Manipularea energetica si energetica manipularii

Disperaţi de perspectiva sumbră care li se-arată, cinci mii de oameni din Bârlad au ieşit să protesteze împotriva exploatării gazelor de şist. Imediat, mai mulţi insideri au lansat ipoteza că, vezi Doamne!, în spatele deranjului s-ar afla ruşii. "Cum e posibil, se întreba unul dintre isteţi, ca într-un oraş precum Bârladul să iasă cinci mii de oameni pe stradă în condiţiile în care la noi în Bucureşti abia scoţi câteva sute?" Desigur, isteţul nostru personaj şi-a făcut cu prisosinţă datoria, introducându-le celor mai slabi de înger cuiul în inimă: "vă daţi seama ce-ar însemna ca România, Bulgaria şi Polonia să-şi extragă singură gazele şi să nu mai cumpere de la vecinul rus?"

Sunt, dintr-un anume punct de vedere, întrebări justificate. Chiar dacă sunt tentat să tratez toată această daravelă cu mai orientalul siktir, o să prezint în continuare modul în care văd lucrurile, fără a avea pretenţia că sunt deţinătorul adevărului absolut. Pentru cei care încă nu ştiu, România este integrată într-o construcţie supra-naţională numită Uniunea Europeană. La fel şi Bulgaria sau Polonia, suratele noastre într-ale exploatării gazelor de şist. Mai devreme sau mai târziu, toţi vom fi obligaţi să liberalizăm preţul energiei. Ne place sau nu, e sau nu moral, acesta e viitorul. De ce vom face asta? Pentru că, odată intraţi în clubul european trebuie să ne integrăm şi în piaţa lor. Care piaţă presupune că, în cazul în care găsesc gaze mai ieftine în Spania, pot lua de la operatorul de-acolo, chiar dacă prin ţeava mea curge gaz românesc sau rusesc. La fel şi cu energia electrică: dacă un neamţ îmi oferă mai ieftin, iau de la el şi, în  spatele scenei, furnizorii îşi fac decontările. În aceste condiţii, dacă, spre exemplu, Romgaz vinde gazul la jumătate de preţ, e foarte posibil să găsească un francez, olandez sau bulgar care să-i cumpere la prima strigare tot gazul. Şi, mai mult, producătorul nostru să fie obligat să-i vândă.

Desigur deocamdată lucrurile nu funcţionează aşa, însă într-un viitor cât se poate de apropiat, cam aşa se va întâmpla. Cu alte cuvinte, piaţa energetică europeană va funcţiona ca o piaţă liberă care-şi va găsi diverse puncte de echilibru în funcţie de cerere şi ofertă. Existenţa unor pungi de gaze prin zonele noastre nu înseamnă nimic mai mult decât că, pe masa resurselor continentului, vom veni şi noi cu punguţele de gaze. Atât! Care va fi avantajul României din faptul că permite exploatarea resurselor proprii? În afară de redevenţe absolut nimic. Şi, cum bine ştim, respectivii bani se vor sifona după aceleaşi metode patentate în prezent: mai o frunză, mai o asfaltare, mai un teren de fotbal în pantă s.a.m.d.

Acum să facem abstracţie de prezent şi să ne gândim la viitor. Ştim bine că tot ceea ce înseamnă combustibil fosil reprezintă o resursă limitată. Ce a câştigat România atunci când a intrat în tentaculele lui Rockefeller? Doar şi-a secătuit resursele pentru nişte redevenţe de mizerie! Ce-a câştigat România din contractul cu OMV? Mult mai puţin, practic infim! Care ar fi diferenţa dintre a consuma propriul petrol plătind la cotaţiile internaţionale unei firme străine(aşa cum se întâmplă acum) şi a aduce combustibilul la acelaşi preţ? Probabil câţiva cenţi în plus, mai puţină poluare şi, cu siguranţă, mult mai puţină corupţie. Aceeaşi situaţie este valabilă şi pentru gaze.

Ajunşi în acest punct, să ne imaginăm un scenariu catastrofic, aşa cum le place unora. Să presupunem că Uniunea Europeană s-ar destrăma ca efect al unei crize energetice globale. În aceste condiţii, a deţine rezerve strategice de combustibili fosili nu ar constitui un avantaj covârşitor? Desigur, însă acest lucru este valabil pentru cei care gândesc pe termen lung, nu pentru cei care se bocesc în gura mare ca proasta-n târg doar pentru a-şi negocia o şpagă mai mare anul viitor.

Nu în ultimul rând mă voi opri asupra problemelor de ordin tehnologic. E limpede pentru toată lumea că actuala tehnologie de extragere a gazelor de şist este de-a dreptul criminală, că în urma acestor exploatări rămân zone întregi infestate şi deşertificate. De asemenea, există certitudinea producerii unor cutremure de suprafaţă, cu efecte devastatoare pentru aşezările umane din apropiere. Privind prin această prismă înţelegem că nu spionita rusească, ci disperarea i-a scos pe acei oameni în stradă.

Înainte de concluzii voi prefera să pun câteva întrebări simple, capabile să fie înţelese de oricine. Dacă, aşa cum în prezent suntem obligaţi să cumpărăm benzina în funcţie de preţul mondial al ţiţeiului, în viitorul apropiat vom plăti gazul liberalizat la preţul european de echilibru ce sens mai are să dezvoltăm exploatări devastatoare pentru mediu? Cu ce ne avantajează concurenţa pe care le-o facem ruşilor în condiţiile în care de aceasta beneficiază, în egală măsură, francezii, nemţii, italienii s.a.m.d., adică state mult mai bogate şi fără nicio resursă? În ceea ce priveşte petrolul oare n-ar fi interesant dacă de anul viitor am solicita o redevenţă compensatorie de 200$ sau 500$/baril? Ştiu, aceasta ar echivala cu încetarea extracţiei petrolului din România, dar oare conservarea resurselor fosile e un lucru rău? Stoparea extracţiei  ar conduce şi la o scădere a preţului concesiunii, adică la o oportunitate foarte bună pentru stat de a-şi relua în proprietate resursele şi-aşa secătuite de alţii. Şi, de asemenea, ce sens are privatizarea Hidroelectrica? Vă spun cât se poate de sincer că nu gândesc decât în termeni strategici. Nu e vorba de comunism mascat aşa cum se vor grăbi unii să afirme, e vorba doar de asigurarea unei securităţi energetice pentru vremurile negre.

Personal nu mă interesează că în joc sunt resurse americane, ruseşti sau albaneze. În momentul în care vom categorisi interesele doar în româneşti şi ne-româneşti vom fi făcut un progres fabulos în ceea ce ar trebui să fie "devenirea noastră ca naţie". Deocamdată, blocaţi între interesele unor ticăloşi pentru şpăguţe pe termen scurt şi ale altora pentru profit facil pe spatele aceloraşi şpăguţe nu suntem altceva decât o adunătură manipulată şi prostovană. Oare când va fi punctul zero al trezirii noastre? Sau, mai bine spus, vom vedea vreodată un punct zero? Personal sunt pesimist. 

P.S. Şi un documentar despre binefacerile tehnologiei actuale de extragere a gazului de şist: