Iluzia anonimitatii(II)

În urmă cu un an(vezi aici) vă vorbeam despre planurile incipiente ale giganților cardurilor pentru utilizarea în scopuri comerciale a datelor utilizatorilor. Încă de-atunci mi-am exprimat îngrijorarea față de această nouă realitate. Și nu am fost singurul deoarece numeroase organizații au atras atenția asupra tentativei de terfelire a intimității.

Pare însă că publicul este mult mai ignorant decât ne-am putea imagina. Reacțiile au fost destul de limitate, iar viața și-a văzut de mersul său înainte. Ceea ce le-a permis celor două mari organizații de carduri să-și continue demersurile și să încerce depășirea limitărilor legale pentru a-și duce dezideratul la îndeplinire.

Catre ce ne indreptam?

Există o anumită neliniște în atmosferă, pare că norii unor vremuri grele se arată. E un fenomen conștientizat de toată lumea și nu cred că trebuie investit prea mult pentru a-l demonstra. Cu toate acestea, semnalele mixte recepționate au darul de a sădi emoții diverse, de a da speranță sau, dimpotrivă, de a genera angoase.

Spre exemplu astăzi ar trebui să recepționăm semnale pozitive. Băncile americane au raportat rezultate surprinzătoare, peste așteptările analiștilor. Este pozitiv faptul că, în unele cazuri, se raportează creșteri ale creditelor ipotecare, ceea ce ar putea semnaliza într-un fel destul de limpede faptul că economia își reia avansul. Din punct de vedere teoretic, o însănătoșire a sistemului bancar redeschide robinetele fericirii, banii revin în economie, avem din nou creșteri și lucrurile se rezolvă. Am trăit de multe ori scenarii similare astfel încât nu văd de ce ar trebui să negăm această evoluție.

Romania, tara istetilor solemni

Butonam ieri pe posturile noastre TV și, la unul din ele, cineva de la Asociația Investitorilor pe Piața de Capital(AIPC) spunea în direct că „marele” Sima a intervenit pe forumul AGF. Cu toate că AGF blocase accesul lui Sima în urmă cu ani buni, omul se folosea de un alt nick pentru a-și comunica minunatele-i idei din bejanie. 

Voi intra direct în subiect pentru că, zic eu, avem de-a face cu un caz tipic pentru România. După ton și subiectele discutate, Sima părea a fi intrat cu nick-ul sanzi. Cei care sunt interesati pot intra pe forumul agf unde vor găsi mesajele la care mă refer. Pentru ceilalți, am atașat mai jos o captură de ecran cu două mesaje transmise de respectivul nick. 

Gânduri despre un personaj din ce in ce mai ipotetic

Cât de românește sună întâmplarea din săptămâna care tocmai se încheie? Șeful contestat al unei burse, după ce reușise prin manevre oculte să întoarcă votul acționarilor, fuge ca un borfaș lăsându-i cu buza umflată pe clienții săi. Clienți care, în conformitate cu legea, n-ar fi trebuit să existe deoarece, ca șef al unei burse, Cristi Sima pur și simplu n-ar fi trebuit să mai desfășoare activități de brokeraj. Dar, așa cum ne arată experiența, respectarea legii(aici e vorba de spiritul ei) e oarecum facultativă atunci când te învârți cu grație în jurul satrapului zilei. 

Dar să începem cu începutul. Cine e Sima? Marea masă a semidocților bursieri îl consideră un personaj legendar, clienții săi credeau că e un insider extravagant care învârte piețele precum un vrăjitor, în timp ce colegii săi brokerii erau ceva mai aproape de adevăr considerându-l un speculator periculos cu papagal mult mai performant decât al lor.

Fondul Proprietatea & Franklin Templeton

Fără doar și poate, îngenuncherea Franklin Templeton în instanță este o știre în sine. Dar, cu adevărat important este modul în care această hotărâre va lovi Fondul Proprietatea. Neavând de a face decât cu varianta lacunară a hotărârii e greu de spus ce va urma. În mod normal ar trebui să așteptăm motivarea pentru a ști cu adevărat ce urmează de fapt.

Indiferent însă de nuanțele legale, e cert că avem de-a face cu o premieră. Venirea celor de la Franklin Templeton n-a împlinit speranțele acționarilor inițiali(foștii proprietari) care și-ar fi dorit o cotație a acțiunilor cât mai apropiată de valoarea nominală. Privind retrospectiv putem spune că așa ceva era imposibil din cauza șerpăriei din firmele statului. A fost lucrul pe care l-a conștientizat administratorul Fondului Proprietatea încă de la instalare și nu trebuie să uităm cum primele acțiuni întreprinse efectiv i-au șocat pe politicieni. Forțarea transparentizării activității din firmele statului la care Fondul era acționar, contracararea unor acțiuni cu iz electoralo-căpușător și criticile deschise la adresa managementului slab au fost principalele arme de asalt ale administratorilor privați.

Urmatoarea revolutie araba?

Chiar dacă până acum Arabia Saudită a părut protejată de spectrul revoluțiilor Primăverii Arabe, lucrurile nu sunt foarte clare acolo. Desigur, la suprafață totul pare calm, dar sunt câteva chestiuni destul de apăsătoare.

Voi începe prin a vă aminti că media de vârstă a țării este una destul de joasă, de numai 26 ani, aproximativ 30% din populație având sub 14 ani. Datorită geografiei zonei, peste 80% din populație este urbanizată. Principalele orașe ale țării au peste 1 milion de locuitori(capitala Riad are aproape 5 milioane), iar populația totală este de aproximativ 26 milioane.

Sfarsitul petrecerii

Cu ceva timp în urmă afirmam că 2012 va fi ultimul an al falsului optimism. Ultimul an în care ne vom amăgi cu mierea și laptele care, nu-i așa, până la urmă trebuie să reînceapă cumva să curgă. Iată că „semnele timpului” încep să apară obligându-ne să revenim cu picioarele pe pământ.

Desigur, întregul banchet de până acum a fost susținut cu generozitate de SUA care, aflându-se în an electoral, nu-și poate permite stresarea electorului cu chestii de nimic, gen starea dezastruoasă a economiei. Ultima realizare a mașinii de propagandă americană e statistica referitoare la șomaj care pare extrem de deranjant de falsificată.