Islanda - Restul Lumii: 2-0

Prezent la Davos, președintele Islandei, Ólafur Ragnar Grímsson, s-a făcut remarcat printr-o întrebare retorică: „Why do we consider banks to be like holy churches?”. Președintele reales pentru a cincea oară a fost singurul politician care s-a opus planului de supra-îndatorare a țării ca urmare a unui faliment celebru. Planurile impuse din exterior, având - în mod evident - suportul marilor instituții financiare internaționale, presupuneau asumarea de către Islanda a datoriilor făcute de bănci. Aceasta ar fi condus la o politică accentuată de austeritate și la un previzibil faliment al țării.

Așa cum am spus, singurul politician care s-a opus planului a fost președintele Grímsson. Generarea unui referendum ale cărui rezultate au cât se poate de clare, a condus Islanda pe un drum cu totul nou în ceea ce privește criza. Inițial toată media a prezis un dezastru economic al țării, însă mai mult decât retragerea cu tamtam a McDonalds nu s-a văzut.

Ierusalim

Partea I:
 

Partea a II-a:


Partea a III-a:


P.S. Dacă v-a plăcut, nu uitați să luați cartea!
„Ierusalim - biografia unui oraș” de Simon Sebag Monteffiore

In spatele unor evenimente „de neinteles”

În timp ce marele reales și consoarta se maimuțăreau prin petreceri luxoase pentru a sărbători depunerea jurământului, mai multe familii își plângeau morții de la Tiguentourine. Un atentat stupid, ciudat, în urma căruia s-a impus mediatic al-Qaeda din Maghrebul Islamic, o nouă sperietoare care, probabil, va ține prima pagină în următoarea perioadă.

Sunt elemente misterioase, apărute peste noapte, evenimente care te fac să te trezești teleportat într-o altă realitate. Înainte de atentatul din Algeria apăruse brusc pe fluxul știrilor Mali. O țară despre a cărei existență nu se știa mai nimic.  Vi se pare complicat? Să privim puțin în spatele știrilor oficiale pentru a înțelege una din noile ecuații ale jocului de putere. 

Intoarcerea piratului

Despre germano-finlandezo-thailando-neozeelandezul Kim Dotcom probabil ați auzit cu ocazia arestării sale spectaculoase de acum un an. Imaginea răspândită atunci de autorități era cea a unui meltean ajuns care trăia pe picior mare din activități ilegale. Ce-i drept, această imagine nu e departe de adevăr, însă mai sunt multe de spus, elemente care au fost trecute sub tăcere.

Cu toate că autoritățile americane au cerut extrădarea lui Kim Dotcom, în prezent hackerul e în libertate, declanșând un contraatac juridic de proporții. Personal consider că este extrem de greu de acuzat. Până la urmă, Megaupload era unul din multele site-uri de file sharing. Vinovăția lui Kim a constat în faptul că serviciul pe care-l deținea era cel mai popular dintre platformele de file sharing, intrând astfel în vizorul rechinilor care apără copyright-ul marilor mahări americani. 

China

Se pare că am avut dreptate în ceea ce-i privește pe tovarăși.

 

O lectie

Cu toate că foarte puțini au habar de realitățile Poloniei, sunt foarte cunoscute performanțele economice ale acestei țări. După comunism Polonia era supra îndatorată, cu o economie la pământ, cu numeroase probleme, însă era demnă. Ultimii zece ani ai comunismului au fost petrecuți de către polonezi mai mult în stradă, în greve și proteste anticomuniste. Amenințați din interior de serviciile de securitate și din exterior de URSS, polonezii au dat una dintre cele mai impresionante lecții de demnitate națională, opunându-se ferm unui regim impus pe care nu-l doreau.

Nu am intenția să povestesc generalități legate de polonezi. Voi ataca un subiect care are și un iz monden, dar care ar trebui să ne pună pe gânduri deoarece reprezintă o lecție de normalitate. Este vorba de scandalul de la  Bursa din Varșovia, o temă puțin abordată de presa autohtonă, dar din care se pot trage multe învățăminte. 

Marea repatriere

Începută ca o discuție marginală, inițial catalogată ca bârfă ieftină, problema aurului nemțesc a devenit  de-a dreptul stringentă. Atât de stringentă încât anul trecut Curtea Federală de Audit a recomandat Bundesbank actualizarea politicii de repatriere a rezervei. O recomandare care nu lasă loc altor interpretări și care a devenit practic obligatorie.

Așa se face că Bundesbank a început procesul de repatriere a unei părți a rezervelor de aur astfel încât 50% din aurul țării să fie păstrat în interiorul granițelor. Plecând însă de-aici s-a ajuns la speculații și comentarii puternice deoarece modul în care Germania își repatriază rezervele ridică numeroase semne de întrebare.