Lumea care vine

Rusia anunță în fiecare zi noi arme și tehnologii avansate. Nu am avut timp să vă vorbesc despre giganticul proiect al submarinului cărăuș de gaz lichefiat: un monstru de 360 de metri lungime, 70 de metri lățime și o înălțime de 30 de metri, echipat cu trei reactoare nucleare. Noul monstru al mărilor ar urma să preia gaz lichefiat din exploatările arctice pe un un traseu care trece pe sub calota glaciară, micșorând astfel costul gazului extras de-acolo întrucât, în iernile polare, nu va mai fi nevoie ca gazul să fie preluat de navele-cărăuș de gaz, însoțite de spărgătoare de gheață care să le facă traseu navigabil. În plus, submarinele cărăuș, având autonomie nelimitată - vor putea livra gazul în orice punct din lume, în cel mai scurt timp posibil.

Din Absurdistan, cu jenă

V-am atras de mult atenția asupra USR, încă de când se tăvăleau prin Parlament cu #rezistenții, încă de când făceau live-uri tâmpe pe unde-i apuca nevoia de a acționa butonul mobilul. Modul oligofrenic de-a se comporta ar fi trebuit să atragă atenția oricărui om cât de cât serios, cât de cât cu boii acasă. Dacă am fi fost o țară normală, așa cum clamează Plăvanul în sloganul său electoral cu iz porno, celor care au făcut greșeala să-i voteze li s-ar fi făcut rușine și-ar fi ieșit să protesteze împotriva ipochimenilor scăpătați prin Parlament.

Noua paradigmă militară

Când Putin spunea că urmează să dezvolte o nouă serie de arme care vor lăsa absolut totul în urmă, comentacii de profesie măcăneau că mănâncă rahat. Zilele trecute, când rușii au prezentat prima rachetă hipersonică funcțională, tuturor le-a cam amuțit zâmbetul. De ce, e simplu. Din acest moment Rusia e singura superputere capabilă de război hiper-eficient.

Bugetul cotropirii noastre

Ca să nu ziceți că n-ați știut, vă dau principalele coordonate ale bugetului pentru care PNL își asumă răspunderea. Spun în paranteză că asumarea răspunderii pe Legea Bugetului este, probabil, cea mai aberantă metodă găsită pentru a trece prin Parlament această lege a înrobirii noastre. Dar să vedem exact cum stăm.

Ministerul Apărării Naționale va primi un buget cu 18% mai mare. Armele americane fără offset, contractele cu nemții și alte asemenea ticăloșii trebuie să aibă o sursă de finanțare solidă. Rețineți totuși că anul viitor Apărarea ne va toaca 4.5 mld. EUR. Și nu, nu suntem în război. Doar instituțiile ilegale ale statului au declarat război poporului român. Să trecem însă mai departe.

Demnitatea pe care n-o avem și dezastrul care urmează

În 15 noiembrie spuneam următoarele: „Cum bine se ştie, instituţiile financiare internaţionale colcăie de cîţi d-ăştia fără sare şi fără piper, incapabili să detecteze când unul aberează. De-aia mulţi miniştri de finanţe preferă să transmită doar comunicate. Ştiu că ăia din instituţii sunt atât de seci încât sunt incapabili să capteze nuanţele. Dacă un bou interpretează aiurea o scăpare dintr-o conferință de presă sau declarație, riști să-ți detonezi singur o bombă sub propriul scaun. Imaginaţi-vă acum cum reacţionează nişte animale cu raţiunea limitată când aud din gura Ministrului de Finanţe cum că pesedeul lucra cu două bugete, cum că e imposibil să nu depăşim ţinta de deficit sau că suntem aproape de blocaj. Într-adevăr, noi râdem, însă când Ministerul de Finanţe va căuta să rostogolească ceva din datorie, o va face la preţuri mult mai mari. ”

Minciuni, minciuni și iar minciuni

7 aprilie 2018. Mai țineți minte evenimentul de-atunci? Nu, pentru că societatea vă programează să aveți memoria pe un termen de foarte, foarte, extrem de foarte scurt timp. Azi vorbiți despre Dincă, mâine despre chestiuni financiare complexe, poimâine despre justiție s.a.m.d. De fiecare dată cu încrâncenări ultimative, dar dezumflându-vă la fel de previzibil ca și atunci când v-ați inflamat. Nu-i cazul să mă contraziceți; luați-o ca pe-o axiomă și liniștiți-vă.

Când istoria rimează

Înainte de a vă întreba într-un viitor foarte apropiat „de ce s-a ajuns aici?” vă voi spune câteva lucruri care-au fost date intenţionat uitării. Cu toate că evenimentele s-au petrecut sub ochii voştri, i-aţi închis ostentativ sau v-au fost închişi. Oricum, puţin contează asta. Important e rezultatul.

Îl mai ţineţi minte pe Gaddafi? Dacă sunteţi dintre cei mai tineri, probabil îl cunoaşteţi sub apelativul de „terorist”, „tiran”, „dictator” s.a.m.d. A fost preşedintele Libiei, apărut într-o perioadă tulbure. A fost omul care a reuşit ceea ce era considerat imposibilul într-o ţară africană şi musulmană. Oricare dintre teoreticienii fini de prin birourile capitonate, nu riscă să asocieze religia musulmană cu Africa deoarece se tem să nu cumva să le explodeze ceva prin birou. Aveţi idee cum arăta Libia lui Gaddafi?