproape mi-a dublat banii. Sunt tare curios cum va arăta FB peste un an!