Bursele cresc ero(t)ic în timp ce datele macro arată fără drept de apel economii din ce în ce mai fragile. Statele sunt supraîndatorate, băncile sunt la fel de pline de rahat cosmetizat contabil, însă titlurile cresc în ciuda faptului că situaţia de la firul ierbii e dezastruoasă. „Vechea economie” - am numit aşa industria, producţia de bunuri - e în suferinţă, iar „noua economie” pare ajunsă la saturaţie. Acestea sunt realităţile din teren reflectate în indici bursieri care depăşesc maximele istorice(isterice?) şi într-o politică ultra-ciudată a FED.
marți, 3 octombrie 2017
duminică, 1 octombrie 2017
Catalonia si calea ce vine
Pe
la începutul anilor 2000, la Nisa, admiram un afiş care anunţa un fel
de înfrăţire strategică cu Barcelona, cele două mari oraşe mediteraneene
devenind astfel vârfurile de lance ale unei „Europe a identităţilor
locale”. Am rămas oarecum surprins. Iniţiativa venea după o alta, la fel
de surprinzătoare pentru mine: într-o manifestare care mirosea de la o
poştă a păgânism, „locuitorii Nisei” dăduseră foc „Regelui Franc” şi-l
primiseră cu entuziasm pe „Regele Euro”. Atunci am înţeles prima dată că
lucrurile sunt setate să meargă pe o cale a dislocărilor.
După Război, vreme de vreo patruzeci de ani, Franţa a refuzat să vadă altceva în afara „unităţii de monolit” a propriei sale identităţi. Orice manifestare a vreunui dialect local era înăbușit din fașă de către sistemul de învăţământ care nu (re)cunoştea decât franceza literară. Oficial, în Franţa nu existau nici măcar regionalisme, de dialecte nici nu se pomenea. Mai mult, politica uniformizării mergea mai departe: în ţară existau doar francezi sau străini, nimic intermediar. Erai negru venit dintr-un stat african? Din punct de vedere oficial aveai unul dintre cele două statuturi posibile: ori francez(dacă aveai cetăţenie), ori străin(eventual cu drept de rezidenţă). Obţinerea cetăţeniei îţi ştergea însă orice altă identitate: erai francez şi-atât! Din punct de vedere oficial în Franţa nu existau minorităţi naţionale(religioase cu atât mai puţin!), dialecte, alte limbi s.a.m.d. Nimic! Doar francezi şi-atât! Dacă te luai după modul în care prezentau autorităţile situaţia, aproape că-ţi venea să crezi că sudul Franţei nu era al Franţei.
După Război, vreme de vreo patruzeci de ani, Franţa a refuzat să vadă altceva în afara „unităţii de monolit” a propriei sale identităţi. Orice manifestare a vreunui dialect local era înăbușit din fașă de către sistemul de învăţământ care nu (re)cunoştea decât franceza literară. Oficial, în Franţa nu existau nici măcar regionalisme, de dialecte nici nu se pomenea. Mai mult, politica uniformizării mergea mai departe: în ţară existau doar francezi sau străini, nimic intermediar. Erai negru venit dintr-un stat african? Din punct de vedere oficial aveai unul dintre cele două statuturi posibile: ori francez(dacă aveai cetăţenie), ori străin(eventual cu drept de rezidenţă). Obţinerea cetăţeniei îţi ştergea însă orice altă identitate: erai francez şi-atât! Din punct de vedere oficial în Franţa nu existau minorităţi naţionale(religioase cu atât mai puţin!), dialecte, alte limbi s.a.m.d. Nimic! Doar francezi şi-atât! Dacă te luai după modul în care prezentau autorităţile situaţia, aproape că-ţi venea să crezi că sudul Franţei nu era al Franţei.
sâmbătă, 16 septembrie 2017
Palada - Gotiu: topul stirilor mai mult sau mai putin reale
* Goţiu susţine că Pufosul Naţional i-a tras una-n bot şi, ca urmare a acestui fapt, s-a julit la picior.
* Mukuşor Dan susţine că Goţiu e un luptător, în condiţiile în care ăla plânge ca o muiere c-a luat-o-n freză de la Palada. Pe vremea mea ăştia se numeau mototoli, nu luptători.
* băsescu ameninţă că nu va mai călca prin studiourile Antenei 3 dacă-l mai invită pe Palada. Bă, eşti prost?
* Mukuşor Dan susţine că Goţiu e un luptător, în condiţiile în care ăla plânge ca o muiere c-a luat-o-n freză de la Palada. Pe vremea mea ăştia se numeau mototoli, nu luptători.
* băsescu ameninţă că nu va mai călca prin studiourile Antenei 3 dacă-l mai invită pe Palada. Bă, eşti prost?
joi, 14 septembrie 2017
Pensia privat(izat)a
Când
Tudose a început să vorbească despre pensiile private a generat, aşa
cum era de aşteptat, critici, emoţii, controverse şi, desigur, isterii
media. Motivul? În primul rând „corectitudinea politico-economică” a
noilor propagandişti „dă dreapta”, în fapt neomarxisti analfabeţi care,
indiferent de situaţie, de vreme şi vremuri, mestecă nişte slogane
penibile. E de-a dreptul hilar să vezi cum nişte habarnişti precum Moise
Guran îşi dau cu părerea în privinţa subiectului pensiilor. Însă, în
acelaşi timp, e la fel de hilar să vezi cum Guvernul e incapabil să aibă
o minimă strategie de acţiune atunci când îşi propune ceva.
marți, 12 septembrie 2017
Moartea noii economii
V-am povestit cu ceva timp în urmă despre „scandalul publicităţii”, un scandal destul de abil ascuns de marii actori ai internetului. Totul a început în momentul în care departamentele de marketing ale marilor consumatori de publicitate au început să-şi facă temele, analizând în detaliu rezultatele campaniilor publicitare derulate pe Facebook şi Google. Ceea ce-a rezultat a fost de-a dreptul devastator, constatându-se că banii plătiţi pe publicitatea online erau, în realitate bani aruncaţi.
joi, 7 septembrie 2017
Mirajul libertatii monetare
Nu o dată am afirmat că tehnologia blockchain(cea din spatele
Bitcoin) este una prea ciudată pentru a fi născută „din spuma mării” aşa
cum circulă în prezent legenda. În mod
normal, domeniul monetar este unul extrem de strict reglementat, astfel
încât orice tentativă de a te înfrupta din „plăcinta interzisă” este una
care te duce, inevitabil, în spatele gratiilor. În aceste condiţii, cum
e posibil ca un fenomen care are legătură cu emiterea unor noi
monezi(monopol absolut peste tot în lume) să scape cerberilor
sistemului? Cum e posibil ca o tehnologie extrem de avansată(şi pe care
majoritatea utilizatorilor săi n-o înţeleg) să se dezvolte atât de rapid
şi să „păcălească sistemul” peste tot în lume? Indiferent că e vorba de
democraţii, de tiranii sau semi-tiranii, Bitcoin-ul şi criptomonedele
înfloresc peste tot. Desigur, ceva miroase dubios.
luni, 4 septembrie 2017
Petrolul, aurul şi ... chinezii
După
ce - în ciuda boicoturilor iniţiale - China a lansat cu succes Asian
Infrastructure Investment Bank (AIIB), iată că a sosit momentul unei noi
destructurări a sistemului financiar mondial: lansarea internaţională a
unui contract futures pe petrol denominat în yuani şi garantat cu aur.
Astfel, pe fondul unei situaţii internaţionale extrem de complicate,
China profită continuându-și politica de impunere a propriei monede în
tranzacţiile internaţionale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






