miercuri, 6 mai 2009

Picnic la marginea drumului

Pentru americani a trecut un an şi jumătate de recesiune, perioadă pe care o resimt din ce în ce mai greu. Şomajul ridicat, contracţia economică severă şi lipsa unei perspective au condus la o erodare extrem de rapidă a imaginii lui Obama. Dacă la începutul mandatului părea că toată America a făcut front comun în jurul ideilor emanate de prompter, la mai puţin de jumătate de an se constată o recrudescenţă a mişcărilor marginale până acum, dintre care rasismul şi secesionismul par a fi vedetele. Cu toate că fenomenele sunt încă minore, un studiu al dinamicii lor ar putea pune pe gânduri pe oricine. Convingerea mea este că, următoarea dezvoltare a crizei se va face simţită pe plan social, tocmai prin întărirea unor mişcări radicale aflate, până nu demult, la periferia societăţii.

Evident, un asemenea derapaj cere măsuri imediate, iar una din ele este recenta iniţiativă a Administraţiei de amendare a codului fiscal. Iniţiativa are, în primul rând, un rol de supapă, menit a mai elibera din tensiunile acumulate în societate ca urmare a problemelor economice. Ţinta noii iniţiative par a fi marile companii multinaţionale despre care se spune că vor fi lovite puternic de cel puţin două elemente: scoaterea în afara legii a offshore-urilor şi reducerea rolului subsidiarelor prin dirijarea fluxurilor financiare de la centru. Cele două elemente sunt legate între ele. În timp ce offshore-urile au reprezentat baza pentru ceea ce se numeşte "optimizarea fiscală", structura organizatorică sub formă de reţea a permis multinaţionalelor implementarea impecabilă a "mantrei" think global, act local.

Cu noua iniţiativă Obama vrea să împuşte mai mulţi iepuri dintr-o lovitură: îmbunătăţirea colectărilor la buget, relocarea unei mari părţi a bazelor de producţie în SUA şi, nu în ultimul rând, îmbunătăţirea controlului asupra marilor giganţi americani. Pe hârtie lucrurile arată bine. Însă, la o analiză mai atentă, întreaga construcţie logică se prăbuşeşte lamentabil. Dacă facem un studiu numai asupra diferenţelor rezultate din costurile cu forţa de muncă ajungem la concluzia că, în acest fel, industria americană va fi împinsă către groapă. Indiferent că unora le place sau nu, costul de producţie al unei cămăşi este de aproximativ un dolar în Bangladesh, în timp ce în SUA, pentru acelaşi lucru plăteşti de cel puţin zece ori mai mult. Nu mai discutăm despre costurile de asamblare a echipamentelor electronice sau de outsourcing-ul unor servicii(call center, servicii IT, etc.). Toate aceste costuri(inclusiv cele rezultate din plata obligaţiilor către statul American) se vor reflecta în preţ, un preţ care în niciun caz nu va face produsele respective mai competitive.

Personal nu mă aştept ca cele specificate în propunerea lui Obama să aibă vreun efect. Nu cred că marile companii vor renunţa la modul lor de organizare sau la optimizările fiscale. Cel mai probabil îşi vor regândi întregul business astfel încât să nu încalce legile, dar, în acelaşi timp, să-şi poată desfăşura activitatea ca şi până acum. Nu cred că-şi va sacrifica nimeni viitorul şi competitivitatea pe altarul unei politici din ce în ce mai dezamăgitoare. Mai degrabă, marii jucători vor prefera să privească accidentul de pe marginea drumului decât din camionul care rulează cu o viteză prea mare pe drumul şerpuit şi înşelător al crizei.

P.S. Există un motiv pentru care companiile ar accepta să joace după regulile Administraţiei: protecţionismul. În cazul în care se va ajunge la acest troc, ne vom reîntoarce la perioade pe care le credeam de mult apuse.

2 comentarii:

  1. Rezultatul testelor de stres: Cea mai mare banca din SUA are nevoie de 34 miliarde dolari pentru a-si pastra stabilitatea financiara .
    10 din cele 19 banci evaluate ar putea avea nevoie de o majorare de capital, a mai spus sursa citata.

    Bank of America anuntase ca in primul trimestru din 2009 a avut un profit net record de 2,8 miliarde de dolari, de aproape trei ori mai mare decat cel inregistrat in perioada similara a anului trecut.

    Institutia primise de la autoritatile SUA un ajutor de 45 de miliarde de dolari, insa intentioneaza sa restituie creditul pana la sfarsitul acestui an sau la inceputul lui 2010, potrivit directorului general, Kenneth Lewis.
    Cand ai primit deja 45 miliarde si mai ai nevoie de inca 34 pentru stabilizare, cata nesimtire poti avea sa declari profit de 2.8 miliarde ? Si mai surprinzator este faptul ca autoritatile au avut tupeu sa recunoasca faptul ca 10 banci sunt in situatia jalnica pe care se chinuiau sa o ascunda pana acum. Sunt curios ce va urma.

    Pana atunci vedeti si stirea originala aici: Bank of America to need $34 billion in capital: source

    RăspundețiȘtergere
  2. Da - asta e probabil unul dintr-o suita de articole ce vor urma pe teme similare deoarece, dupa cum am mai spus-o, principalul pericol rezida in mod clar in zona socio-politica si nu strict in cea economica. :(

    Apropo ... poate suita aia o sa culmineze cu un articol intitulat ... "Valurile linistesc vintul" ... ;)

    RăspundețiȘtergere