2008 la final

Suntem acum la sfârşitul lui 2008. Cu alte cuvinte, a mai trecut un an şi, chiar dacă sună a clişeu, trebuie să ne bucurăm! Finalul unui an nu reprezintă un sfârşit, ci un nou început. Suntem plini de speranţe, de aspiraţii, de planuri. Este momentul în care simţim că avem în faţă o nouă provocare, că mai avem multe de făcut şi, mai presus de toate, că ne va merge mai bine.

Suntem la al doilea an de când am început aventura acestui blog. Uneori nici nu-mi vine să cred cât de repede a trecut acestă perioadă. Câte s-au întâmplat, câte personalităţi ne-au trecut prin faţa ochilor, câţi au apărut şi câţi au dispărut. Am trecut de-a lungul acestei perioade prin foarte multe evenimente interesante, iar acum ne pregătim să trecem peste un hop major. Evident că-l vom trece şi, întrucât în aceste momente suntem condamnaţi la optimism, de pe urma acestui hop ne vom alege cu o experienţă în plus pe care mai târziu o vom povesti celor care vor avea răbdarea să ne asculte.

Nu vă voi mai plictisi acum cu elucubraţiile mele şi voi trece direct la tradiţionalele urări de sfârşit de an.

Vă doresc să aveţi un an mai bun, mai frumos şi plin de realizări! Multă sănătate vouă şi tuturor celor dragi!

Iar la final, vă ofer un scurt remember al lui 2008, văzut prin ochii fotografului Eirik Solheim:

2009 - Ce va fi? (partea a II-a)

Dacă ieri ne-am ocupat în trecere de trendurile economiei mondiale pentru 2009, iată că a venit şi rândul bietei noastre ţărişoare. Iar când spun "biata" nu vreau nicidecum să fiu patetic ci cât se poate de exact.

Aşa cum am spus ieri, 2009 va fi un an de coşmar pentru economiile emergente, categorie din care face parte şi România. Subţierea liniilor de finanţare, creşterea costului creditului precum şi gravele dezechilibre vor face ravagii. Revigorarea economiei se va lăsa aşteptată, iar ipotezele conform cărora pe la jumătatea anului vom vedea "luminiţa de la capătul tunelului" sunt false. Ceea ce trebuie să înţelegem este că suntem la începutul unei perioade grele, iar veştile bune(dacă vor exista) de peste ocean vor avea ecouri aici la un interval de minim 8-10 luni. Asta înseamnă că şi în cazul optimist în care economia americană ar da semne de revenire prin iunie-iulie, la noi s-ar simţi abia în 2010.

Deocamdată au fost lovite firmele multinaţionale, adică principalii angajatori şi exportatori ai ţării. Cu toate că încă nu s-au făcut multe disponibilizări, în perioada imediat următoare ne vom confrunta cu o creştere galopantă a şomajului. Aceasta va subţia veniturile statului şi va crea tensiuni sociale puternice. De asemenea, disfuncţionalităţile întreprinderilor mari vor avea efecte nefaste asupra partenerilor care, de cele mai multe ori , sunt IMM-uri cu capital autohton.

În ceea ce priveşte statul, deja se constată o scădere a sumelor colectate, iar scăderea se va accentua. Cum impozitele pe profit sau salarii nu vor putea fi mărite(aici chiar va fi nevoie de stimulente), singurele surse viabile de venit vor fi impozitele pe proprietate. În mod cert anul viitor vom avea o mulţime de taxe şi impozite noi, în ciuda promisiunilor din campania electorală(dacă nu mă înşel erau unii care promiteau ştergerea a 100 de taxe).

Băncile vor cunoaşte o deteriorare extremă a portofoliului de credite. Cum bani vor fi din ce în ce mai puţini, nivelul restanţelor va creşte galopant, transformându-se până la urmă în pierderi. Piaţa creditului va continua să se subţieze, băncile urmând a fi ocupate în principal cu atragerea de surse şi curăţarea portofoliului de credite. Sunt multe voci în piaţă care consideră ca începând cu luna ianuarie piaţa creditului se va dezgheţa. Nimic mai fals! Afirmaţia ar putea avea o doză de realism dacă am vorbi de ianuarie 2010, nicidecum de 2009.

Un alt element de presiune va fi cursul de schimb. Deja acesta a depăşit 4 lei, următorul prag fiind cel de 4.2. S-au emis diverse previziuni cum că anul viitor cursul va evolua în banda 4.2-4.5, ceea ce cred că este eronat. Cei care emit ipoteze legate de curs se bazează mai mult pe cotaţiile futures, fără să ţină cont de realităţile macro ale ţării. În câteva luni optica se va schimba, iar 4.5 va fi considerat un curs bun. La presiunea care există în piaţă va fi problematică apărarea "redutei" de 5 lei/EUR şi nu este exclus să vedem depăşit acest prag.

Aprecierea monedei europene va pune o presiune suplimentară pe piaţa imobiliară, unde ne vom confrunta în continuare cu deprecieri masive pe toate segmentele. Isteria va fi amplificată de imobilele scoase la licitaţie de către bănci(atât vechi cât şi noi). Până la urmă, acesta va fi principalul motor de depreciere pe segmentul rezidenţial. În ceea ce priveşte retail-ul, cred că în 2009 vom cunoaşte primul faliment al unui mall precum şi mai multe amânări pentru parcurile comerciale neterminate. Inflaţia de mall-uri şi galerii comerciale, dublată de scăderea consumului, va forţa lanţurile de magazine să-şi optimizeze prezenţa(în special în provincie).

Bursa a fost în 2008 principala instituţie care a reacţionat în timp util la criză, mai ales datorită prezenţei mari a străinilor. Aceasta a făcut ca piaţa de capital să sufere o corecţie dură, dar extrem de sănătoasă. Cu toate că în acest moment numeroase titluri listate pe bursă arată foarte bine din punct de vedere fundamental, încă nu a sosit momentul de cumpărare. Va urma un an greu, cu lichiditate scăzută şi preţuri evoluând descrescător. Stabilizarea preţurilor ar trebui să înceapă din a doua jumătate a anului viitor, dar poate fi întârziată de unele falimente care pot apărea pe fondul crizei. În principal, lipsa investitorilor străni se va simţi dramatic pe tot parcursul anului următor, dar este posibil să avem un început de stabilizare/acumulare în a doua parte a lui 2009.

În concluzie, 2009 va fi un an greu, dar nu imposibil. Desigur, vor avea un mare impact deciziile luate de politicieni. Dacă ne vom amăgi cu pomeni electorale nu vom face altceva decât să ne săpăm groapa din ce în ce mai adânc.

Şi, ca o ultimă remarcă, aş dori să afirm că o criză nu este întotdeauna un lucru rău, deci perspectiva ei nu ar trebui să ne deprime. Averi, destine, cariere s.a. se fac atât în vremuri bune cât şi în vremuri de criză. Nu trebuie decât să înţelegem realitatea în care ne aflăm şi să luăm decizii corecte.

2009 - Ce va fi? (partea I)

Cum 2008 se apropie de sfârşit, cred că este momentul să readucem în prim-plan "sportul" preferat, anume acela al predicţiilor. Pentru a nu mai lăsa loc interpretărilor m-am hotărât să public cât se poate de clar ceea ce cred că se va întâmpla în anul care urmează. Şi, pentru o lectură liniştită vom splita materialul în două părţi: astăzi publicăm previziunile pentru economia mondială, iar mâine pe cele referitoare la economia autohtonă. În acest fel, data de 31 decembrie o vom aloca numai transmiterii urărilor de bine! Să începem.


Există foarte de multe previziuni privind îmbunătăţirea economiei americane pentru al doilea semestru al anului viitor. Personal, observând cât de adâncă este criza actuală, cred că este prematur să ne pronunţăm, şansele fiind extrem de mari ca situaţia să continue să se degradeze, fără un orizont vizibil(în acest moment) de rezolvare. Probabil criza care deocamdată s-a simţit doar la nivel financiar se va propaga în economia reală. Cert este că actuala criză va fi cea mai mare criză de la The Great Depression până în prezent(să sperăm că nu va fi mai mare decât GD). Referitor la soluţiile propuse de rezolvare a crizei, cred că sunt neinspirate şi nu vor avea ca rezultat decât o ameliorare temporară. Vom vedea probabil din ce în ce mai mulţi bani injectaţi pentru stimularea economiei, dar rezultatele nu vor fi cele aşteptate(în ceea ce priveşte "stimulii", situaţia e valabilă pentru majoritatea covârşitoare a statelor).

Băncile centrale ale statelor dezvoltate vor opera scăderi ale dobânzii de intervenţie, astfel încât sunt şanse serioase ca sfârşitul anului viitor să ne prindă cu dobânzi apropiate de zero. Acest "sport periculos" va fi 100% efectul prelungirii crizei, iar noua realitate ne va teleporta pe un teren destul de ciudat(din punct de vedere economic). Este posibil ca intervenţia băncilor centrale în piaţă să fie mult mai brutală decât până acum. Probabil vom asista chiar şi la achiziţionarea de către acestea a activelor neperformante prin diverse metode mai mult sau mai puţin OK(după modelul "patentat" de SUA).

Sub presiunea reducerii consumului, preţul petrolului(ca şi al celorlalte mărfuri) are toate şansele să rămână la niveluri scăzute o bună parte a anului viitor. După ce vor evolua într-o bandă relativ joasă, preţurile vor începe să se înscrie pe un trend ascendent(în special petrolul, care are toate şansele să înceapă un nou rally către 100$). Probleme ar putea apărea prin primăvară la preţul alimentelor, unde cred că suntem pe cale să ne confruntăm cu o criză. De profunzimea acestei crize depind extrem de mult şi celelalte preţuri. În ceea ce priveşte aurul, cred că se vor înregistra în continuare creşteri pe fondul încrederii din ce în ce mai scăzute în monedă.

Cu toate că preţul petrolului va fi mic(în prima parte a anului), dezvoltatea statelor emergente va fi frânată pe fondul scăderii semnificative a consumului. Practic, anul viitor este unul extrem de greu pentru statele emergente întrucât abia acum vor fi lovite cu adevărat de "unda seismică" a crizei. Creşterile înregistrate în cursul anului curent pe aceste pieţe sunt înşelătoare, iar investiţiile în respectivele zone au toate şansele să fie păguboase. Oricum, crizele din zonele emergente vor ţine capul de afiş al ştirilor de anul viitor.

Dolarul va continua să se deprecieze uşor faţă de principalele valute. Sunt sincer atunci când afirm că, din punctul meu de vedere, dolarul nu mai are valoare intrinsecă. Cu toate acestea, probabil în primele 6-8 luni ale anului viitor nu se va confrunta cu cutremure. Euro ar putea începe să piardă din putere în a doua jumătate a anului viitor, pe fondul accentuării crizei în UE. În ceea ce priveşte UE, în mod sigur vom asista la cea mai mare contracţie economică a zonei din ultimii 20 de ani. Statele est-europene vor fi lovite aleator de criză şi vor îngroşa extrem de puternic nota de plată a UE.

Priviti catre Ucraina

După ce a implementat modelul portocaliu, Ucraina inaugurează o nouă perioadă: aceea a crizei economice profunde. Mulţi au fost luaţi pe neaşteptate de ştirile privind devalorizarea galopantă a hryvnia(moneda naţională a Ucrainei), în timp ce alţii aşteptau confirmarea prăbuşirii de câteva luni. Cert este că ceea ce se întâmplă în ţara vecină trebuie privit cu foarte mare atenţie întrucât, în anul care vine, vom avea parte de un pattern similar. Singura diferenţă care este între noi şi ei ţine de, să-i spunem, "apartenenţa politică": în timp ce la noi orientarea este clară pro-vest, la ei încă se dau lupte între vestul reprezentat de Iuscenko şi "Maica Rusie" a cărei reprezentantă a devenit Iulia Timoşenko.

Pentru ţara vecină, exportul de oţel şi metale feroase reprezintă 40%, iar căderea preţurilor pe piaţa mondială a afectat extrem de grav intrările de valută. În acest context, Banca Naţională a Ucrainei îşi apără moneda prin creşterea dobânzii de intervenţie(în prezent 22%). Vremurile însă sunt extrem de nefavorabile. Cu toate că preţul gazelor este în uşoară scădere, creşterea importurilor supune ţara unei presiuni extreme. Recenta devalorizare a monedei naţionale a pus importatorii în imposibilitatea de a se proteja, iar costurile suplimentare, pierderile şi riscul asociat importului se va reflecta în preţurile finale. Iar creşterea preţurilor înseamnă inflaţie şi, fără ajutor, se poate intra într-o spirală periculoasă. În ceea ce priveşte băncile, riscul unei crize sistemice este extrem de mare întrucât, conform datelor furnizate de BNU, peste 50% din creditele acordate sunt denominate în dolari. Rezultă că ucrainienilor le va fi din ce în ce mai greu să returneze banii împrumutaţi. Dacă luăm în considerare creşterea alarmantă a şomajului avem tabloul complet: dezastru pe toată linia.

Este bine să ne uităm acum, mai mult ca oricând, către ţările cu probleme. Islanda, Ungaria, ţările baltice, Ucraina reprezintă lecţii din care trebuie să învăţăm. Şi, pe cât posibil, să nu repetăm greşelile pe care le-au făcut sau le vor face.

Marea cadere

Ieri s-a înregistrat cea mai mare depreciere a dolarului faţă de euro de la naşterea monedei europene. De-aici lucrurile pot lua orice turnură. Specialiştii pariază pe o depreciere accelerată a monedei americane, în principal cauzată de scăderea dobânzii operată de FED. Celălat factor exterm de important a fost dărnicia autorităţilor anericane. Mai ţineţi minte elanul revoluţionar cu care au purces la acoperirea găurilor? Ei bine, încep să apară roadele unei politici bezmetice.

Ceea ce se petrece peste Ocean ar trebui să se constituie într-o lecţie clasică de economie. Politicianismul şi inconştienţa sunt fatale fenomenului economic. Dacă vă amintiţi, fiecare decizie pripită a americanilor a fost comentată negativ pe acest blog. Când Bush şi Paulson au propus planul de salvare de 700 mld. $, toată lumea a crezul că minciuna a învins şi economia va reveni pe panta eronată pe care se afla în urmă cu un an. Aş putea spune că mulţi au răsuflat uşuraţi. Şi, pentru a-şi confirma dorinţele, dolarul a început un rally contra naturii. Cu cât problemele se adânceau, cu atât moneda americană se aprecia inexplicabil. Iată că acea creştere artificială este pe sfârşite, iar ceea ce veţi vedea va fi cel puţin spectaculos.

Făcând o recapitulare a ultimului an, putem spune că până acum s-au cheltuit bani numai pentru eschive. Evitarea recesiunii, evitarea colapsului sistemului bancar sau evitarea colapsului industriei auto(urmează!) au fost motive pentru a pompa inutil bani în sistem. Iar pomparea de bani a avut un efect pervers: pe moment a părut a stabiliza situaţia, dar de fiecare dată, s-a sfârşit cu o problemă mult mai mare.

Cei care cred că Obama va găsi soluţia magică pentru rezolvarea crizei se înşeală. La ora actuală, politica de "new deal" pe care o propune nu are finanţare. În plus, încercarea de a rezolva problemele actuale cu uneltele trecutului va fi sortită eşecului: e ca şi cum ai încerca să rezolvi problema Centralei de la Cernobîl cu sapa şi lopata. Probabil americanii vor cunoaşte cea mai urâtă faţă a crizei prin martie-aprilie, iar atunci se va lua o decizie radicală. O decizie care ar fi putut fi luată anul trecut şi care i-ar fi scutit aruncatul cu bani pe foc!

Lecţia pe care o vom primi este una simplă şi veche de când lumea: nu se poate trăi în minciună. Este o lecţie pe care ar trebui să şi-o însuşească şi bravii noştri politicieni. Oare o vor înţelege?

Vorbe-n vant

Am avut curiozitatea să mă uit pe recent-încropitul program de guvernare şi, aşa cum era de aşteptat, dă impresia unui program de campanie electorală. Reducerea TVA la 5% pentru alimentele de bază, 1000 km de autostradă sau creşteri salariale(nu se spune nimic despre creşterea cu 50% a salariilor profesorilor) reprezintă, din punctul meu de vedere, o listă de sloganuri înşirate pe hârtie. Ceea ce este mai grav este faptul că nimeni nu precizează sursele de finanţare necesare realizării investiţiilor si pomenilor prezentate acolo.

Cel mai sensibil punct din programul de guvernare cred că este cel referitor la TVA. Dacă în perioada campaniei electorale o asemenea promisiune era de înţeles, în noile condiţii mi se pare inacceptabil. Mulţi cred că operarea unei asemenea reduceri va conduce automat la scăderea preţului alimentelor de bază, ceea ce este eronat. Nu vom avea decât o creştere a profiturilor producătorilor/distribuitorilor şi foarte multă fraudă(tentaţia fraudării este extrem de mare având în vedere diferenţa de procent).

În ceea ce priveşte programul de acţiune pentru gestionarea crizei se specifică stabilirea unei platforme comune de acţiune la nivelul Guvernului, BNR, ARB, reprezentanţilor organizaţiilor patronale şi ai sindicatelor. Aceasta ar putea reprezenta o decizie bună, dar urmează să vedem modalitatea în care se va finaliza. Stabilirea încă unui comitet sau a unei "comiţii" nu este o soluţie decât dacă această entitate produce ceva. Amestecarea reprezentanţilor BNR cu cei ai sindicatelor nu cred că este cea mai înţeleaptă decizie.

La o primă privire, programul noului guvern pare o a fi o hârtie scrisă pe genunchi şi cred că a fost făcut mai mult pentru presă. Marea provocare o constituie bugetul anului viitor şi gestionarea crizei. Iar în ceea ce priveşte criza nu pot remarca decât că reprezentanţii partidelor din coaliţia de guvernare încă nu au conştientizat gravitatea situaţiei.

Moody's pregateste scaderea rating-ului Romaniei

Dacă până acum mulţi au considerat că scăderile de rating operate de Fitch şi S&P sunt artificiale, iată că şi Moody's se pregăteşte de o mişcare similară. Deocamdată au inclus România pe lista ţărilor vulnerabile la criza actuală alături de Ungaria, Croaţia, Bulgaria, Coreea, Kazahstan, Turcia, Ucraina, Africa de Sud, Pakistan şi statele baltice. Vulnerabilitatea la criza actuală se traduce şi printr-o presiune asupra rating-urilor, iar agenţia specifică faptul că s-au luat deja decizii de scădere a acestora pentru Pakistan, Ungaria, Estonia, Letonia şi Lituania.

Din păcate au fost mulţi cei care s-au culcat pe o ureche crezând că rating-urile celor trei mari agenţii vor fi "defazate" pentru România. De asemenea, este lesne de înţeles că nu putem înota contra curentului. Dacă situaţia internaţională se deteriorează, este logic să fim loviţi şi noi. Mai grav este că o reducerea a rating-ului în luna ianuarie(estimez că atunci se va lua decizia) ne va costa foarte mult. Şi poate că, prin prisma perspectivei extrem de nefavorabile pe care o avem, încheierea unui acord cu FMI nu ar fi fost cea mai rea decizie. Nu de alta, dar la cum se prefigurează anul viitor, orice linie de finanţare devine extrem de importantă.