Iluzia securității

Mega scandalul creat de Snowden este pe cale să se stingă. Chiar dacă prin media mai apar articole sporadice, chiar dacă activiști ai libertăților omului se chinuie să mențină informațiile în prim-plan, lucrurile sunt pe cale să se tranșeze. Și aceasta într-o liniște suspectă.

Dacă pentru fondatorul WikiLeaks viața continuă uniform în sediul ambasadei Ecuadorului din Londra, în jurul lui Snowden lațul se strânge pe zi ce trece. Șederea sa în zona de tranzit a aeroportului Sheremetyevo este din ce în ce mai nesigură pe măsură ce autoritățile ruse devin din ce în ce mai nerăbdătoare să scape de incomodul transfug.

Dupa primavara incinsa urmeaza vara in flacari(IV)

Iată-ne ajunși la ultimul episod al acestui scurt periplu oriental. Este timpul să prezentăm ultimul element dintre cele selectate și să tragem o concluzie. Chiar dacă ar trebui să analizăm mult mai multe aspecte prefer să ne oprim aici, cu posibilitatea de a aduce în viitor adăugirile necesare sub forma altor episoade.

Turcia este de ceva vreme în centrul atenției. Atât performanțele economice ale lui Erdogan cât și excentricitățile sale politice au contribuit din plin la mediatizarea țării. Dacă din punct de vedere economic lucrurile sunt cât se poate de clare, poate că ar fi interesant să zăbovim puțin în zona politică, mai ales că acolo își au izvorul recentele incidente de stradă.

După primăvara încinsă urmează vara în flăcări(III)

Dat fiind faptul că am vorbit despre Liban, e momentul să dezvăluim un alt element al puzzle-ului, anume Siria. Faptul că acum țara se află în mijlocul unor evenimente explozive are un sens cât se poate de logic. Și, după cum vom vedea în continuare, precedentul libanez urmează să fie folosit din plin în Siria.

Pentru mulți, liniștea care a domnit până acum acolo e de neexplicat. Dacă în restul țărilor din regiune am avut confruntări între fracțiuni, răzbunări și inflamări „iremediabile”, Siria a fost o oază de liniște.O dinastie dictatorială „progresistă” începută de bătrânul Hafez și continuată de Bashar. 

După primăvara încinsă urmează vara în flăcări(II)

Dacă ieri ne-am ocupat de Egipt și violențele sale începute la momentul potrivit, cred că e timpul să vedem cine a inspirat mișcările zonei. Cu toate că pare incredibil, metodele de agitare a Orientului au fost experimentate de-a lungul timpului, s-au făcut măsurători și s-a reușit un avans gigantic în ceea ce privește capacitatea de manipulare și influențare. Chiar dacă nimeni nu o recunoaște, playground-ul pentru ceea ce se petrece acum în Orient a fost Libanul. 

O țară mică pe care o străbați în câteva ore, despre a cărei creație Nassim Taleb spunea foarte sugestiv că „e remarcabil cât de repede și cât de eficient poți construi o naționalitate cu un steag, câteva discursuri și un imn național”. Dincolo însă de artificiala „națiune” de azi, avem un mix de locuitori care de aproape două milenii conviețuiesc fără probleme deosebite, fără fricțiuni „sistemice”, fiind(la o primă vedere) mult mai interesați de comerț decât de politică sau religie.

După primăvara încinsă urmează vara în flacari(I)

Cei care-și imaginau că Primăvara Arabă a fost doar un fenomen meteoric prin intermediul căruia statele și-au reclamat dreptul la democrație s-au înșelat amarnic. De altfel, încă de la izbucnirea evenimentelor vă spuneam că dictaturile trecutului se vor dovedi a fi fost mult mai dulci decât democrațiile viitorului.

Într-adevăr, n-a durat mult până când oamenii au revenit pe străzi. Dictatura democratică a lui Morsi pare a se apropia de sfârșit, exact așa cum fusese calculat. Mulți n-ar fi crezut că protestele vor reveni atât de rapid după debarcarea lui Mubarak. Alegerea lui Morsi, democratică în esență, i-a făcut pe unii să creadă că lucrurile s-au tranșat acolo. Desigur, aceasta era viziunea răspândită de agenturile de PR, realitatea și pașii următori cunoscându-se doar în spatele scenei.

Century of the self - IV

Proprietatea. Fondul Proprietatea

În urmă cu un an, intrarea Hidroelectrica în insolvență a stârnit pasiuni la Bursă. Principalul afectat a fost Fondul Proprietatea care și-a văzut cotațiile prăbușite. Era o reacție emoțională numai bună de speculat și, la momentul respectiv, am semnalat acest lucru. Cei care au ascultat și au cumpărat atunci „când pe bursă curgea sânge” au profitat din plin putând să-și marcheze profiturile la peste 0.66. Ca să nu mai vorbesc de faptul că a existat o fereastră destul de interesantă în care acționarii puteau profita și de dividende și de creșterea prețului, un fenomen aproape incredibil.

Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu un an a fost un lucru spectaculos făcut de Guvern. Insolvența a permis decăpușarea Hidroelectrica, scăparea acesteia din ghearele în care fusese prinsă de interesele guvernăarii băsescu-boc. Operațiunea a obligat Fondul Proprietatea să-și treacă acțiunile deținute la Hidroelectrica la valoare zero, însă, așa cum am spus atunci, nu era vorba decât de o operațiune formală. Faptul că în scriptele FP acțiunile acesteia erau trecute cu zero nu însemna că barajul Porțile de Fier s-a volatilizat sau că Bicazul a trecut în proprietatea Uniunii Sovietice. În sine, așa cum s-a dovedit, decăpușarea a fost un succes, propagandei nerămânându-i decât să plângă de grija mămicilor disponibilizate de „bampirul” Borza.